ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2251/2009

Asupra

recursului de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 2 februarie 2009,

pronunțată de Tribunalul Ialomița s-a dispus condamnarea inculpatului Z.G., în

prezent aflat în Penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., 5 ani

pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu aplic, art. 71

și art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținând starea de arest și deducând

prevenția de la 30 octombrie 2008, la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că în dimineața de 20 octombrie 2008, după ce a venit de la serviciu,

inculpatul a plecat împreună cu soția, victima Z.L. să are un teren pe care îl

aveau în localitatea Panduri.

Cât timp s-a aflat la câmp și a muncit, inculpatul a

consumat aproximativ 2 litri de vin.

În jurul orelor 15,00, soția inculpatului a plecat casă

pentru a se ocupa de

treburile

gospodărești, inculpatul ajungând la rândul său la domiciliu în jurul orelor

17,30-18,00.

Nemulțumit de ceea ce tăcuse soția sa în gospodărie,

inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona capului și peste

față și după ce aceasta a căzut la podea a continuat să o lovească inclusiv în

regiunea toracică. Când a realizat că victima se află în stare gravă,

inculpatul a mers la mama sa pentru a o chema la domiciliul său, dar aceasta nu

a venit întrucât nu i-a spus ce s-a întâmplat. Abia într-un târziu, mama

inculpatului a venit la domiciliul acestuia, a găsit victima în stare gravă și

împreună cu fiica sa și concubinul acesteia au chemat ambulanța.

Victima a fost transportată la spital unde a fost supusă

unei intervenții chirurgicale, dar nu a mai putut fi salvată, loviturile

aplicate de inculpat cauzându-i leziuni traumatice cerebrale și toracice ce au

determinat o insuficiență cardio-respiratorie și decesul în dimineața zilei de

25 octombrie 2008, ora 4,20.

Situația de fapt a fost stabilită cu probele administrate

în cauză, cu mențiunile raportului medico-legal care a concluzionat că moartea

victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii,

consecința unui traumatism cranio-cerebral, soldat cu hemoragie meningeală,

contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral și a unui traumatism toracic cu

fracturi costale hemitoracic bilateral, coroborate cu declarația inculpatului

care a recunoscut că în seara zilei de 20 octombrie 2008 și-a bătut soția,

aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii în zona capului, peste față și în zona

toracelui.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel

inculpatul, criticând-o pentru netemeinice în raport cu circumstanțele concrete

ale faptelor și față de circumstanțele personale. A mai arătat că a acționat cu

intenție indirectă, pe fondul unei relații conjugale zbuciumate și al

consumului de alcool.

Prin decizia penală nr. 94/A din 17 aprilie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul Z.G. împotriva sentinței penale nr. 46/F

din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv de la

30

octombrie 2008 la zi, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de

apel a reținut că la aplicarea pedepsei de 15 ani închisoare, instanța de fond

a ținut seama de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.,

apreciind că pedeapsa aplicată este în măsură să satisfacă scopul său

preventiv-educativ, atât sub aspectul cuantumului cât și în ceea ce privește

modalitatea de executare.

S-a arătat că, faptul că inculpatul a comis

fapta pe fondul consumului excesiv de alcool și al relațiilor tensionate cu

soția, nu putea fi reținut ca o circumstanță atenuantă, în contextul în care

inculpatul putea aprecia consecințele negative pe care aceste împrejurări le

puteau avea. Inculpatul consuma cantități mari de alcool în mod obișnuit,

devenind violent, atât față de victimă, cât și față de ceilalți membri ai

familie, precum și față de alte persoane din comunitate, consum de alcool și

agresivitate care au determinat sancționarea contravențională a inculpatului de

mai multe ori.

S-a mai arătat că recunoașterea săvârșirii faptei nu poate

avea drept urmare reținerea circumstanțelor atenuante ci se raportează la tot

contextul în care s-a comis infracțiunea, apreciindu-se că în raport de toate

circumstanțele săvârșirii infracțiunii, inculpatul nici nu putea avea o altă

poziție.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs

inculpatul, criticând-o tot pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei.

Recursul

inculpatului este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la

aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă fixate, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauza de fată, ambele instanțe au avut în vedere

criteriile de individualizare prevăzute de textul de lege menționat mai sus,

astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să conducă la reeducarea

acestuia.

Împrejurarea că inculpatul a comis fapta pe fondul

consumului excesiv de alcool nu este de natură să conducă la atenuarea

răspunderii penale și implicit la reducerea pedepsei, ci dimpotrivă. Deși a

fost sancționat contravențional de mai multe ori pentru consum de alcool și

agresivitate, inculpatul nu și-a schimbat comportamentul și nu a înțeles

gravitatea faptelor sale, persistând în încălcarea regulilor de conviețuire

socială.

Recunoașterea săvârșirii faptei a fost avută în vedere la

aplicarea pedepsei, iar față de împrejurările cauzei, de multitudinea

loviturilor aplicate victimei, de sălbăticia cu care a fost lovită și leziunile

traumatice cauzate, care au condus la decesul acesteia, pedeapsa aplicată este

just individualizată.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că

hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul inculpatului

apare ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să fie respins.

Potrivit art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 30 octombrie 2008, la

zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul Z.G. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 17 aprilie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 30 octombrie 2008 la 15 iunie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 15 iunie 2009.