ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4198/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26

martie 2008, reclamanta SC I. SA Arad a chemat în judecată A.F.P. Arad, solicitând

suspendarea executării deciziei de impunere nr. 54 din 29 februarie 2008 prin

care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale suplimentare de

3.324.769 lei din care 2.762.929 lei sunt nedatorați.

Reclamanta a invocat prevederile art. 14

din Legea nr. 554/2004, arătând că organele de control au impus în mod

nejustificat plata de impozit pe profit suplimentar, impozit pe dividende și a

considerat nedeductibilă taxa pe valoarea adăugată aferentă unor facturi emise

în urma fuziunii dintre societăți.

S-a mai arătat că începerea executării

pentru suma impusă ar bloca activitatea și ar genera falimentul societății, în

condițiile în care cifra de afaceri a firmei pe anul 2006 a fost inferioară celei stabilite ca obligație fiscală.

Prin sentința civilă nr. 97 din 14

aprilie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și, admițând cererea, a

dispus suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunțarea

instanței de fond asupra legalității actului.

Referitor la excepția inadmisibilității cererii,

invocată de pârâtă, instanța a reținut că reclamanta a îndeplinit condiția

prevăzută de art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., depunând la dosar dovada

achitării cauțiunii de 70.000 RON.

Asupra fondului acțiunii, instanța a

constatat că sunt întrunite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

atât cazul bine justificat, cât și paguba iminentă care s-ar produce în

patrimoniul reclamantei dacă s-ar proceda la executarea deciziei de impunere

înainte de a se decide asupra legalității și temeiniciei actului.

Împotriva sentinței a declarat recurs A.F.P.

Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a invocat faptul că în

cauză reclamanta nu a dovedit și instanța nu a motivat că ar fi îndeplinită una

din condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv

existența cazului bine justificat de suspendare a executării actului

administrativ, situație în care soluția pronunțată este nelegală și

neîntemeiată.

S-a susținut de asemenea, că nici cea

de-a două cerință a iminenței pagubei nu a fost demonstrată, presupunerea

privind încetarea activității societății neavând suport probator.

Examinând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, se constată că reclamanta a contestat

parțial suma stabilită prin decizia de impunere cu titlu de obligații fiscale,

arătând că organul de control a interpretat eronat operațiunea de majorare a

capitalului social prin emiterea de acțiuni și distribuirea lor acționarilor,

precum și clauzele contractelor de cesiune de acțiuni și de vânzare-cumpărare.

Întrucât legalitatea deciziei de impunere

urmează a fi verificată în cadrul procedurii contestației formulate potrivit

art. 205 C. proc. fisc. și ulterior, cenzurată prin controlul judecătoresc, s-a

apreciat în mod justificat de instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, inclusiv existența

cazului bine justificat.

Referitor la cerința prevenirii pagubei

iminente s-a făcut dovada în fața instanței de fond a împrejurării că, în

raport de valoarea obligațiilor fiscale stabilite, activitatea societății, de

dezvoltare imobiliară, ar avea de suferit, putându-se ajunge la insolvență.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.F.P. Arad împotriva sentinței civile nr.

97 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabil.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19

noiembrie 2008.