ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1319/2010

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 14 din 18 ianuarie 2010 Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul L.C., cetățenia română, studii 11 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. la 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 4 septembrie 2009 la zi. L-a obligat pe inculpat să plătească părții civile U.C.

suma de 500 RON cu titlu de despăgubiri civile. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut că la data de 3 septembrie 2009 organul de poliție a fost sesizat cu privire la faptul că numita L.L. din comuna B., județul Galați, se afla decedată la domiciliu. Urmare constatărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul L.C. și victima L.L. au fost căsătoriți timp de 6 ani, având un copil în vârstă de 5 ani. După circa 4 ani de la căsătorie victima a început să consume alcool, neglijându-și familia și treburile gospodărești. Motivul acestui comportament al victimei a fost explicat de inculpat ca fiind decesul unui copil, iar cel în viață având diverse afecțiuni.

Și inculpatul L.C. obișnuia să consume băuturi alcoolice, deseori împreună cu victima. Pentru soți au apărut neînțelegeri, inculpatul fiind cel care avea față de victimă comportament violent, aplicându-i corecții fizice. Martorii vecini și rude confirmă violențele, aceștia văzând-o pe victimă cu semne pe corp și aflând de la aceasta că a fost lovită de inculpat. De altfel, inculpatul a recunoscut că își lovea soția. În dimineața de 3 septembrie 2009, enervat de faptul că victima nu a ieșit din locuință să-1 ajute la treburi, inculpatul L.C. a lovit-o cu palmele peste față. Întrucât aceasta tot nu a ieșit din cameră, după alte 20 minute inculpatul a revenit, a tras-o pe victimă de păr, solicitându-i din nou să iasă afară din casă, fiind refuzat.

În sfârșit, după ce a pregătit de mâncare copilului, inculpatul a mers din nou la victimă, a tras-o jos din pat și a început să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele peste tot corpul. Victima neopunând vreo rezistență, fiind slăbită fizic, inculpatul s-a urcat cu genunchii pe aceasta, aflată pe podea și a lovit-o cu capul de marginea din lemn a patului. După aplicarea acestor lovituri care au durat 5 - 7 minute, inculpatul a urcat-o pe victimă în pat și a acoperit-o cu plapuma. Văzând că aceasta nu mai reacționează, inculpatul s-a speriat, mergând la vecini și anunțând că „L. moare". Martorul M.R.C. a mers la locuința inculpatului și a văzut-o pe victimă cu urme de violență și respirând greu, inculpatul recunoscând că a lovit-o.

Echipajul ambulanței, sosit la fața locului, a constatat decesul numitei L.L. Potrivit Raportului medico-legal autopsie, moartea numitei L.L. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale în cadrul unui politraumatism cu fracturi costale și contuzii pulmonare, pe fondul unei intoxicații etanolice acute. Leziunile traumatice descrise la nivelul capului au fost de gravitate maximă, determinând moartea victimei prin efect compresiv asupra creierului, sângele conține 1,25 g. ‰ alcool. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, care a criticat-o pentru greșita individualizare a pedepsei, apreciată ca insuficientă față de gravitatea faptei, precum și inculpatul L.C., care a solicitat reducerea pedepsei, prin reținerea împrejurării provocării din partea victimei.

Prin Decizia penală nr. 27 din 19 februarie 2010 Curtea de Apel Galați a admis apelul parchetului, a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, a majorat pedeapsa aplicată de la 15 ani închisoare la 17 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară în conținut și durată. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Instanța de control judiciar a reținut, ca relevante în aprecierea necesității majorării pedepsei, modalitățile faptice de exercitare a actelor de violență, respectiv multitudinea loviturilor în zone vitale ale corpului victimei și conduita ulterioară a inculpatului, caracterizată prin indiferență față de urmările faptei sale, nesolicitând intervenția ambulanței pentru salvarea vieții soției sale.

Pentru a respinge apelul inculpatului, instanța a reținut că susținerile acestuia, potrivit cărora victima l-ar fi înșelat și consuma în exces băuturi alcoolice, nu pot avea semnificația circumstanței atenuante a provocării. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a criticat-o prin concluziile orale, prin apărător și personal, pentru greșita încadrare juridică, apreciind că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, neavând intenția de a-și ucide soția, precum și pentru greșita individualizare a pedepsei, apreciată ca excesivă față de conduita victimei, care își neglija familia, avea relații extraconjugale, era stăpânită de viciul beției și refuza să efectueze activități gospodărești.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului L.C. este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 285 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În cauză situația de fapt a fost temeinic și corect stabilită pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cel al judecății. De altfel, inculpatul L.C. a recunoscut că la data de 3 septembrie 2009 a exercitat acte de violență față de victimă, care se afla în stare de ebrietate și refuzase să-1 ajute la treburile gospodărești și, de asemenea, neglijase, ca de atâtea ori, să-i pregătească hrana copilului. Conform constatărilor din Raportul medico-legal de autopsie, moartea numitei L.L.

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale în cadrul unui politraumatism cu fracturi costale - coastele V, VI și VIII - și contuzii pulmonare, pe fondul intoxicației etanolice acute. Leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri active cu corpuri dure iar cele de la nivelul capului au fost de gravitate maximă. Față de aceste constatări, care relevă o conduită violentă activă, diversificată și de intensitate a inculpatului față de victimă, cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este neîntemeiată. Aplicând lovituri victimei cu pumnii și picioarele peste tot corpul, lovind-o cu capul de partea lemnoasă a patului și comprimându-i toracele cu picioarele, cu consecința fracturării coastelor V, VI și VIII și lezării plămânilor, inculpatul a avut reprezentarea posibilității decesului soției, acceptând acest rezultat, chiar dacă nu l-a urmărit.

Așa fiind, nu se poate susține că inculpatul a urmărit numai să aplice o corecție fizică soției sale, multitudinea, intensitatea, dispunerea și gravitatea loviturilor confirmând vinovăția sub forma intenției în realizarea laturii obiective a infracțiunii de omor, în toate componentele sale. Înalta Curte apreciază, însă, că individualizarea judiciară a pedepsei, făcută de instanța de fond, este cea adecvată realizării funcțiilor și scopului pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen. Este neîndoielnic că inculpatul a exercitat acte de violență în modalitatea faptică sus-arătată, asupra victimei și care, astfel realizate, au condus la deces. Potrivit art. 72 C. pen., la individualizarea pedepsei, alături de aceste împrejurări, trebuie să se țină seama și de celelalte criterii, cum sunt dispozițiile părții generale a Codului penal, persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Referitor la împrejurările săvârșirii faptei, susținerile inculpatului L.C., potrivit cărora victima neglija familia, consuma în exces băuturi alcoolice și nu avea grijă de copil, sunt confirmate prin declarațiile martorilor D.C. și M.R.C. Evident că aceste împrejurări nu pot justifica crima însă ele există și explică desele stări conflictuale între părți, astfel încât, deși nu au semnificația unor circumstanțe atenuante, sunt relevante în individualizarea pedepsei între limitele legale speciale. Inculpatul nu are antecedente penale. Văzând astfel, gradul de pericol social, ridicat, al faptei săvârșite, împrejurările comiterii acesteia și persoana inculpatului, Curtea apreciază că pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată de instanța de fond, este cea care asigură atât realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii, cât și a scopului prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

De asemenea, admițând recursul inculpatului L.C., va fi casată decizia pronunțată de instanța de apel, menținând Sentința penală nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Galați. Din pedeapsa aplicată se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 4 septembrie 2009 la 7 aprilie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Casează decizia atacată și menține Sentința penală nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4 septembrie 2009 la 7 aprilie 2010. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2010.