ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1182/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 352 din 4

octombrie 2005, Tribunalul Argeș, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul S.I.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 16 ani închisoare, în condițiile

art. 57 și 71 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza dispozițiilor art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioadele de

reținere și arest preventiv, începând cu data de 30 aprilie 2005 la zi.

În baza dispozițiilor art. 118 lit.

b) C. pen., a confiscat de la inculpat un cuțit cu lungimea lamei de 19,5 cm,

lățimea de 2,3 cm, mâner textolit de culoare închisă, fixat în 3 nituri din

metal alb, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Argeș.

În baza dispozițiilor art. 14 și 346

C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea

civilă R.L. și l-a obligat pe inculpat la 1500 RON despăgubiri materiale.

În baza dispozițiilor art. 191 C.

proc. pen., a obligat inculpatul la 700 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care 40 RON onorariu de avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, în seara zilei de 30 aprilie 2005, fiind sub

influența băuturilor alcoolice, inculpatul S.I., cu intenție a aplicat victimei

R.I.M. o lovitură cu cuțitul în zona toracică, producându-i un traumatism care

a condus la decesul acestuia.

R.L., mama victimei R.I.M., s-a

constituit parte civilă cu suma de 1.500 RON, reprezentând contravaloarea

cheltuielilor de înmormântare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel în termen legal inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate, considerând că pedeapsa care i-a fost aplicată este prea mare și

a solicitat reducerea cuantumului acesteia.

Instanța de apel a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului constatând că prima instanță a reținut corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului stabilind corect încadrarea juridică

a faptelor comise de acesta.

În ce privește individualizarea

pedepsei aplicate s-a apreciat că instanța de fond a aplicat corect criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere gravitatea faptei săvârșite de

inculpat, modalitatea în care a fost comisă dar și elementele ce caracterizează

persoana inculpatului.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul

pedepsei aplicate pe care o consideră exagerată în raport cu circumstanțele

sale personale, respectiv starea de boală, solicitând reținerea în favoarea sa

a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., care să permită

orientarea pedepsei spre minimul special.

Recursul nu este fondat.

La individualizarea pedepsei

principale aplicate instanțele au avut în vedere toate criteriile impuse de

dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret

ridicat al faptei comise, împrejurările în care s-a consumat infracțiunea,

urmările acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care deși

este recidivist a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

Toate aceste elemente au determinat

orientarea instanței spre o pedeapsă situată spre mediu, adecvată scopului

urmărit de legiuitor în art. 52 C. pen., a cărei redozare nu se impune.

Cât privește cererea recurentului de

a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, Înalta Curte apreciază că în

cauză nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., datele privind

persoana inculpatului fiind valorificate de instanțe cu prilejul

individualizării pedepsei.

Așa fiind, recursul apare, ca

nefondat, astfel că Înalta Curte îl va respinge, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 239/ A din 8 noiembrie

2005 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada arestării preventive de la 30 aprilie 2005 la 23 februarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 februarie 2006.