ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3101/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Apel

Prin sentința nr. 279

din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția contencios, administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei SC L.R. SRL Oradea, în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F., D.G.S.C. și D.G.F.P. Bihor

- D.C.F., prin care a solicitând în principal anularea pct. 2 și 3 din decizia

din 18 mai 2004 emisa de A.N.A.F. și anularea pct. 9 lit. a), b) și c) din procesul

verbal de control încheiat la 04 martie 2004 de către D.C.F.; a dispus anularea

pct. 3 din decizia din 18 mai 2004 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice

- A.N.A.F. și suspendarea executării procesului verbal încheiat de pârâta D.C.F.

Bihor la data de 4 martie 2004, pentru suma de 5.146.260.668 RON, până la soluționarea

contestației.

Respins restul capetelor

de cerere ca neîntemeiate și cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 178 pct. 1 lit. a) C.

proc. fisc., în vigoare la momentul emiterii deciziei din 18 mai 2004 emisă de A.N.A.F.,

prevedeau dreptul organului de soluționare a contestației de a suspenda soluționarea

contestației în situația în care organul care a efectuat activitatea de control

a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni

a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să

fie dată în procedura administrativă.

În speță, cercetările

penale și urmărirea penală împotriva administratorului societății reclamante erau

deja începute, anterior efectuării controlului fiscal, iar acest control a fost

solicitat de către organul de cercetare penală pentru a fi folosit ca probă în procesul

penal.

Întrucât, la momentul

soluționării contestației urmărirea penală era deja în curs, prima instanță a constatat

că în mod corect s-a dispus de către pârâtă suspendarea soluționării contestației

până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, motiv pentru care

nu se impune anularea pct. 2 din Decizia nr. 136/2004.

În acest sens, a reținut

că prin decizia penală, pronunțată în Dosarul nr. 5554/111/2008, a fost soluționat

în mod definitiv procesul penal, astfel că o anulare a pct. 2 din decizia nr. 136/2004

nu ar mai produce nici un efect juridic, iar prevederile art. 178 alin. (3) [art.

214 alin. (3) în forma actuală] C. proc. fisc. prevăd că procedura administrativă

este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.

Cererea de suspendare

a executării actului administrativ formulată în temeiul dispozițiilor art. 172

alin. (2) C. proc. fisc. în vigoare la acel moment a fost respinsă ca neîntemeiată,

întrucât procesul verbal de control încheiat la 4 martie 2004 a fost rezultatul

unui control efectuat la solicitarea organului de urmărire penală, deci nu rezultatul

unei inspecții fiscale, astfel că poate fi pus în executare oricând până la soluționarea

contestației pe cale administrativă.

Prima instanță a constată

că a existat o cerere temeinic justificată a contestatorului pentru suspendarea

executării actului administrativ în litigiu, văzând și prevederile art. 1 din Legea

nr. 29/1990, a anulat pct. 3 din Decizia nr. 136/2004 și a suspendat executarea

actului administrativ până la soluționarea contestației.

Sub acest aspect, a constatat

că cererea de suspendare a executării actelor administrative formulată în temeiul

art. 9 din Legea nr. 29/1990 a rămas fără obiect, față de suspendarea executării

procesului verbal de control până la soluționarea contestației.

2.Recursul pârâtei

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Bihor, invocând motivul de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța

de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente.

În dezvoltarea motivului

de recurs, recurenta arată că în mod neîntemeiat s-a dispus de către instanța de

fond anularea pct. 3 din decizia din 18 mai 2004 emisă de pârâtul M.F.P. - A.N.A.F.

- D.G.S.C. cu consecința suspendării executării procesului verbal de control încheiat

la data de 04 martie 2004 de pârâta D.C.F. Bihor, deoarece potrivit dispozițiilor

exprese ale art. 179 alin. (1) din O.G. 92/2003 privind C. proc. fisc. „introducerea

contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ

fiscal", iar în baza alin. (2) posibilitatea legală de a dispune suspendarea

executării actului administrativ atacat pe calea administrativă este condiționată

de legiuitor de cererea temeinic justificată a contestatorului.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

1.Argumente de fapt și

de drept relevante

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentele-pârâte și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Actele administrative

pe care partea le-a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal,

prin cererea introductivă, sunt decizia din 18 mai 2004 emisă de Ministerul Finanțelor

Publice – A.N.A.F. – D.G.S.C. prin care a fost respinsă contestația formulată de

reclamanta SC L.R. SRL pentru suma totală de 2.285.850 RON, reprezentând diferența

de impozit, dobânzi aferente și penalități de întârziere, s-a dispus suspendarea

soluționării cauzei pentru capătul de cerere privind suma totală de 5.146.260.668

RON taxă pe valoare adăugată, dobânzi, penalități întârziere, taxe vamale cu accesoriile

aferente până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.

La pct. 3 din decizie

a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea contestatoarei referitoare la suspendarea

executării procesului verbal până la soluționarea contestației.

Reclamanta a formulat

contestație împotriva procesului verbal din 4 martie 2004, conform prevederilor

legale incidente la momentul emiterii deciziei atacate, în termenul prevăzut de

art. 171 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. în anul 2004, solicitând totodată

până la soluționarea contestației, suspendarea executării procesului verbal conform

art. 179 alin. (1) din același act normativ care prevede în alin. (2) că organul

de soluționare a contestației poate suspenda executarea actului administrativ atacat

până la soluționarea contestației, la cererea temeinic justificată a contestatorului.

Contrar opiniei recurentei,

Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză sunt

motive justificate pentru a se suspenda executarea procesului verbal atacat până

la soluționarea contestației.

Durata mare a termenului

de soluționare a contestației, precum și suma stabilită prin procesul verbal de

control cu titlu de obligații fiscale, reprezintă în opinia instanței un motiv bine

justificat în înțelesul prevederilor legale menționate, pentru a se dispune suspendarea

executării acestui act fiscal.

De altfel, în cauză prin

decizia penală pronunțată la 27 aprilie 2010 de Curtea de Apel Oradea –a fost soluționat

definitiv procesul penal, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea

motivului care a determinat suspendarea în condițiile legii pentru suma de 5.146.260.668

RON iar în cauză nu s-a făcut dovada soluționării contestației cu care a fost învestit

organul fiscal încă din anul 2004.

Îndeplinirea condiției

ca cererea să fie temeinic justificată, derivă din faptul că procedura administrativă

nu este finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și

mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei

constatate prin actul fiscal, constituie deci un motiv întemeiat la adoptarea soluției

de suspendare a executării actului contestat.

Ținând seama de succesiunea

actelor emise în procedura fiscală, de temeiurile de fapt și de drept ale acestora,

precum și de intervalul de timp scurs între data emiterii procesului verbal de control,

o contestație înregistrată la organul fiscal, de soluționare între timp a laturii

penale, Înalta Curte reține că circumstanțele cauzei nu sunt de natură să infirme

interpretarea dată de judecătorul fondului a prevederilor alin. (2) din art. 179

din O.G. nr. 92/2003.

adoptate în recurs

Având în vedere considerentele

menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

D.G.F.P. Bihor în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. și a Direcției Generale

a Finanțelor Publice Bihor – Activitatea de Inspecție Fiscală împotriva sentinței

nr. 279 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 mai 2011.