ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1429/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1429/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 1543 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului
București, secția a
II-a penală, s-au dispus următoarele:
În baza
art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c)
C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a
fost condamnat inculpatul
R.F., la
pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de
omor.
Potrivit
dispozițiilor art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform
art. 350 C. pen. a fost menținută starea de arest a
inculpatului iar conform art.
88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată
durata reținerii de la data de
18 aprilie 2008 ora 02,21 la data de 19 aprilie 2008 ora 02,21 și al arestării
preventive de la 05 mai 2008 ora
22,20
la zi.
În temeiul
art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat un cuțit cu
mâner în culorile
albastru cu gri deschis și trei nituri, cu lungimea
totală de aproximativ 24 cm din
care mânerul aproximativ 11 cm iar
lama aproximativ 13 cm și lățimea ramei la baza
mânerului de
aproximativ 1,8 cm.
Conform art. 191 alin. (1) C.
pen. a fost obligat inculpatul la 2600
lei
RON, cheltuieli judiciare statului, onorariul avocatului din oficiu
urmând
a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a dispune în
acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin
rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București,
nr. 1061/P/2008, din
data de 20 august 2008, a fost trimis în judecată, în
stare de arest preventiv,
inculpatul R.F., pentru săvârșirea
infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Potrivit
rechizitoriului, la data de 17 aprilie 2008, în imobilul din
comuna Voluntari, jud.
Ilfov, ca urmare
a unui conflict verbal, inculpatul R.F. a aplicat victimei
M.C.C., cu un cuțit, o
lovitură în zona
hemitoracelui stâng anterior, provocându-i o plagă penetrantă în
profunzime de 12 cm, cu
lezarea organelor interne - cord, pericord și
plămân stâng, leziune ce a determinat decesul.
La
adresa menționată locuiau inculpatul R.F., împreună
cu fiica sa R.A., cu soțul său,
victima M.C.C.
, și fiica celor doi, minora M.M., în vârstă de 3 ani. Mai
locuiau și numiții R.V.
și R.M., cu minora A.R.
, în vârstă de 10 ani, fiica lui R.M.
În seara
zilei de 17 aprilie 2008, victima M.C.C.,
a intrat în camera în care se
afla inculpatul R.F., adresându-i
acestuia
cuvinte jignitoare.
Inculpatul
a luat un cuțit ce se afla pe plita sobei și a aplicat o
lovitură în partea superioară a
corpului victimei. Aceasta, după ce s-a
deplasat câțiva metri până în holul amenajat ca
bucătărie, a căzut, la
momentul
sosirii ambulanței, fiind decedat.
În faza de
urmărire penală au fost audiați martorii T.C.
, M.A., R.M., R.V.,
T.G., O.M.E., cât și
inculpatul R.F.
De asemenea, s-au efectuat cercetări la fața locului, planșe
foto, raport de
constatare tehnico științifică nr. 757596 din 03 iulie 2008 și
nr. 226311 din 11 iunie
2008, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică
Al/5859/2008 și raportul medico
legal A3/J/111/2008 cu planșă foto
anexă
;
În cursul
cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul R.F.
și martorii R.V., O.M.E., T.G.,
G.M., T.C., M.A., R.M.
Prima
instanță a constatat că situația de fapt, așa cum a fost
expusă în rechizitoriu, a fost
confirmată de probatoriul administrat, cu
următoarele precizări.
Victima
M.C.C., ginerele inculpatului R.F.
, era consumator de alcool. în această situație,
inculpatul avea un comportament violent verbal și fizic, cu toți membrii
familiei.
Martorul
R.V., a declarat că a asistat personal când
victima îi lovea pe inculpat, de
nenumărate ori fiind nevoit să-i ia apărarea, situație în care cei doi se
băteau. Mai arată martorul că
victima se comporta violent și cu cele două surori ale
sale.
Martorul
G.M. a arătat că inculpatul era injuriat și lovit
de victimă, în mod repetat, în
condițiile consumului de alcool. Mai
arată că a văzut când inculpatul era lovit cu
pumnii, picioarele și cu
obiecte de către victimă, fără ca inculpatul să
riposteze, mai ales că
victima era o persoană înaltă și solidă, iar dacă
inculpatul nu ar fi fost
provocat,
nu ar fi înjunghiat victima.
În declarația
dată, martora T.C., vecină cu
inculpatul, a arătat că victima obișnuia să consume
alcool, în mod
repetat, iar în ziua când a avut loc incidentul acesta, în stare de
ebrietate, a început
să-și lovească soția (fiica inculpatului). După
aceea, a intrat în camera
inculpatului și fără nici un motiv a început să-
i adreseze cuvinte triviale și
să-l lovească. Același comportament
violent a avut victima și față de ceilalți membri
ai familiei inculpatului.
Din
declarațiile martorelor R.M. și M.A.,
fiicele inculpatului, a rezultat aceeași situație
de fapt prezentată de ceilalți martori. Acest comportament violent verbal și
fizic al victimei
față de familia inculpatului și, mai ales, față de inculpat, generat de
consumul excesiv de
alcool, a fost apreciat de către prima instanță ca
justificând reținerea unor circumstanțe atenuante.
Astfel, s-a mai
reținut că inculpatul a avut o conduită bună
înainte
de săvârșirea infracțiunii, fiind o persoană care avea grijă de
toată familia, dar mai ales de minora A.R., nepoată,
fiica
lui R.M., persoană cu handicap,
cât și de M.A.,
soția victimei și fiica sa care nu avea venituri
proprii. Familia
inculpatului și victima
locuiau împreună în casa acestuia, nemulțumirea
victimei fiind aceea că inculpatul nu-i trece casa pe numele său. După
săvârșirea infracțiunii - care, așa cum declară
martorii, a avut loc într-
un moment
în care inculpatul, în vârstă de aproape 69 de ani, și-a
pierdut controlul, acesta având cu sine cuțitul
cu care a lovit victima, s
-a
prezentat la organele de poliție de bunăvoie și a avut o atitudine sinceră în
cursul procesului penal. Agresiunile repetate, pe o perioadă de timp mai
îndelungată ale victimei, au generat reacția necontrolată a
inculpatului.
În
raport cu cele constatate, instanța de fond a apreciat că se
impune reținerea
circumstanțelor atenuante prevăzute art. 74 alin. (1)
lit. a) și c) C. pen.
La
aplicarea pedepsei s-au mai avut în vedere criteriile generale
ale individualizării
prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social
concret al faptei săvârșite,
dar și persoana inculpatului, în vârstă de
68 de ani, fără antecedente penale.
Împotriva sentinței a
declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Reprezentatul
Ministerului Public, fără a contesta circumstanțele
atenuante reținute în favoarea
inculpatului de către prima instanță
(pag. 2 a motivelor scrise, dezbateri - pag. l a deciziei), a criticat
sentința pentru nelegalitatea și netemeinicia
pedepsei principale
aplicate (fil.
4-5 dosar instanță apel și pag. l a deciziei).
Prin decizia penală
nr. 19 din 5 februarie 2009, Curtea de Apel
București,
secția I-a penală, a respins ca nefondat recursul Ministerului
Public
menținând starea de arest a inculpatului.
Împotriva
deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a
declarat prezentul recurs.
În
motivele scrise de recurs, expuse cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat casarea
ambelor hotărâri deoarece, pe de o parte, pedeapsa
aplicată inculpatului este
nelegală, nefiind avute în vedere dispozițiile
art. 76 alin. (2) C. pen., iar
pe de altă parte este și netemeinică, în raport
cu dispozițiile art. 72 C.
pen., în final solicitându-se majorarea pedepsei
(fil. 4-9).
Recursul este fondat
pentru motivele ce se vor arăta.
În conformitate cu dispozițiile
art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.,
hotărârile
sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport
cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 C. pen., care
reglementează
criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor
se ține seama de dispozițiile părții generale a
Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de
gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și
de împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală.
Infracțiunea
de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., este
sancționată cu închisoare de la
10 la 20 de ani și interzicerea unor
drepturi.
În favoarea inculpatului, prima
instanță a reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.
a) și c) C. pen.
În această situație, greșit
instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
ignorând faptul că, pentru anumite categorii de infracțiuni, legiuitorul a
prevăzut, cu referire la efectul
circumstanțelor
atenuante, dispoziții legale derogatorii în alin. (2) al
art. 76 C. pen.
Astfel, potrivit art. 76 alin.
(2) C. pen., în cazul unor infracțiuni, printre care infracțiunea de omor și
infracțiunile săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei
persoane, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din
minimul special.
În consecință, având în vedere
că Ministerul Public nu a contestat reținerea circumstanțelor atenuante, Înalta
Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va
admite recursul cu privire la
pedeapsa
aplicată inculpatului, va casa, în parte, ambele hotărâri și,
rejudecând
cauza sub acest aspect, va majora cuantumul pedepsei,
prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., și va stabili o
pedeapsă
având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (gradul
concret
de pericol social al infracțiunii,
dar și vârsta înaintată a inculpatului,
atitudinea constantă de
recunoaștere și regret a faptei în cursul procesului penal, preexistenta de mai
mult timp a unor relații tensionate, chiar conflictuale, între inculpat și
victimă - generate de comportamentul violent al victimei pe fondul consumului
excesiv de alcool al acesteia).
Observând și dispozițiile art.
76 alin. (3) C. pen., Înalta Curte va menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor.
Potrivit art. 385/17 alin. (4)
raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din
pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive
privative de libertate.
În
conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile
judiciare ocazionate de
soluționarea recursului vor rămâne în sarcina
statului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 19
din 5 februarie 2009 a
Curții de Apel
București, secția I penală, privind pe inculpatul R.F.
Casează,
în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 1543 din 23
decembrie 2008 a Tribunalului București,
secția a II-a penală, numai cu privire la greșita aplicare a prevederilor art.
76 alin. (1) lit. a) C. pen., dispoziții pe care le înlătură.
Majorează pedeapsa aplicată de
la 3 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare prin aplicarea dispozițiilor
art. 76 alin. (2) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor
atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată,
durata reținerii și arestării preventive de la 05 mai 2008 la 16 aprilie 2009.
Cheltuielile judiciare
ocazionate de soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2009.