ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1776/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 13 din 18 ianuarie

2010, Tribunalul Argeș a condamnat-o pe inculpata D.G., în baza art. 174 C.

pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatei și a dedus prevenția de la 21 iunie 2009 la zi.

În baza art. 113 C.

pen. a obligat-o pe inculpată la tratament medical până la însănătoșire.

A constatat că nu

există constituire de parte civilă.

Inculpata a fost

obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut,

în fapt, că inculpata D.G. locuia în comuna Albești de Argeș, satul Albești

Ungureni, județul Argeș, împreună cu mama sa, victima D.M. și între acestea

existau frecvente neînțelegeri pe fondul tulburărilor de comportament ale

inculpatei și a consumului de alcool de către victimă.

La data de 20 iunie

2009, dimineața, pe fondul unor certuri, la solicitarea victimei inculpata a

părăsit locuința, mergând în municipiul Pitești însă a revenit în jurul orelor

20,00, când a reînceput cearta, agravată prin lovituri reciproce.

Victima a intrat în

casă și, mai apoi, a urmat-o și inculpata, care susține că a văzut-o pe mama sa

privind la televizor și consumând țuică dintr-o sticlă.

Aceeași inculpată

susține că la un moment dat victima a scos din buzunarul halatului un cuțit cu

care a amenințat-o și în încercarea sa de a-l lua, victima s-a rănit la față.

Inculpata a

recunoscut atât la urmărirea penală cât și la instanță că și-a lovit mama și în

dimineața de 20 iunie 2009 și în seara aceleiași zile, negând însă să o fi

lovit cu cuțitul și susținând că mama sa s-a tăiat singură la gât.

Potrivit concluziilor

Raportului de constatare medico-legală (autopsie) al I.M.L. Pitești, moartea

numitei D.M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe, consecința unei

plăgi tăiate profunde situate la nivelul extremității cervicale însoțite de

secțiunea musculaturii zonale, a pachetului vasculonervos, cartilagiului și

traheei cervicale.

Leziunile traumatice

se puteau produce prin mecanism de lovire cu corp tăietor, existând legătură

directă de cauzalitate între leziuni și deces.

Au fost constatate și

date leziuni de violență (plăgi tăiate superficiale, plăgi contuze, hematoame,

echimoze, etc.) produse cu puțin timp înainte de deces, prin lovire cu corp

tăietor și corp dur, fără legătură cu decesul.

În sângele victimei a

fost identificată o îmbibație alcoolică de 2 gr.

‰

.

Martorii M.D., G.E.

și C.V., vecini cu victima, confirmă cearta dintre inculpată și victimă precum

și împrejurarea că numai acestea se aflau în locuință, nefiind semnalată

prezența vreunei persoane de sex masculin.

Partea vătămată Z.C.,

sora inculpatei, declară că aceasta din urmă i-a confirmat că în ziua de 20

iunie 2009, dimineața și seara, a avut conflicte cu mama și că, în momentul în

care a văzut cadavrul, având în palma deschisă a mâinii stângi cuțitul, victima

fiind întinsă pe podea, și-a dat seama că inculpata este autoarea întrucât, pe

de o parte, mamei lor îi era frică de cuțit iar, pe de altă parte, aceasta era

dreptace.

Instanța a înlăturat

susținerile martorei Z.C. din cursul judecății, potrivit cărora are bănuiala că

fapta a fost comisă de inculpată împreună cu numitul M.A., concubin al

victimei, așa cum i-a spus inculpata când a vizitat-o la penitenciar,

neexistând niciun indiciu în acest sens, martorii vecini arătând că nu au auzit

vreo voce de bărbat și nici nu au văzut vreo astfel de persoană în locuință în

seara de 20 iunie 2009.

În cauză a fost

dispusă și o expertiză medico-legală psihiatrică inculpata D.G., din ale cărei

concluzii rezultă că aceasta prezintă diagnosticul de tulburare organică de

personalitate post traumatism cranio-cerebral și are discernământul scăzut în

raport cu fapta pentru care este cercetată, având accentuate tendințe

impulsive, emotivitate simplă, toleranță scăzută la frustrare și conturate

tendințe depresive, în raport de care se recomandă măsuri medicale conform art.

113 C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri inculpata a declarat apel, solicitând achitarea întrucât fapta a fost

comisă de concubinul victimei, apelanta fiind plecată din domiciliu.

În subsidiar a

solicitat, prin apărător, reținerea circumstanței atenuante a provocării

justificată de agresivitatea victimei.

Prin Decizia penală

nr. 24 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpată, constatând că hotărârea atacată este legală și

temeinică.

Instanța de control

judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită, declarațiile

inculpatei fiind contradictorii și la individualizarea pedepsei s-a ținut seama

de toate circumstanțele reale și personale.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată de inculpată cu recurs, solicitând, prin apărător

casarea hotărârilor și restituirea cauzei la procuror întrucât sunt dubii cu

privire la identitatea făptuitorului, inculpata susținând că la data faptei era

plecată la Pitești.

În subsidiar a

solicitat reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul

inculpatei, susținut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. 1 pct. 14 și 18 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce urmează:

În cauză au fost

administrate toate mijloacele de probă impuse de împrejurările comiterii

faptei, pentru stabilirea adevărului.

Vinovăția inculpatei

a fost stabilită corect, pe bază de probe, care au fost judicios analizate și

apreciate.

Martorii vecini ai locuinței victimei, respectiv

M.A.D., G.E. și C.V. confirmă prin declarațiile din cursul urmăririi penale și

din fața instanței că în seara faptei inculpata D.G. se afla acasă cu victima,

că acestea se certau, neauzindu-se nicio voce de bărbat și neobservând vreo

astfel de persoană în locuința victimei, nici pe altcineva intrând sau ieșind.

Martorul M.A.D.

adaugă că a auzit-o chiar pe inculpată cum o drăcuia și o amenința cu bătaia pe

victimă.

Declarațiile

succesive, contradictorii ale inculpatei, mergând de la a admite că în seara de

20 iunie 2009 a avut conflict cu victima în locuință, în cursul căruia aceasta

din urmă s-ar fi tăiat singură la gât, pentru ca ulterior - în fața instanței

de apel - să susțină că în seara faptei nici nu se afla în locuință, fiind

plecată în municipiul Pitești, relevă nesinceritatea acesteia.

Teza sinuciderii a

fost susținută de inculpată printr-o stângace înscenare, plasând cuțitul în

mâna stângă a victimei, în condițiile în care leziunea era produsă tot pe

partea stângă a gâtului și a fost denunțată de cealaltă fiică a victimei, Z.C.,

potrivit căreia mama sa nu era stângace, folosind obișnuit mâna dreaptă și în

general avea frică de cuțit.

Întemeiat s-a

reținut, astfel, că, inculpata este cea care, într-un acces nervos, pe fondul

certurilor cu victima, i-a aplicat acesteia din urmă lovitura cu cuțitul care a

avut drept consecință hemoragia externă și decesul.

Expertiza

medico-legală psihiatrică pune în evidență accentuatele tendințe impulsive și

toleranță scăzută la frustrare, ale inculpatei, pe fondul unui intelect

liminar.

Față și de

discernământul scăzut al inculpatei constatat medico-legal, Înalta Curte, în

considerarea și a celor ce preced, va reține în favoarea acesteia circumstanțe

atenuante personale, conform art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii

pedepsei în limitele arătate de art. 76 alin. (2) C. pen.

Se apreciază, astfel

că deși fapta prezintă un ridicat grad concret de pericol social, pedeapsa

trebuie să fie adecvată și sub aspectul cuantumului realizării funcțiilor sale

- retributivă și de reeducare - și scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni.

Așa fiind, recursul

inculpatului urmează să fie admis numai cu privire la greșita individualizare a

pedepsei, care în rejudecare, va fi redusă ca efect al circumstanțelor

atenuante reținute.

Din pedeapsa aplicată

se va deduce durata menținerii și arestării preventive a inculpatului de la 21

iunie 2009 la 5 mai 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpata D.G. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 16 februarie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează decizia

penală atacată și Sentința penală nr. 13 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului

Argeș numai cu privire la individualizarea pedepsei principale.

Face aplicarea

dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce

pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

174, art. 175 lit. c) C. pen. de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 21 iunie

2009 la 5 mai 2010.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2010.