ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2251/2009

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița s-a dispus condamnarea inculpatului Z.G., în prezent aflat în Penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., 5 ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu aplic, art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținând starea de arest și deducând prevenția de la 30 octombrie 2008, la zi. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în dimineața de 20 octombrie 2008, după ce a venit de la serviciu, inculpatul a plecat împreună cu soția, victima Z.L.

să are un teren pe care îl aveau în localitatea Panduri. Cât timp s-a aflat la câmp și a muncit, inculpatul a consumat aproximativ 2 litri de vin. În jurul orelor 15,00, soția inculpatului a plecat casă pentru a se ocupa de treburile gospodărești, inculpatul ajungând la rândul său la domiciliu în jurul orelor 17,30-18,00. Nemulțumit de ceea ce tăcuse soția sa în gospodărie, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona capului și peste față și după ce aceasta a căzut la podea a continuat să o lovească inclusiv în regiunea toracică. Când a realizat că victima se află în stare gravă, inculpatul a mers la mama sa pentru a o chema la domiciliul său, dar aceasta nu a venit întrucât nu i-a spus ce s-a întâmplat.

Abia într-un târziu, mama inculpatului a venit la domiciliul acestuia, a găsit victima în stare gravă și împreună cu fiica sa și concubinul acesteia au chemat ambulanța. Victima a fost transportată la spital unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, dar nu a mai putut fi salvată, loviturile aplicate de inculpat cauzându-i leziuni traumatice cerebrale și toracice ce au determinat o insuficiență cardio-respiratorie și decesul în dimineața zilei de 25 octombrie 2008, ora 4,20.

Situația de fapt a fost stabilită cu probele administrate în cauză, cu mențiunile raportului medico-legal care a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui traumatism cranio-cerebral, soldat cu hemoragie meningeală, contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral și a unui traumatism toracic cu fracturi costale hemitoracic bilateral, coroborate cu declarația inculpatului care a recunoscut că în seara zilei de 20 octombrie 2008 și-a bătut soția, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii în zona capului, peste față și în zona toracelui. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinice în raport cu circumstanțele concrete ale faptelor și față de circumstanțele personale.

A mai arătat că a acționat cu intenție indirectă, pe fondul unei relații conjugale zbuciumate și al consumului de alcool. Prin decizia penală nr. 94/A din 17 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z.G. împotriva sentinței penale nr. 46/F din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv de la 30 octombrie 2008 la zi, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că la aplicarea pedepsei de 15 ani închisoare, instanța de fond a ținut seama de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., apreciind că pedeapsa aplicată este în măsură să satisfacă scopul său preventiv-educativ, atât sub aspectul cuantumului cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.

S-a arătat că, faptul că inculpatul a comis fapta pe fondul consumului excesiv de alcool și al relațiilor tensionate cu soția, nu putea fi reținut ca o circumstanță atenuantă, în contextul în care inculpatul putea aprecia consecințele negative pe care aceste împrejurări le puteau avea. Inculpatul consuma cantități mari de alcool în mod obișnuit, devenind violent, atât față de victimă, cât și față de ceilalți membri ai familie, precum și față de alte persoane din comunitate, consum de alcool și agresivitate care au determinat sancționarea contravențională a inculpatului de mai multe ori. S-a mai arătat că recunoașterea săvârșirii faptei nu poate avea drept urmare reținerea circumstanțelor atenuante ci se raportează la tot contextul în care s-a comis infracțiunea, apreciindu-se că în raport de toate circumstanțele săvârșirii infracțiunii, inculpatul nici nu putea avea o altă poziție.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o tot pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei. Recursul inculpatului este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă fixate, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauza de fată, ambele instanțe au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de textul de lege menționat mai sus, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să conducă la reeducarea acestuia. Împrejurarea că inculpatul a comis fapta pe fondul consumului excesiv de alcool nu este de natură să conducă la atenuarea răspunderii penale și implicit la reducerea pedepsei, ci dimpotrivă.

Deși a fost sancționat contravențional de mai multe ori pentru consum de alcool și agresivitate, inculpatul nu și-a schimbat comportamentul și nu a înțeles gravitatea faptelor sale, persistând în încălcarea regulilor de conviețuire socială. Recunoașterea săvârșirii faptei a fost avută în vedere la aplicarea pedepsei, iar față de împrejurările cauzei, de multitudinea loviturilor aplicate victimei, de sălbăticia cu care a fost lovită și leziunile traumatice cauzate, care au condus la decesul acesteia, pedeapsa aplicată este just individualizată. Față de cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul inculpatului apare ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să fie respins. Potrivit art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 30 octombrie 2008, la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z.G. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 17 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 30 octombrie 2008 la 15 iunie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 15 iunie 2009.