ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2788/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 27 februarie 2007, reclamanta SC A.L.I.F.N. SA Arad a chemat în judecată D.G.F.P. Arad, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 28 din 25 ianuarie 2007 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 433 din 25 ianuarie 2007 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale de 1.451.326 RON. În motivarea acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a invocat existența unui caz bine justificat, respectiv aparența nelegalității actelor fiscale, în condițiile în care refacturarea primelor de asigurare către utilizatori nu este supusă obligației de plată a T.V.A.

Reclamanta a mai arătat că executarea obligației, înaintea soluționării în fond a contestației formulate împotriva celor două acte administrative, ar perturba grav activitatea societății, prin cuantumul foarte mare al creanței stabilite. Prin sentința civilă nr. 69 din 20 martie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării celor două acte administrative, privind suma de 1.451.326 RON până la soluționarea dosarului de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, ținând cont de faptul că reclamanta a contestat impunerea în procedura prealabilă reglementată de art. 175 și următoarele C. proc.

fisc., a achitat o cauțiune de 72.675 RON, iar executarea silită a obligației ar crea societății un prejudiciu iminent, putând duce la blocarea activității. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a județului Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a arătat că în cauză nu s-au administrat dovezi concrete din care să rezulte că situația reclamantei constituie un caz bine justificat și că, raportat la cifra de afaceri și la profitul obținut de societate, plata debitelor i-ar crea o pagubă iminentă, care să impună suspendarea executării actelor fiscale, cu atât mai mult cu cât acestea se bucură de prezumția de legalitate. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară Instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea Instanței de Fond. Instanța de Fond a apreciat în mod judicios asupra necesității suspendării actelor administrative contestate, stabilind că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în condițiile în care se află în curs de soluționare contestația privind legalitatea actelor administrative ținând cont de specificul activității reclamantei, de finanțator în cadrul contractelor de leasing financiar, ceea ce presupune dispoziția asupra unor fonduri însemnate, s-a conchis corect că există un caz bine justificat privind suspendarea executării. Având în vedere și cuantumul ridicat al creanței fiscale și cea de-a doua cerință, iminența producerii unei pagube, este întrunită, executarea sumei putând produce consecințe grave activității societății. În consecință, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Arad împotriva sentinței civile nr. 69 din 20 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.