ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2910/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

6107/R/2001, reclamanta SC B. SA Bistrița, în contradictoriu cu Direcția

Generală a Vămilor București și Direcția Regională Vamală Cluj și Ministerul

Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 286.283.373

lei reprezentând reactualizarea cu indicele inflației, a sumei de 34.210.000

lei, reținută nelegal de către pârâte, cu dobânda legală de la introducerea

acțiunii și până la plata efectivă a sumei, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamanta și-a actualizat

pretențiile la suma de 517.493.037 lei și a solicitat o dobândă de 28% pe an,

începând cu data pronunțării sentinței și până la achitarea integrală.

În motivare s-a arătat că prin

sentința civilă nr. 221 din 9 noiembrie 1997 a Curții de Apel Cluj, pârâtele

Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Cluj au fost obligate,

ca urmare a actelor administrativ-jurisdicționale anulate, să-i restituie suma

de 34.210.000 lei, ce a fost reținută din contul reclamantei și virată în

contul pârâtelor prin dispoziția de încasare din 22 aprilie 1996 și pe care nu

i-au restituit-o.

Prin sentința civilă nr. 1191/C din

20 iunie 2000 a Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea, iar pârâtele au fost

obligate la restituirea sumei de 308.801.611 lei, taxe vamale nedatorate, cu

dobânzi legale și 33.329.170 lei, cheltuieli de judecată, soluție menținută în

apel prin decizia civilă nr. 5756/2000 a Curții de Apel Cluj.

Prin decizia nr. 2452 din 11 mai

2001, Curtea Supremă de Justiție, în urma admiterii recursurilor pârâtelor, a

casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Cluj,

ca primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 91 din 28

februarie 2002, s-a admis acțiunea; au fost obligați pârâții să plătească

reclamantei suma de 517.493.037 lei taxe vamale nedatorate, reactualizate

conform inflației, cu o dobândă de 28% pe an, de la data pronunțării sentinței,

până la achitarea integrală.

Au fost obligați pârâții la

18.600.000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Reclamanta pentru importul efectuat

în 1995, a achitat taxe vamale în valoare de 34.210.000 lei, pe care a și

virat-o în contul vămii Bistrița, suma pe care ulterior a contestat-o.

Deși prin sentința nr. 221 din 9 decembrie

1997 a Curții de Apel Cluj s-a dispus restituirea sumei către reclamantă,

sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, decizia

nr. 621/1998 a Curții Supreme de Justiție, pârâtele nu i-au restituit suma,

reclamantei.

Pentru repararea integrală a

prejudiciului, suma a fost reactualizată în raport cu inflația, rezultând suma

de 517.493.037 lei, cu dobânda de 28 % pe an, și cheltuieli de judecată

18.600.000 lei, pentru reclamantă.

Impotriva sentinței a formulat

recurs Direcția Generală Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Cluj și Direcția Generală a Finanțelor Publice, în nume propriu și în numele

Ministerului Finanțelor Publice.

Direcția Generală a Vămilor, prin

Direcția Regională Vamală Cluj, a criticat sentința astfel:

Instanța nu a avut în vedere că în

cauză nu putea fi obligat la restituire decât Ministerul Finanțelor Publice,

conform Legii bugetului nr. 743/2001.

În mod nelegal s-a reținut ca temei

de drept art. 1092 C. civ., întrucât restituirea sumei este efectul

desființării titlului.

Dobânda de 28

%

pe an nu are susținere legală, fiind mai mare decât dobânda

ce s-ar fi datorat la bugetul de stat în cazul în care reclamanta era căzută în

pretenții.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița

Năsăud, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, a criticat

sentința.

Instanța nu s-a pronunțat asupra

cererii de completare a expertizei privind calcularea reactualizării sumei, în

funcție de evoluția leu-dolar.

Suma de 34.210.000 lei datorată, nu este

purtătoare de dobânzi.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Cu referire la recursul Direcției

Generale a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj.

Direcția Generală a Vămilor

funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu

personalitate juridică în subordinea Ministerului Finanțelor Publice; are

calitate de a sta în proces, în cazurile de încălcare a normelor vamale.

Cu ocazia executării silite se va

recupera suma, de la pârâtul în posesia căruia se află, de 34.210.000 lei,

bineînțeles reactualizată.

Temeiul de drept nu este eronat,

întrucât din momentul în care s-a stabilit că nu trebuia reținută, suma este o

plată nedatorată.

Dobânda de 28% pe an, aplicată la

suma actualizată, se fundamentează pe prevederile

Ordonanței

nr. 9/2000

, art. 3 alin. (3), privind nivelul dobânzii legale pentru

obligații bănești și art. 1088 C. civ.

Față de considerentele expuse,

recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.

Cu referire la recursul Direcției

Generale a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, în nume propriu și pentru

Ministerul Finanțelor Publice:

Din încheierea de dezbateri asupra

fondului cauzei din 21 februarie 2002, nu s-a solicitat completarea expertizei,

în sensul reactualizării debitului în funcție de soluția cursului leu-dolar.

Este adevărat că această solicitare

apare în concluziile scrise de la dosar, însă pronunțarea s-a dat pe 28

februarie 2002, iar concluziile au fost primite și înregistrate ulterior,

respectiv la 1 martie 2002, situație în care nu este omisiunea instanței.

Cu privire la acordarea dobânzilor

de 28%, s-a răspuns cu ocazia analizării primului recurs.

Nefiind motive care să ducă la

casare, se va respinge și acest recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Cluj, precum și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bistrița

Năsăud, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva

sentinței civile nr. 91 din 28 februarie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.