ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2788/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 27 februarie 2007,

reclamanta SC A.L.I.F.N. SA Arad a chemat în judecată D.G.F.P. Arad, solicitând

suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 28 din 25 ianuarie 2007 și a

Raportului de inspecție fiscală nr. 433 din 25 ianuarie 2007 prin care s-au

stabilit în sarcina societății obligații fiscale de 1.451.326 RON.

În motivarea acțiunii

întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a invocat

existența unui caz bine justificat, respectiv aparența nelegalității actelor

fiscale, în condițiile în care refacturarea primelor de asigurare către

utilizatori nu este supusă obligației de plată a T.V.A.

Reclamanta a mai arătat că

executarea obligației, înaintea soluționării în fond a contestației formulate

împotriva celor două acte administrative, ar perturba grav activitatea

societății, prin cuantumul foarte mare al creanței stabilite.

Prin sentința civilă nr. 69

din 20 martie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării celor două acte

administrative, privind suma de 1.451.326 RON până la soluționarea dosarului de

fond.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr.

554/2004, ținând cont de faptul că reclamanta a contestat impunerea în

procedura prealabilă reglementată de art. 175 și următoarele C. proc. fisc., a

achitat o cauțiune de 72.675 RON, iar executarea silită a obligației ar crea

societății un prejudiciu iminent, putând duce la blocarea activității.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta D.G.F.P. a județului Arad, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că

în cauză nu s-au administrat dovezi concrete din care să rezulte că situația

reclamantei constituie un caz bine justificat și că, raportat la cifra de

afaceri și la profitul obținut de societate, plata debitelor i-ar crea o pagubă

iminentă, care să impună suspendarea executării actelor fiscale, cu atât mai

mult cu cât acestea se bucură de prezumția de legalitate.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, potrivit art. 14

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice

care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară Instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea

Instanței de Fond.

Instanța de Fond a apreciat

în mod judicios asupra necesității suspendării actelor administrative

contestate, stabilind că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în condițiile în

care se află în curs de soluționare contestația privind legalitatea actelor

administrative ținând cont de specificul activității reclamantei, de finanțator

în cadrul contractelor de leasing financiar, ceea ce presupune dispoziția

asupra unor fonduri însemnate, s-a conchis corect că există un caz bine

justificat privind suspendarea executării.

Având în vedere și cuantumul

ridicat al creanței fiscale și cea de-a doua cerință, iminența producerii unei

pagube, este întrunită, executarea sumei putând produce consecințe grave

activității societății.

În consecință, sentința

atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. Arad împotriva sentinței civile nr. 69 din 20 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2007.