ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 757/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 203/ PI din 18 septembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca prematur formulată acțiunea reclamantei SC I.P. SA Arad împotriva pârâților M.F.P. – D.G.S.C., G.F.C. Arad, privind anularea procesului - verbal emis de pârâta G.F. Arad și exonerarea sa de plata sumei de 5.870.594.338 lei cu titlu de obligații fiscale. Instanța de fond a reținut că potrivit art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001 – în vigoare la data la care reclamanta a formulat contestație în procedura prealabilă împotriva procesului – verbal emis de pârâta G.F. Arad sesizarea instanței de contencios administrativ se putea realiza cu acțiune numai împotriva deciziilor emise de direcțiile generale ale finanțelor publice sau de M.F.P.

pronunțate asupra contestațiilor formulate împotriva actelor de impunere fiscală, decizii prin care s-a rezolvat fondul contestațiilor. S-a arătat că în cauza dedusă judecății reclamanta nu a atacat o asemenea decizie, ci una prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, astfel că acțiunea a fost considerată inadmisibilă potrivit actului normativ menționat, în vigoare la data inițierii procedurii de contestare a procesului - verbal emis de G.F. Arad. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC I.P. SA, susținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că au fost ignorate dispozițiile art. 10 alin. (1) 1 din O.U.G.

nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele M.F.P. care prevede că „Decizia de suspendare poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă. Judecata se face în regim de urgență, cu participarea reprezentantului M.P. Soluția instanței este definitivă și irevocabilă”. Recurenta – reclamantă susține că, față de dispozițiile acestui text de lege, în mod greșit acțiunea sa a fost respinsă ca prematură, impunându-se casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru judecarea pe fond a cauzei, față și de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit acțiunii introductive înregistrată de reclamantă la 9 iunie 2004 dar și ulterior, reclamanta - recurentă nu a atacat în instanță Decizia nr. 1691 din 24 octombrie 2001, prin care M.F.P. – D.G.S.C. a suspendat soluționarea contestației împotriva procesului – verbal din 26 februarie 2001 încheiat de G.F. Arad, investind instanța cu alte capete de cerere, respectiv: „anularea deciziei care se va emite pe fondul cauzei de către M.F.P. București; anularea procesului-verbal din 26 februarie 2001 încheiat de G.F. Arad; exonerarea subscrisei societăți de la plata sumei de 5.870.594.338 lei reprezentând obligații bugetare stabilite ca nedatorate”.

Din motivarea acțiunii, formulată la un interval de aproximativ 3 ani de la emiterea deciziei de suspendare a soluționării contestației, rezultă că reclamanta - recurentă solicită instanței să se pronunțe pe fondul contestației, sancționând astfel refuzul autorității administrative de a emite o decizie de soluționare a acestei contestații, deși trecuseră mai multe luni de zile de la invocarea efectuării unor cercetări penale. Față de această situație de fapt, soluția instanței de fond, deși greșit motivată, de respingere ca prematură a acțiunii este corectă, deoarece atât în sistemul O.G. nr. 13/2001, cât și în sistemul codului de procedură fiscală actual, procedura administrativă prealabilă nu ar putea fi eludată, instanța de contencios administrativ fiind competentă să se pronunțe numai după soluționarea contestației de către autoritatea administrativă.

Cum în cauză reclamanta - recurentă nu a parcurs această etapă, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca prematur formulată, reținându-se în mod greșit, în considerente, că reclamanta – recurentă ar fi contestat inclusiv Decizia 1691 din 24 octombrie 2001 – de suspendare a procedurii prealabile. Pentru considerentele menționare, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I.P. SA împotriva sentinței civile nr. 203 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2008.