ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3981/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 62/F din 19 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

(Dosar nr. 47216.01/3/2010),

în baza art. 174-175 lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul Ș.A.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus prevenția de la 26 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 23

aprilie 2010, inculpatul Ș.A.D. a revenit în apartamentul în care locuia împreună

cu mama sa, victima P.E., după ce consumase băuturi alcoolice, aflat astfel în stare

de ebrietate.

În apartament a avut loc

o discuție contradictorie cu mama sa, pornită de aceasta, în care părțile și-au

adresat reciproc insulte și jigniri, astfel de certuri fiind frecvente, și numeroase

fiind determinate de victimă.

Inculpatul a lovit-o pe

victimă în mod repetat

cu

pumnii și picioarele, în zona capului, gâtului, toracelui, membrului pelvin drept

(ș.a.), producându-i un traumatism cranio-facial și corporal soldat cu hemoragie

pială, hematom subdural, fractură oase proprii nazale, fractură închisă de femur

drept, plăgi contuze, excoriații și echimoze corporale multiple, leziuni de violență

ce au condus la deces.

După ce a constat că lovirile

au condus la decesul victimei, inculpatul așezat pe victimă pe canapea, a acoperit-o

cu o pătură și a încercat să dea telefon fratelui său P.C., primul apel fiind efectuat

la ora 03.00.

Întrucât cu diverse ocazii

anterior martorul P.C. fusese deranjat de apeluri telefonice repetate ale inculpatului,

pentru diverse motive și inclusiv în timpul nopții, comportament ce îl reproșase

acestuia, a respins apelul și a închis telefonul, redeschizându-l a doua zi când

a constatat, în jurul orei 12,00 că primise numeroase apeluri de la inculpat. În

jurul orei 14,00 a luat legătura cu inculpatul, telefonic, iar acesta i-a spus că

mama sa a murit în cursul nopții, fără a-i spune motivul. Inculpatul a precizat

că nu a chemat ambulanța.

Martorul s-a deplasat

la secția de poliție unde i s-a sugerat să solicite ambulanța, lucru pe care l-a

făcut, deplasându-se apoi la domiciliul mamei sale, organele de poliție aflându-se

deja la fața locului.

Pentru a reține această

situație de fapt Tribunalul a avut în vedere în special raportul medico-legal de

necropsie nr. RR/2010 din care rezultă că moartea numitei P.E. a fost violentă,

poate data din data de 24 aprilie 2010 și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii

consecința unui traumatism cranio-facial și corporal soldat cu hemoragie pială,

hematom subdural, fractură oase proprii nazale, fractură închisă de femur drept,

plăgi contuze, excoriații și echimoze corporale multiple.

Leziunile traumatice care

au dus la deces s-au produs prin lovire cu și de corp-plan dur cu legătură directă

de cauzalitate în tanatogeneză.

Inculpatul a negat comiterea

faptei, susținând că după ce s-a certat cu mama sa în seara zilei de 23 aprilie

2010 a plecat din casă în jurul orelor 21,00 și a stat pe străzi până la ora 03.00,

când a revenit în locuință și a constatat că mama sa este căzută în sufragerie,

cu capul înspre hol, ca și când ar fi încercat să plece, și era decedată. Presupunerea

inculpatului cu privire la cauza decesului a fost că mama sa care se deplasa greu,

a căzut și s-a lovit de obiectele de mobilier din casă.

Teza inculpatului a fost

apreciată ca nereală și a fost înlăturată, întrucât este contrazisă de materialul

probator administrat.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel inculpatul Ș.A.D., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu se face vinovat

de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Instanța de apel a apreciat

că apărarea inculpatului este contrazisă de probele administrate în cauză.

S-a reținut, în raport

de starea conflictuală dintre inculpat și mama sa, de prezența numărului mare de

leziuni pe corpul acesteia, de faptul că inculpatul și mama sa locuiau singuri,

că leziunile ce au produs decesul nu puteau proveni decât de la inculpat.

În consecință, Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 135/A din 5 mai 2011,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul Ș.A.D. care, invocând cazul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., a reiterat criticile formulate în apel,

solicitând achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu se face vinovat

de comiterea infracțiunii de omor calificat.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată, atât din perspectiva cazului de casare invocat de recurentul

inculpat, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Vinovăția inculpatului

a fost corect stabilită în urma probatoriului administrat în cauză, respectiv declarațiile

martorilor audiați (I.A., T.V., B.M.) din care rezultă că între inculpat și victimă

existau numeroase conflicte pe fondul consumului de alcool, în repetate rânduri

mama inculpatului plângându-se vecinilor pentru agresiunile suferite din partea

fiului său. De asemenea, la dosar s-a administrat expertiza tehnico științifică

asupra tricoului cu care era îmbrăcat inculpatul în noaptea comiterii faptei, din

care rezultă că s-au găsit urme de sânge care aparțineau victimei. Apărarea acestuia

în sensul că s-a aplecat asupra mamei sale pentru a verifica dacă este în viață

și astfel a fost transferat sângele, nu poate fi primită, având în vedere că din

fotografiile luate de la locul faptei și din expertiza tricoului rezultă că petele

erau atât pe fața tricoului cât și pe partea din spate a mânecii. Mai mult, din

expertiza medico legală rezultă că au fost aplicate numeroase lovituri victimei

(în număr de 27), la nivelul capului, dar și pe ambele părți ale corpului (față

și spate), astfel încât, ipoteza avansată de inculpat, aceea că victima a căzut

de una singură, este lipsită de fundament real, astfel că nu există dubii în sensul

că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

De asemenea, expertiza

medico legală arată că nu sunt semne de tratament medical, victima nu a fost operată,

iar leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu și de corp plan dur cu legătură

directă de cauzalitate în tanatogeneză.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.A.D.

Conform art. 385

16

,

art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Ș.A.D. împotriva deciziei penale nr. 135/A din 5

mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 aprilie 2010, la

9 noiembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 noiembrie 2011.