ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1870/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Oradea, secția

contencios administrativ, SC R. SA Sântion a solicitat anularea în parte a

Deciziei nr. 271 din 1 septembrie 2004 emisă de M.F.P. – A.N.A.F., prin care a

fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată pentru suma totală de

2.492.186.009 lei reprezentând taxă vamală - 1.424.577.495 lei; T.V.A. –

313.407.050 lei; dobânzi aferente T.V.A. – 702.489.300 lei și penalități de

întârziere aferente T.V.A. – 51.712.164 lei, anularea procesului-verbal de

control din 14 iunie 2004 al D.R.V.O. și a măsurilor dispuse prin acesta și

restituirea sumei achitate de 1.737.984.545 lei.

În subsidiar, s-a solicitat

admiterea acțiunii, anularea, în parte, a Deciziei nr. 271 din 1 septembrie 2004 a A.N.A.F., respectiv a obligației de plată a sumelor reprezentând dobânzi și penalități

aferente T.V.A., anularea procesului-verbal de control din 14 iunie 2004 a D.R.V.O. pentru suma de 702.489.300 lei, reprezentând dobânzi T.V.A. și 51.712.164 lei,

reprezentând penalități T.V.A.

S-a solicitat suspendarea

procesului-verbal de control din 14 iunie 2004 emis de D.R.V.O.

Prin încheierea din 1

noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost dispusă suspendarea executării Deciziei nr.

271 din 1 septembrie 2004 și a procesului-verbal de control din 14 iunie 2004

al D.R.V.O.

Recursul declarat împotriva

acestei încheieri a fost respins prin Decizia nr. 165 din 17 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

A fost efectuată atât o

expertiză, cât și o contraexpertiză pentru a se stabili dacă încadrarea

tarifară făcută la data importului de către reclamantă este corectă.

Prin sentința nr. 140/CA/2006

din 18 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei, a

fost anulat pct. 2 din Decizia nr. 271 din 1 septembrie 2004 emisă de M.F.P. –

A.N.A.F. și procesul-verbal de control din 14 iunie 2004 încheiat de D.R.V.O.

cu privire la obligația de plată a sumei de 2.492.186.000 lei ROL, reprezentând

taxe vamale – 1.424.577.495 lei ROL, T.V.A. – 313.407.050 lei, dobânzi aferente

T.V.A. – 702.489.300 lei și penalități T.V.A. – 51.712.164 lei.

S-a dispus restituirea sumei

de 1.737.984.545 lei ROL.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța de Fond a reținut că problema juridică dedusă judecății este

cea a stabilirii corecte a încadrării tarifare a produsului importat în anul

1999 și anume dacă se încadrează în poziția tarifară 21 aprilie - 10 octombrie,

cum a făcut reclamanta și a fost acceptată la import în anul 1999 sau se

încadrează în poziția tarifară 21 martie 90.90., cum susține organul de control

în anul 2004.

Încadrarea tarifară la

poziția 21 aprilie, se referă la preparate pentru supe, ciorbe, bulionuri,

preparate alimentare din compoziții omogenizate, 21 aprilie 10. se referă la

preparate pentru supe, ciorbe și bulionuri și 21 aprilie - 10 octombrie, se

referă la legume uscate.

Încadrarea tarifară 21

martie 90.90. se referă la preparate folosite pentru a da gust anumitor feluri

de mâncare.

În urma expertizei efectuate

s-a stabilit că produsul are la bază materii prime care dau caracter esențial

produsului și sunt substanțe vegetale și de origine vegetală care adăugând apă

și prin fierbere se rehidratează, iar după rehidratare ajung aproximativ la

starea inițială ca volum și consistență, dându-i aspectul unei supe de legume

proaspătă.

Pentru că substanțele

vegetale dau caracterul esențial al acestui produs pentru că prin rehidratare

dobândesc forma inițială, s-a considerat că încadrarea tarifară făcută de

reclamantă la data importului este corectă, pentru că nu condimentele sunt

esențiale în compoziția produsului, așa cum susțin organele vamale.

Contraexpertiza efectuată în

cauză a fost înlăturată pentru că deși produsul conține o cantitate

considerabilă de sare, caracterul esențial al produsului nu este dat de gustul

de sare ci de gustul de legume.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs D.R.V.O., în reprezentarea A.N.V., criticând soluția ca fiind

nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs se

arată că reclamanta a efectuat în perioada 24 iunie 1999 – 25 noiembrie 2000 un

număr de 27 importuri de preparate uscate V. declarate la import ca fiind

pentru supe, în anul 2000 – 12 importuri au fost încadrate la codul 21 martie

90.90, iar în anul 1999 – 13 importuri au fost încadrate eronat la codul 21

aprilie - 10 octombrie.

Se consideră că soluția Instanței

de Fond este nelegală pentru că, potrivit art. 72 din Legea nr. 141/1997

privind C. vamal al României, clasificarea mărfurilor se face conform Regulilor

generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de descriere și codificare a

mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România este parte

și în concordanță cu Notele explicative de interpretare a sistemului armonizat.

Produsul, denumit comercial V.,

importat de reclamantă în anul 1999 este un preparat care poate fi folosit la

orice fel de mâncare cu scopul de a-i îmbunătăți gustul și nu poate fi

clasificat la poziția 21 aprilie, pentru că în Notele explicative acestei

poziții la punctele 1 și 2 se clasifică:

- preparatele pentru supe,

ciorbe, supe - cremă sau consome care necesită numai adăugare de apă, lapte,

etc.;

- supele, ciorbele și supele cremă

gata pentru consum, după o simplă reîncălzire.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

D.G.F.P.B. a declarat

recurs, în nume propriu și în reprezentarea M.F.P. – A.N.A.F. și a D.C.F.B.,

solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii.

Se arată în motivele de

recurs că, la momentul efectuării importurilor reclamanta era unic importator

al firmei producătoare, iar aceasta însăși a notat pe cele 13 facturi externe

poziția tarifară 21 martie 90.90., adică cea reținută de organele vamale.

Intimata - reclamantă SC R.

SA Sântion a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca

nefondate. Examinând actele și probele aflate la dosar, dispozițiile legale

incidente, motivele de recurs invocate, inclusiv dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., recursurile declarate vor for admise pentru următoarele considerente:

Așa cum a reținut și Instanța

de Fond, problema cu care a fost investită Instanța este legată de stabilirea

corectă a încadrării tarifare a unui produs importat de firma reclamantă în

anul 1999, respectiv la poziția tarifară 21 aprilie - 10 octombrie sau 21

martie 90.90.

Reclamanta susține că

produsul importat trebuie încadrat la poziția 21 aprilie 10.10, iar organele

vamale susțin încadrarea la poziția 21 martie 90.90.

Produsul importat este V.,

care este un produs folosit la îmbunătățirea gustului mâncărurilor de carne, de

legume și a altor mâncăruri. Conține sare de bucătărie, legume uscate (morcovi,

păstârnac, ceapă, frunze de pătrunjel, țelină), stimulatori de aromă,

condimente (nucșoară, piper, frunze de dafin, măghiran), amidon, zahăr,

colorant.

Pentru a stabili care este

destinația acestui produs trebuie avută în vedere destinația pe care chiar

producătorul a dat-o pe ambalajul produsului.

În speță, producătorul, pe

eticheta produsului a stabilit că vegeta se folosește la îmbunătățirea gustului

de carne, legume și al altor mâncăruri.

Și alți producători au

prevăzut același lucru pe ambalajul produsului, dar pe nici unul nu există

mențiunea că acest produs ar fi supă.

Legea nr. 141/1997, C. vamal

al României, arată, în art. 72, că mărfurile vor fi clasificate conform R.G.I.S.

armonizat de descrierea și codificarea mărfurilor și Notelor explicative de

interpretare a sistemului armonizat.

În legătură cu susținerile Instanței

de Fond, se observă că în Notele explicative aferente poziției 21 aprilie,

punctele 1 și 2 se pot clasifica:

- preparate pentru supe,

ciorbe, supe - cremă sau consoame sau necesită numai adăugarea de apă, lapte;

- supele, ciorbele și supele - cremă

gata pentru consum, după o simplă reîncălzire.

Așa cum s-a stabilit și de

către raportul de contraexpertiză judiciară, produsul are în componența sa,

55,1 – 58% sare alimentară și 25 – 28%, legume uscate, iar restul alte

componente.

Produsul poate fi folosit ca

adaos pentru îmbunătățirea gustului și la supe, ciorbe, dar și la alte

mâncăruri, dar nu va putea fi folosit ca supă doar prin adăugarea de apă.

Toate acestea dovedesc că

produsul nu poate fi încadrat la poziția tarifară 21 aprilie - 10 octombrie.

Nu este lipsit de importanță

faptul că producătorul a înscris pe facturile de export încadrarea tarifară -

21 martie 90.90.

Prin urmare, vor fi admise

recursurile, va fi casată sentința și, pe fond, respinsă acțiunea reclamantei

pentru că actele contestate au fost temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de A.N.V. prin D.R.V.C. și M.F.P. – A.N.A.F. prin D.G.F.P.B., împotriva

sentinței nr. 140/ CA din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și,

pe fond, respinge acțiunea formulată de SC R. SA Sântion, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2007.