ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2004

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea de revizuire înregistrată la data de 8 iulie 2003, Direcția Generală a

Vămilor a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice,

Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad, Direcția Generală a Finanțelor

Publice  Arad și Societatea comercială A. SRL Arad, să se dispună anularea

deciziei civile nr. 557 din 23 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Arad, secția

civilă.

Prin

această hotărâre, instanța menționată mai sus, a admis recursul declarat de

societatea comercială, a modificat sentința civilă nr. 978 din 5 martie 2003 a

Judecătoriei Arad și admițând în fond acțiunea, a obligat Direcția Generală a

Vămilor la plata către reclamantă a sumei de 190.385.828 lei cu titlu de

despăgubiri, plus 17.245.750 lei cheltuieli de judecată.

Revizuienta

a susținut că între decizia respectivă, rămasă irevocabilă, și  decizia civilă

nr. 3038 din 15 octombrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, există contrarietate, în sensul art. 322 pct. (7) C.

proc. civ., situație în care se impune desființarea celei dintâi.

A

precizat că prin formularea celei de a doua acțiuni în justiție, societatea

comercială reclamantă a reușit să evite puterea lucrului judecat, rezultată din

hotărârea instanței supreme prin care, tot în fond, a fost respinsă acțiunea

reclamantei privind aceeași creanță financiară, în valoare de 1.119.818.215

lei.

S-a mai

susținut că între cele două dosare, există identitate de părți, cauză și

obiect, fiind vorba de plata (în fapt restituirea) sumei de 190.385.828 lei cu

titlu de taxe vamale, stabilite prin actele constatatoare nr.1298 – 1304 din 5

iulie 2001, achitate la bugetul statului de către  Societatea comercială  A. SRL

Arad.

Prin

întâmpinarea formulată, această societate comercială a invocat excepția de

inadmisibilitate a cererii de revizuire.

Excepția

este întemeiată.

Potrivit

art. 322 alin.(1) pct. (7) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă

există hotărâri definitive potrivnice pronunțate de instanțe de același grad

sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate.

Rațiunea

revizuirii este determinată de necesitatea de a se înlătura nesocotirea

autorității lucrului judecat în situația în care instanțele judecătorești au

pronunțat hotărâri definitive contrare în dosare deosebite, având același

obiect, cauză și aceleași părți.

În

speță, cerința triplei identități de elemente prevăzută în norma de procedură

mai sus enunțată nu este îndeplinită, deoarece cauza, respectiv temeiul juridic

avut în vedere la pronunțarea primei hotărâri judecătorești, anume decizia

civilă nr. 3028 din 15 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de

contencios administrativ l-au constituit dispozițiile cuprinse în Legea nr. 29/1990

privind contenciosul administrativ și în alte acte normative cu caracter

financiar, iar temeiul acțiunii civile formulate ulterior, a fost constituit de

dispozițiile art. 1000 alin. (3) ale Codului civil referitoare la răspunderea

civilă delictuală.

Se constată

deci, că în litigiile soluționate de instanțe există identitate doar în

privința părților și a obiectului dedus judecății, nu și în ceea ce privește

cauza, adică temeiul juridic al acțiunilor intentate de societatea comercială.

Ținând

seama de aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire

formulată de Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a

Vămilor, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

cererea de revizuire formulată de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva

deciziei nr. 557 din 23 iunie 2003 a Tribunalului  Arad, secția civilă și a deciziei

nr. 3028 din  15 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de

contencios administrativ.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  27 ianuarie 2004.