ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 757/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 203/ PI din 18 septembrie

2007 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins ca prematur formulată acțiunea reclamantei SC I.P. SA Arad împotriva

pârâților M.F.P. – D.G.S.C., G.F.C. Arad, privind anularea procesului - verbal

emis de pârâta G.F. Arad și exonerarea sa de plata sumei de 5.870.594.338 lei cu

titlu de obligații fiscale.

Instanța de fond a reținut

că potrivit art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001 – în vigoare la data la

care reclamanta a formulat contestație în procedura prealabilă împotriva procesului

– verbal emis de pârâta G.F. Arad sesizarea instanței de contencios

administrativ se putea realiza cu acțiune numai împotriva deciziilor emise de

direcțiile generale ale finanțelor publice sau de M.F.P. pronunțate asupra

contestațiilor formulate împotriva actelor de impunere fiscală, decizii prin

care s-a rezolvat fondul contestațiilor.

S-a arătat că în cauza

dedusă judecății reclamanta nu a atacat o asemenea decizie, ci una prin care

s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei

soluții definitive pe latură penală, astfel că acțiunea a fost considerată

inadmisibilă potrivit actului normativ menționat, în vigoare la data inițierii procedurii

de contestare a procesului - verbal emis de G.F. Arad.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta SC I.P. SA, susținând că hotărârea atacată a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că au fost ignorate dispozițiile art.

10 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 13/2001 privind soluționarea

contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de

impunere întocmite de organele M.F.P. care prevede că „Decizia de suspendare poate

fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă. Judecata se face

în regim de urgență, cu participarea reprezentantului M.P. Soluția instanței este

definitivă și irevocabilă”.

Recurenta – reclamantă

susține că, față de dispozițiile acestui text de lege, în mod greșit acțiunea

sa a fost respinsă ca prematură, impunându-se casarea sentinței cu trimitere

spre rejudecare la aceeași instanță, pentru judecarea pe fond a cauzei, față și

de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, care se încadrează în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit acțiunii

introductive înregistrată de reclamantă la 9 iunie 2004 dar și ulterior,

reclamanta - recurentă nu a atacat în instanță Decizia nr. 1691 din 24

octombrie 2001, prin care M.F.P. – D.G.S.C. a suspendat soluționarea contestației

împotriva procesului – verbal din 26 februarie 2001 încheiat de G.F. Arad,

investind instanța cu alte capete de cerere, respectiv: „anularea deciziei care

se va emite pe fondul cauzei de către M.F.P. București; anularea

procesului-verbal din 26 februarie 2001 încheiat de G.F. Arad; exonerarea

subscrisei societăți de la plata sumei de 5.870.594.338 lei reprezentând

obligații bugetare stabilite ca nedatorate”.

Din motivarea acțiunii,

formulată la un interval de aproximativ 3 ani de la emiterea deciziei de

suspendare a soluționării contestației, rezultă că reclamanta - recurentă

solicită instanței să se pronunțe pe fondul contestației, sancționând astfel

refuzul autorității administrative de a emite o decizie de soluționare a

acestei contestații, deși trecuseră mai multe luni de zile de la invocarea

efectuării unor cercetări penale.

Față de această situație de

fapt, soluția instanței de fond, deși greșit motivată, de respingere ca

prematură a acțiunii este corectă, deoarece atât în sistemul O.G. nr. 13/2001,

cât și în sistemul codului de procedură fiscală actual, procedura

administrativă prealabilă nu ar putea fi eludată, instanța de contencios

administrativ fiind competentă să se pronunțe numai după soluționarea

contestației de către autoritatea administrativă.

Cum în cauză reclamanta -

recurentă nu a parcurs această etapă, în mod corect instanța de fond a respins

acțiunea ca prematur formulată, reținându-se în mod greșit, în considerente, că

reclamanta – recurentă ar fi contestat inclusiv Decizia 1691 din 24 octombrie

2001 – de suspendare a procedurii prealabile.

Pentru considerentele

menționare, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC I.P. SA împotriva sentinței civile nr. 203 din 18 septembrie 2007 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2008.