ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3101/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 279 din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția contencios, administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei SC L.R. SRL Oradea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F., D.G.S.C. și D.G.F.P. Bihor - D.C.F., prin care a solicitând în principal anularea pct. 2 și 3 din decizia din 18 mai 2004 emisa de A.N.A.F. și anularea pct. 9 lit. a), b) și c) din procesul verbal de control încheiat la 04 martie 2004 de către D.C.F.; a dispus anularea pct. 3 din decizia din 18 mai 2004 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

și suspendarea executării procesului verbal încheiat de pârâta D.C.F. Bihor la data de 4 martie 2004, pentru suma de 5.146.260.668 RON, până la soluționarea contestației. Respins restul capetelor de cerere ca neîntemeiate și cererea de suspendare ca rămasă fără obiect. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 178 pct. 1 lit. a) C. proc. fisc., în vigoare la momentul emiterii deciziei din 18 mai 2004 emisă de A.N.A.F., prevedeau dreptul organului de soluționare a contestației de a suspenda soluționarea contestației în situația în care organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

În speță, cercetările penale și urmărirea penală împotriva administratorului societății reclamante erau deja începute, anterior efectuării controlului fiscal, iar acest control a fost solicitat de către organul de cercetare penală pentru a fi folosit ca probă în procesul penal. Întrucât, la momentul soluționării contestației urmărirea penală era deja în curs, prima instanță a constatat că în mod corect s-a dispus de către pârâtă suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, motiv pentru care nu se impune anularea pct. 2 din Decizia nr. 136/2004. În acest sens, a reținut că prin decizia penală, pronunțată în Dosarul nr. 5554/111/2008, a fost soluționat în mod definitiv procesul penal, astfel că o anulare a pct. 2 din decizia nr. 136/2004 nu ar mai produce nici un efect juridic, iar prevederile art. 178 alin. (3) [art. 214 alin. (3) în forma actuală] C. proc.

fisc. prevăd că procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea. Cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată în temeiul dispozițiilor art. 172 alin. (2) C. proc. fisc. în vigoare la acel moment a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât procesul verbal de control încheiat la 4 martie 2004 a fost rezultatul unui control efectuat la solicitarea organului de urmărire penală, deci nu rezultatul unei inspecții fiscale, astfel că poate fi pus în executare oricând până la soluționarea contestației pe cale administrativă. Prima instanță a constată că a existat o cerere temeinic justificată a contestatorului pentru suspendarea executării actului administrativ în litigiu, văzând și prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, a anulat pct. 3 din Decizia nr. 136/2004 și a suspendat executarea actului administrativ până la soluționarea contestației.

Sub acest aspect, a constatat că cererea de suspendare a executării actelor administrative formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990 a rămas fără obiect, față de suspendarea executării procesului verbal de control până la soluționarea contestației. 2.Recursul pârâtei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Bihor, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente. În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta arată că în mod neîntemeiat s-a dispus de către instanța de fond anularea pct. 3 din decizia din 18 mai 2004 emisă de pârâtul M.F.P. - A.N.A.F.

- D.G.S.C. cu consecința suspendării executării procesului verbal de control încheiat la data de 04 martie 2004 de pârâta D.C.F. Bihor, deoarece potrivit dispozițiilor exprese ale art. 179 alin. (1) din O.G. 92/2003 privind C. proc. fisc. „introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal", iar în baza alin. (2) posibilitatea legală de a dispune suspendarea executării actului administrativ atacat pe calea administrativă este condiționată de legiuitor de cererea temeinic justificată a contestatorului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1.Argumente de fapt și de drept relevante Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele-pârâte și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Actele administrative pe care partea le-a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, prin cererea introductivă, sunt decizia din 18 mai 2004 emisă de Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F. – D.G.S.C. prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamanta SC L.R. SRL pentru suma totală de 2.285.850 RON, reprezentând diferența de impozit, dobânzi aferente și penalități de întârziere, s-a dispus suspendarea soluționării cauzei pentru capătul de cerere privind suma totală de 5.146.260.668 RON taxă pe valoare adăugată, dobânzi, penalități întârziere, taxe vamale cu accesoriile aferente până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.

La pct. 3 din decizie a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea contestatoarei referitoare la suspendarea executării procesului verbal până la soluționarea contestației. Reclamanta a formulat contestație împotriva procesului verbal din 4 martie 2004, conform prevederilor legale incidente la momentul emiterii deciziei atacate, în termenul prevăzut de art. 171 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. în anul 2004, solicitând totodată până la soluționarea contestației, suspendarea executării procesului verbal conform art. 179 alin. (1) din același act normativ care prevede în alin. (2) că organul de soluționare a contestației poate suspenda executarea actului administrativ atacat până la soluționarea contestației, la cererea temeinic justificată a contestatorului.

Contrar opiniei recurentei, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză sunt motive justificate pentru a se suspenda executarea procesului verbal atacat până la soluționarea contestației. Durata mare a termenului de soluționare a contestației, precum și suma stabilită prin procesul verbal de control cu titlu de obligații fiscale, reprezintă în opinia instanței un motiv bine justificat în înțelesul prevederilor legale menționate, pentru a se dispune suspendarea executării acestui act fiscal.

De altfel, în cauză prin decizia penală pronunțată la 27 aprilie 2010 de Curtea de Apel Oradea –a fost soluționat definitiv procesul penal, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea în condițiile legii pentru suma de 5.146.260.668 RON iar în cauză nu s-a făcut dovada soluționării contestației cu care a fost învestit organul fiscal încă din anul 2004. Îndeplinirea condiției ca cererea să fie temeinic justificată, derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie deci un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului contestat.

Ținând seama de succesiunea actelor emise în procedura fiscală, de temeiurile de fapt și de drept ale acestora, precum și de intervalul de timp scurs între data emiterii procesului verbal de control, o contestație înregistrată la organul fiscal, de soluționare între timp a laturii penale, Înalta Curte reține că circumstanțele cauzei nu sunt de natură să infirme interpretarea dată de judecătorul fondului a prevederilor alin. (2) din art. 179 din O.G. nr. 92/2003. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat D.G.F.P. Bihor în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor – Activitatea de Inspecție Fiscală împotriva sentinței nr. 279 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2011.