ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1743/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

SC P.P. SA, în contradictoriu cu

Direcția Generală a Vămilor, a solicitat anularea deciziei nr. 529 din 28

martie 2000, emisă de aceasta.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a solicitat pârâtei restituirea valorii reactualizate pentru taxele

vamale, în sumă de 103.521.201 lei, iar aceasta în mod greșit i-a respins

cererea, ca rămasă fără obiect.

Prin sentința nr. 56/CA din 12 iunie

2000, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a desființat decizia și și-a

declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bihor.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 3223 din 19 octombrie 2001, a

admis recursul declarat de Direcția Regională Vamală Oradea, în reprezentarea

Direcției Generale a Vămilor și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare,

Curții de Apel Oradea, reținând că obiectul acțiunii îl constituie taxe vamale

reactualizate.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 236 din 29 aprilie 2002, a admis în parte acțiunea formulată și precizată,

însușită de lichidator SC R. SRL Oradea și în consecință, a anulat decizia nr.

529 din 28 martie 2000 a Direcției Generale a Vămilor și a obligat Direcția

Regională Vamală Oradea să-i restituie reclamantei suma de 1.087.528.829 lei,

reprezentând reactualizarea sumei de 103.521.261 lei, cu dobânzi legale, de la

data pronunțării hotărârii și până la achitarea sumei și la plata cheltuielilor

de judecată, în sumă de 303.000 lei.

Direcția Regională Vamală Oradea, în

reprezentarea Direcției Generale a Vămilor, a declarat recurs, susținând că se

impune admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii,

întrucât legal, prin decizia atacată, s-a contestat cererea rămasă fără obiect.

Se mai arată că partea din sumă care constituie T.V.A. și accize, a fost

restituită în plus, astfel că reclamanta ar datora recurentei, dobânzi legale

și majorări de întârziere pentru suma încasată în plus.

Se mai susține că suma de

103.521.261 lei a fost încasată în plus, fără a fi datorată.

Totodată, se arată că în speță

operează excepția lipsei calității procesuale active.

Recursul este nefondat.

Este real că împotriva societății

reclamante a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995,

modificată, în cauză fiind introdus lichidatorul SC R. SRL.

Societății nu i s-a retras dreptul de

reprezentare în procedura prevăzută de legea falimentului, astfel că excepția

lipsei calității procesuale active nu poate fi primită.

Lichidatorul judiciar numit în

cauză, SC R. SRL, și-a însușit acțiunea debitoarei și nici o dispoziție din

Legea nr. 64/1995, republicată, nu prevede obligativitatea autorizării de către

judecătorul sindic, a continuării unei acțiuni începute de către debitoare,

înainte de deschiderea procedurii.

Nici susținerea din recurs, cum că

suma încasată în plus de organele vamale se compune și din accize și T.V.A.,

care se încasează de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, nu poate fi

primită.

Direcția Regională Vamală Oradea are

calitate procesuală pasivă, întrucât obiectul acțiunii îl constituie anularea

deciziei nr. 529/2000, act emis de o autoritate administrativă supus

controlului, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Obligația de reparare a

prejudiciului revine autorității administrative care a emis actul nelegal, ca

urmare a faptului că a produs un prejudiciu, o vătămare a drepturilor

reclamantei-intimate SC P.P. SA, neavând relevanță faptul că suma încasată în

mod nelegal a fost vărsată în conturile Direcției Generale a Finanțelor Publice

Bihor.

Soluția pe fond a instanței, de

obligare la restituirea sumei de 1.087.528.829 lei, sumă ce reprezintă

reactualizarea sumei încasate în mod nelegal de recurentă, conform indicilor de

consum inflaționist în perioada 1995 (data la care s-au încasat pe nedrept

taxele vamele și celelalte taxe aferente) – 1997 (data restituirii de către

recurentă a acestor sume), sumă care a fost apoi reactualizată la data

pronunțării sentinței, este suma reală datorată, modul de calcul fiind explicit

arătat în hotărârea atacată.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

Potrivit art. 274 C. proc. civ.,

recurenta va fi obligată la 1.366.000 lei, cheltuieli de judecată către

lichidatorul SC R. SRL Oradea, justificate cu actele de la dosar: contravaloare

bilete de tren și supliment pat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Oradea, împotriva sentinței civile nr. 236/CA/P din 29 aprilie 2002 a Curții de

Apel Oradea.

Obligă recurenta la 1.366.000 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată, către SC R. SRL Oradea, lichidator.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 mai 2003.