ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4198/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 martie 2008, reclamanta SC I. SA Arad a chemat în judecată A.F.P. Arad, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 54 din 29 februarie 2008 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale suplimentare de 3.324.769 lei din care 2.762.929 lei sunt nedatorați. Reclamanta a invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătând că organele de control au impus în mod nejustificat plata de impozit pe profit suplimentar, impozit pe dividende și a considerat nedeductibilă taxa pe valoarea adăugată aferentă unor facturi emise în urma fuziunii dintre societăți.

S-a mai arătat că începerea executării pentru suma impusă ar bloca activitatea și ar genera falimentul societății, în condițiile în care cifra de afaceri a firmei pe anul 2006 a fost inferioară celei stabilite ca obligație fiscală. Prin sentința civilă nr. 97 din 14 aprilie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și, admițând cererea, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului. Referitor la excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă, instanța a reținut că reclamanta a îndeplinit condiția prevăzută de art. 215 alin. (2) C. proc.

fisc., depunând la dosar dovada achitării cauțiunii de 70.000 RON. Asupra fondului acțiunii, instanța a constatat că sunt întrunite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât cazul bine justificat, cât și paguba iminentă care s-ar produce în patrimoniul reclamantei dacă s-ar proceda la executarea deciziei de impunere înainte de a se decide asupra legalității și temeiniciei actului. Împotriva sentinței a declarat recurs A.F.P. Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a invocat faptul că în cauză reclamanta nu a dovedit și instanța nu a motivat că ar fi îndeplinită una din condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat de suspendare a executării actului administrativ, situație în care soluția pronunțată este nelegală și neîntemeiată.

S-a susținut de asemenea, că nici cea de-a două cerință a iminenței pagubei nu a fost demonstrată, presupunerea privind încetarea activității societății neavând suport probator. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, se constată că reclamanta a contestat parțial suma stabilită prin decizia de impunere cu titlu de obligații fiscale, arătând că organul de control a interpretat eronat operațiunea de majorare a capitalului social prin emiterea de acțiuni și distribuirea lor acționarilor, precum și clauzele contractelor de cesiune de acțiuni și de vânzare-cumpărare. Întrucât legalitatea deciziei de impunere urmează a fi verificată în cadrul procedurii contestației formulate potrivit art. 205 C. proc. fisc. și ulterior, cenzurată prin controlul judecătoresc, s-a apreciat în mod justificat de instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, inclusiv existența cazului bine justificat.

Referitor la cerința prevenirii pagubei iminente s-a făcut dovada în fața instanței de fond a împrejurării că, în raport de valoarea obligațiilor fiscale stabilite, activitatea societății, de dezvoltare imobiliară, ar avea de suferit, putându-se ajunge la insolvență. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.F.P. Arad împotriva sentinței civile nr. 97 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabil. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.