ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1776/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 13 din 18 ianuarie 2010, Tribunalul Argeș a condamnat-o pe inculpata D.G., în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. A menținut arestarea preventivă a inculpatei și a dedus prevenția de la 21 iunie 2009 la zi. În baza art. 113 C. pen. a obligat-o pe inculpată la tratament medical până la însănătoșire. A constatat că nu există constituire de parte civilă. Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că inculpata D.G. locuia în comuna Albești de Argeș, satul Albești Ungureni, județul Argeș, împreună cu mama sa, victima D.M. și între acestea existau frecvente neînțelegeri pe fondul tulburărilor de comportament ale inculpatei și a consumului de alcool de către victimă. La data de 20 iunie 2009, dimineața, pe fondul unor certuri, la solicitarea victimei inculpata a părăsit locuința, mergând în municipiul Pitești însă a revenit în jurul orelor 20,00, când a reînceput cearta, agravată prin lovituri reciproce. Victima a intrat în casă și, mai apoi, a urmat-o și inculpata, care susține că a văzut-o pe mama sa privind la televizor și consumând țuică dintr-o sticlă. Aceeași inculpată susține că la un moment dat victima a scos din buzunarul halatului un cuțit cu care a amenințat-o și în încercarea sa de a-l lua, victima s-a rănit la față.

Inculpata a recunoscut atât la urmărirea penală cât și la instanță că și-a lovit mama și în dimineața de 20 iunie 2009 și în seara aceleiași zile, negând însă să o fi lovit cu cuțitul și susținând că mama sa s-a tăiat singură la gât. Potrivit concluziilor Raportului de constatare medico-legală (autopsie) al I.M.L. Pitești, moartea numitei D.M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe, consecința unei plăgi tăiate profunde situate la nivelul extremității cervicale însoțite de secțiunea musculaturii zonale, a pachetului vasculonervos, cartilagiului și traheei cervicale. Leziunile traumatice se puteau produce prin mecanism de lovire cu corp tăietor, existând legătură directă de cauzalitate între leziuni și deces.

Au fost constatate și date leziuni de violență (plăgi tăiate superficiale, plăgi contuze, hematoame, echimoze, etc.) produse cu puțin timp înainte de deces, prin lovire cu corp tăietor și corp dur, fără legătură cu decesul. În sângele victimei a fost identificată o îmbibație alcoolică de 2 gr. ‰ . Martorii M.D., G.E. și C.V., vecini cu victima, confirmă cearta dintre inculpată și victimă precum și împrejurarea că numai acestea se aflau în locuință, nefiind semnalată prezența vreunei persoane de sex masculin. Partea vătămată Z.C., sora inculpatei, declară că aceasta din urmă i-a confirmat că în ziua de 20 iunie 2009, dimineața și seara, a avut conflicte cu mama și că, în momentul în care a văzut cadavrul, având în palma deschisă a mâinii stângi cuțitul, victima fiind întinsă pe podea, și-a dat seama că inculpata este autoarea întrucât, pe de o parte, mamei lor îi era frică de cuțit iar, pe de altă parte, aceasta era dreptace.

Instanța a înlăturat susținerile martorei Z.C. din cursul judecății, potrivit cărora are bănuiala că fapta a fost comisă de inculpată împreună cu numitul M.A., concubin al victimei, așa cum i-a spus inculpata când a vizitat-o la penitenciar, neexistând niciun indiciu în acest sens, martorii vecini arătând că nu au auzit vreo voce de bărbat și nici nu au văzut vreo astfel de persoană în locuință în seara de 20 iunie 2009. În cauză a fost dispusă și o expertiză medico-legală psihiatrică inculpata D.G., din ale cărei concluzii rezultă că aceasta prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate post traumatism cranio-cerebral și are discernământul scăzut în raport cu fapta pentru care este cercetată, având accentuate tendințe impulsive, emotivitate simplă, toleranță scăzută la frustrare și conturate tendințe depresive, în raport de care se recomandă măsuri medicale conform art. 113 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri inculpata a declarat apel, solicitând achitarea întrucât fapta a fost comisă de concubinul victimei, apelanta fiind plecată din domiciliu. În subsidiar a solicitat, prin apărător, reținerea circumstanței atenuante a provocării justificată de agresivitatea victimei. Prin Decizia penală nr. 24 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică. Instanța de control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită, declarațiile inculpatei fiind contradictorii și la individualizarea pedepsei s-a ținut seama de toate circumstanțele reale și personale. Decizia penală sus-menționată a fost atacată de inculpată cu recurs, solicitând, prin apărător casarea hotărârilor și restituirea cauzei la procuror întrucât sunt dubii cu privire la identitatea făptuitorului, inculpata susținând că la data faptei era plecată la Pitești.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatei, susținut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. 1 pct. 14 și 18 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce urmează: În cauză au fost administrate toate mijloacele de probă impuse de împrejurările comiterii faptei, pentru stabilirea adevărului. Vinovăția inculpatei a fost stabilită corect, pe bază de probe, care au fost judicios analizate și apreciate. Martorii vecini ai locuinței victimei, respectiv M.A.D., G.E. și C.V. confirmă prin declarațiile din cursul urmăririi penale și din fața instanței că în seara faptei inculpata D.G.

se afla acasă cu victima, că acestea se certau, neauzindu-se nicio voce de bărbat și neobservând vreo astfel de persoană în locuința victimei, nici pe altcineva intrând sau ieșind. Martorul M.A.D. adaugă că a auzit-o chiar pe inculpată cum o drăcuia și o amenința cu bătaia pe victimă. Declarațiile succesive, contradictorii ale inculpatei, mergând de la a admite că în seara de 20 iunie 2009 a avut conflict cu victima în locuință, în cursul căruia aceasta din urmă s-ar fi tăiat singură la gât, pentru ca ulterior - în fața instanței de apel - să susțină că în seara faptei nici nu se afla în locuință, fiind plecată în municipiul Pitești, relevă nesinceritatea acesteia.

Teza sinuciderii a fost susținută de inculpată printr-o stângace înscenare, plasând cuțitul în mâna stângă a victimei, în condițiile în care leziunea era produsă tot pe partea stângă a gâtului și a fost denunțată de cealaltă fiică a victimei, Z.C., potrivit căreia mama sa nu era stângace, folosind obișnuit mâna dreaptă și în general avea frică de cuțit. Întemeiat s-a reținut, astfel, că, inculpata este cea care, într-un acces nervos, pe fondul certurilor cu victima, i-a aplicat acesteia din urmă lovitura cu cuțitul care a avut drept consecință hemoragia externă și decesul. Expertiza medico-legală psihiatrică pune în evidență accentuatele tendințe impulsive și toleranță scăzută la frustrare, ale inculpatei, pe fondul unui intelect liminar.

Față și de discernământul scăzut al inculpatei constatat medico-legal, Înalta Curte, în considerarea și a celor ce preced, va reține în favoarea acesteia circumstanțe atenuante personale, conform art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei în limitele arătate de art. 76 alin. (2) C. pen. Se apreciază, astfel că deși fapta prezintă un ridicat grad concret de pericol social, pedeapsa trebuie să fie adecvată și sub aspectul cuantumului realizării funcțiilor sale - retributivă și de reeducare - și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Așa fiind, recursul inculpatului urmează să fie admis numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei, care în rejudecare, va fi redusă ca efect al circumstanțelor atenuante reținute.

Din pedeapsa aplicată se va deduce durata menținerii și arestării preventive a inculpatului de la 21 iunie 2009 la 5 mai 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata D.G. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 13 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Argeș numai cu privire la individualizarea pedepsei principale. Face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2009 la 5 mai 2010. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010.