ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1429/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1429/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1543 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor. Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Conform art. 350 C. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului iar conform art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii de la data de 18 aprilie 2008 ora 02,21 la data de 19 aprilie 2008 ora 02,21 și al arestării preventive de la 05 mai 2008 ora 22,20 la zi.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat un cuțit cu mâner în culorile albastru cu gri deschis și trei nituri, cu lungimea totală de aproximativ 24 cm din care mânerul aproximativ 11 cm iar lama aproximativ 13 cm și lățimea ramei la baza mânerului de aproximativ 1,8 cm. Conform art. 191 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul la 2600 lei RON, cheltuieli judiciare statului, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nr. 1061/P/2008, din data de 20 august 2008, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul R.F., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Potrivit rechizitoriului, la data de 17 aprilie 2008, în imobilul din comuna Voluntari, jud. Ilfov, ca urmare a unui conflict verbal, inculpatul R.F. a aplicat victimei M.C.C., cu un cuțit, o lovitură în zona hemitoracelui stâng anterior, provocându-i o plagă penetrantă în profunzime de 12 cm, cu lezarea organelor interne - cord, pericord și plămân stâng, leziune ce a determinat decesul. La adresa menționată locuiau inculpatul R.F., împreună cu fiica sa R.A., cu soțul său, victima M.C.C. , și fiica celor doi, minora M.M., în vârstă de 3 ani. Mai locuiau și numiții R.V. și R.M., cu minora A.R. , în vârstă de 10 ani, fiica lui R.M. În seara zilei de 17 aprilie 2008, victima M.C.C., a intrat în camera în care se afla inculpatul R.F., adresându-i acestuia cuvinte jignitoare.
Inculpatul a luat un cuțit ce se afla pe plita sobei și a aplicat o lovitură în partea superioară a corpului victimei. Aceasta, după ce s-a deplasat câțiva metri până în holul amenajat ca bucătărie, a căzut, la momentul sosirii ambulanței, fiind decedat. În faza de urmărire penală au fost audiați martorii T.C. , M.A., R.M., R.V., T.G., O.M.E., cât și inculpatul R.F. De asemenea, s-au efectuat cercetări la fața locului, planșe foto, raport de constatare tehnico științifică nr. 757596 din 03 iulie 2008 și nr. 226311 din 11 iunie 2008, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică Al/5859/2008 și raportul medico legal A3/J/111/2008 cu planșă foto anexă ; În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul R.F.
și martorii R.V., O.M.E., T.G., G.M., T.C., M.A., R.M. Prima instanță a constatat că situația de fapt, așa cum a fost expusă în rechizitoriu, a fost confirmată de probatoriul administrat, cu următoarele precizări. Victima M.C.C., ginerele inculpatului R.F. , era consumator de alcool. în această situație, inculpatul avea un comportament violent verbal și fizic, cu toți membrii familiei. Martorul R.V., a declarat că a asistat personal când victima îi lovea pe inculpat, de nenumărate ori fiind nevoit să-i ia apărarea, situație în care cei doi se băteau. Mai arată martorul că victima se comporta violent și cu cele două surori ale sale. Martorul G.M. a arătat că inculpatul era injuriat și lovit de victimă, în mod repetat, în condițiile consumului de alcool.
Mai arată că a văzut când inculpatul era lovit cu pumnii, picioarele și cu obiecte de către victimă, fără ca inculpatul să riposteze, mai ales că victima era o persoană înaltă și solidă, iar dacă inculpatul nu ar fi fost provocat, nu ar fi înjunghiat victima. În declarația dată, martora T.C., vecină cu inculpatul, a arătat că victima obișnuia să consume alcool, în mod repetat, iar în ziua când a avut loc incidentul acesta, în stare de ebrietate, a început să-și lovească soția (fiica inculpatului). După aceea, a intrat în camera inculpatului și fără nici un motiv a început să- i adreseze cuvinte triviale și să-l lovească. Același comportament violent a avut victima și față de ceilalți membri ai familiei inculpatului.
Din declarațiile martorelor R.M. și M.A., fiicele inculpatului, a rezultat aceeași situație de fapt prezentată de ceilalți martori. Acest comportament violent verbal și fizic al victimei față de familia inculpatului și, mai ales, față de inculpat, generat de consumul excesiv de alcool, a fost apreciat de către prima instanță ca justificând reținerea unor circumstanțe atenuante. Astfel, s-a mai reținut că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, fiind o persoană care avea grijă de toată familia, dar mai ales de minora A.R., nepoată, fiica lui R.M., persoană cu handicap, cât și de M.A., soția victimei și fiica sa care nu avea venituri proprii. Familia inculpatului și victima locuiau împreună în casa acestuia, nemulțumirea victimei fiind aceea că inculpatul nu-i trece casa pe numele său.
După săvârșirea infracțiunii - care, așa cum declară martorii, a avut loc într- un moment în care inculpatul, în vârstă de aproape 69 de ani, și-a pierdut controlul, acesta având cu sine cuțitul cu care a lovit victima, s -a prezentat la organele de poliție de bunăvoie și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal. Agresiunile repetate, pe o perioadă de timp mai îndelungată ale victimei, au generat reacția necontrolată a inculpatului. În raport cu cele constatate, instanța de fond a apreciat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. La aplicarea pedepsei s-au mai avut în vedere criteriile generale ale individualizării prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, dar și persoana inculpatului, în vârstă de 68 de ani, fără antecedente penale.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Reprezentatul Ministerului Public, fără a contesta circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului de către prima instanță (pag. 2 a motivelor scrise, dezbateri - pag. l a deciziei), a criticat sentința pentru nelegalitatea și netemeinicia pedepsei principale aplicate (fil. 4-5 dosar instanță apel și pag. l a deciziei). Prin decizia penală nr. 19 din 5 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a respins ca nefondat recursul Ministerului Public menținând starea de arest a inculpatului. Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a declarat prezentul recurs.
În motivele scrise de recurs, expuse cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri deoarece, pe de o parte, pedeapsa aplicată inculpatului este nelegală, nefiind avute în vedere dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte este și netemeinică, în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., în final solicitându-se majorarea pedepsei (fil. 4-9). Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta. În conformitate cu dispozițiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., este sancționată cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. În favoarea inculpatului, prima instanță a reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. În această situație, greșit instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
ignorând faptul că, pentru anumite categorii de infracțiuni, legiuitorul a prevăzut, cu referire la efectul circumstanțelor atenuante, dispoziții legale derogatorii în alin. (2) al art. 76 C. pen. Astfel, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul unor infracțiuni, printre care infracțiunea de omor și infracțiunile săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. În consecință, având în vedere că Ministerul Public nu a contestat reținerea circumstanțelor atenuante, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, va casa, în parte, ambele hotărâri și, rejudecând cauza sub acest aspect, va majora cuantumul pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., și va stabili o pedeapsă având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
(gradul concret de pericol social al infracțiunii, dar și vârsta înaintată a inculpatului, atitudinea constantă de recunoaștere și regret a faptei în cursul procesului penal, preexistenta de mai mult timp a unor relații tensionate, chiar conflictuale, între inculpat și victimă - generate de comportamentul violent al victimei pe fondul consumului excesiv de alcool al acesteia). Observând și dispozițiile art. 76 alin. (3) C. pen., Înalta Curte va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Potrivit art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 19 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul R.F. Casează, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 1543 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., dispoziții pe care le înlătură. Majorează pedeapsa aplicată de la 3 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 05 mai 2008 la 16 aprilie 2009. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.