ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2866/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanta SC I.T. SRL, Filiala Arad a chemat în judecată A.N.A.F.

București, D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F., D.G.F.P. Arad, A.C.F. din cadrul D.G.F.P.

Arad, solicitând anularea punctelor 1 - 3 din Decizia nr. 1 din 4 ianuarie

2006, emisă de A.N.A.F., împreună cu Decizia nr. 1 bis din 13 ianuarie 2006 și

în consecință să se anuleze Decizia de impunere fiscală nr. 6347 din 10 august

2005 emisă de D.G.F.P. Arad împreună cu Raportul de inspecție fiscală nr. 6345

din 5 august 2005.

În subsidiar a solicitat să

fie obligată A.N.A.F. să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva

deciziei de impunere fiscală și a raportului de inspecție fiscală.

În motivare, reclamanta a

arătat că prin decizia de impunere contestată a fost impusă la un debit de

2.312.557 RON, iar în procedura prealabilă A.N.A.F. a dispus nelegal

suspendarea soluționării contestației pentru suma de 2.310.707 RON și

respingerea ca neîntemeiată pentru suma de 1.762 RON precum și transmiterea

contestației spre soluționare la D.G.F.P. Mureș pentru capătul de contestație

privitor la măsuri.

A arătat că măsura

suspendării soluționării cauzei este nelegală întrucât dispozițiile art. 184 alin.

(1) lit. b) C. proc. fisc. permite suspendarea soluționării contestației când

aceasta depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept

care face obiectul unei alte judecăți, ori procedura de soluționare a

contestației este o procedură administrativă și nu poate fi asimilată unei

judecăți.

Această măsură încalcă și

prevederile art. 6 din C.E.D.O. care reglementează o durată rezonabilă a

procedurii analizată în lumina împrejurărilor particulare ale cazurilor, ori în

speță este evident că termenul de soluționare a contestației, în ipoteza

menținerii suspendării până la soluționarea definitivă a procesului penal, nu

poate fi considerat un termen rezonabil.

Motivele susținute prin

intermediul contestației, a mai arătat recurenta, referitoare la obligațiile

accesorii cuprinse în procesul - verbal nr. 3419 din 26 mai 2004 nu au nici o

legătură cu soluționarea fondului contestației.

A mai susținut totodată reaua

credință a organului fiscal care deși nu s-a învestit cu soluționarea pe fond a

contestației împotriva procesului - verbal din 26 mai 2004, continuă să

calculeze în mod nelegal dobânzi și penalități de întârziere.

Curtea de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 80 din 20

martie 2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC I.T. SRL Arad.

A anulat pct. 1 din Decizia nr.

1 din 4 ianuarie 2006 împreună cu Decizia nr. 1 bis din 13 ianuarie 2006 emise

de A.N.A.F. și D.G.S.C. și a obligat pârâtele să soluționeze pe fond

contestația împotriva Deciziei de impunere fiscală nr. 6347 din 10 august 2005,

privind suma de 2.310.707 lei, pe fond.

A respins în rest acțiunea.

Pentru a hotărî astfel,

această Instanță a reținut, cu privire la punctul 1 din Decizia nr. 1 din 4

ianuarie 2006 și nr. 1 bis din 13 ianuarie 2006 privind măsura suspendării

procedurii administrative că față de împrejurarea că Parchetul de pe lângă

Judecătoria Arad a confirmat propunerea organelor de poliție pentru neînceperea

urmăririi penale față de S.R., măsura de suspendare nu se mai justifică, mai

ales că soluția parchetului nu a fost atacată de pârâte.

Privitor la punctul 2 din

deciziei, în care s-a respins contestația pentru suma de 1.762 lei reprezentând

impozit pe profit cu dobânzi și penalități aferente, acest capăt de cerere

nefiind motivat în fapt și în drept, s-a dispus respingerea acestuia nefiind

îndeplinite cerințele art. 112 C. proc. civ. și nici ale art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 cu privire la existența unui drept vătămat.

Privitor la pct. 3 legat de

dispoziția de transmitere a contestației pentru capătul de cerere privind Dispoziția

de măsuri nr. 6346 din 10 august 2005 către D.G.F.P. Mureș, prin sentința

civilă nr. 1512 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul Arad a anulat această măsură

și prin Decizia nr. 2900/CA/2006, Curtea de Apel Timișoara a hotărât irevocabil

obligația în sarcina D.G.F.P. Arad de a soluționa pe fond contestația împotriva

Dispoziției nr. 6346 din 10 august 2005, ipoteză în care cererea reclamantului

a rămas fără obiect sub acest aspect.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs pârâta D.G.F.P. Arad, susținând, în esență, că întrucât

soluționarea contestației împotriva debitelor principale a fost suspendată, iar

suma de 1.830.241 RON reprezintă numai dobânzi și penalități aferente debitelor

principale, această sumă depinde de soluționarea contestației împotriva

debitelor principale. Întrucât soluționarea debitelor principale a fost

suspendată potrivit dispozițiilor art. 184 lit. b) C. proc. fisc. și

contestația împotriva dobânzilor și penalităților aferente, în mod corect a

fost suspendată.

Recursul este fondat.

Prin Decizia nr. 1 din 4

ianuarie 2006, A.N.A.F. – D.G.S.C. a soluționat contestația formulată de SC I.T.

SRL Arad, în sensul că a suspendat soluționarea cauzei referitoare la suma de

2.310.707 RON reprezentând T.V.A., cu dobânzi și penalități, precum și dobânzi

și penalități aferente accizelor, întrucât organele de inspecție fiscală au

sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, pentru constatarea existenței

elementelor constitutive ale unei infracțiuni.

A fost respinsă contestația

pentru suma de 1.762 RON, reprezentând impozit pe profit cu dobânzile și

penalitățile aferente și a fost trimisă la D.G.F.P. Arad, contestație referitoare la Dispoziția de măsuri nr. 6346 din 10 august 2005.

Referitor la suspendarea

soluționării.

Dispozițiile art. 184 din

O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, menționează că: ”Organul

de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea

cauzei atunci când, organul de control care a efectuat activitatea de control a

sesizat organele în drept cu privire la existența săvârșirii unei infracțiuni a

cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să

fie dată în procedura administrativă”.

Întrucât, în urma inspecției

fiscale efectuate de A.C.F. Arad au fost sesizate organele penale, erau

îndeplinite cererile art. 184 C. proc. civ.

În ceea ce privește

suspendarea soluționării contestației pentru suma de 1.830.241 RON, reprezentând

dobânzi și penalități de întârziere aferente T.V.A. și dobânzi și penalități de

întârziere aferente accizelor, în mod corect a fost luată această măsură.

Prin procesul - verbal din

26 mai 2004, organele de inspecție fiscală au stabilit că societatea datorează

T.V.A. în sumă de 1.643.369 RON, cu dobânzile și penalitățile aferente, accize

în sumă de 3.623.511 RON, cu dobânzile și penalitățile aferente.

În timpul controlului au

fost sesizate organele penale.

Prin decizia de impunere

contestată în prezentul dosar, organele de inspecție fiscală doar au actualizat

dobânzile și penalitățile de întârziere aferente T.V.A. și accizele stabilite

prin procesul – verbal din 26 mai 2004.

Întrucât soluționarea

contestației formulate împotriva procesului - verbal de control din 26 mai 2004,

prin care au fost stabilite debitele principale, a fost suspendată (soluția

necontestată de societate), în mod corect a fost suspendată contestația împotriva

deciziei de impunere prin care s-au actualizat debitele principale, prin

calcularea dobânzilor și penalităților de întârziere.

Potrivit dispozițiilor art. 184

lit. b) din O.G. nr. 92/2000, republicată, privind C. proc. fisc., „suspendarea

procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, se poate face

când soluționarea cauzei depinde în tot sau în parte, de existența sau

inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

Prima Instanță nu a avut în

vedere faptul că soluționarea contestației împotriva debitelor principale a

fost suspendată prin Decizia nr. 204/2004, iar suma de 1.830.241RON reprezintă

doar dobânzi și penalități aferente debitelor principale, precum și faptul că

societatea nu a prezentat dovezi care să ateste încetarea motivelor pentru care

a fost suspendată soluționarea contestației, pronunțând o soluție nelegală sub

acest aspect.

Având în vedere cele mai sus

expuse se va admite recursul declarat de pârâtă, se va modifica sentința

atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.G.F.P. Arad în reprezentarea A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 80 din

20 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2007.