ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1319/2010

Asupra recursului de

față;

în baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 14 din 18 ianuarie

2010 Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul L.C., cetățenia română,

studii 11 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, în baza art. 174 alin.

(1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. la 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut măsura

arestării preventive a inculpatului și a dedus reținerea și arestarea

preventivă de la 4 septembrie 2009 la zi.

L-a obligat pe

inculpat să plătească părții civile U.C. suma de 500 RON cu titlu de

despăgubiri civile.

Inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut că

la data de 3 septembrie 2009 organul de poliție a fost sesizat cu privire la

faptul că numita L.L. din comuna B., județul Galați, se afla decedată la

domiciliu.

Urmare constatărilor

efectuate s-a stabilit că inculpatul L.C. și victima L.L. au fost căsătoriți

timp de 6 ani, având un copil în vârstă de 5 ani.

După circa 4 ani de

la căsătorie victima a început să consume alcool, neglijându-și familia și

treburile gospodărești. Motivul acestui comportament al victimei a fost

explicat de inculpat ca fiind decesul unui copil, iar cel în viață având

diverse afecțiuni.

Și inculpatul L.C.

obișnuia să consume băuturi alcoolice, deseori împreună cu victima.

Pentru soți au apărut

neînțelegeri, inculpatul fiind cel care avea față de victimă comportament

violent, aplicându-i corecții fizice.

Martorii vecini și

rude confirmă violențele, aceștia văzând-o pe victimă cu semne pe corp și

aflând de la aceasta că a fost lovită de inculpat.

De altfel, inculpatul

a recunoscut că își lovea soția.

În dimineața de 3

septembrie 2009, enervat de faptul că victima nu a ieșit din locuință să-1

ajute la treburi, inculpatul L.C. a lovit-o cu palmele peste față.

Întrucât aceasta tot

nu a ieșit din cameră, după alte 20 minute inculpatul a revenit, a tras-o pe

victimă de păr, solicitându-i din nou să iasă afară din casă, fiind refuzat.

În sfârșit, după ce a

pregătit de mâncare copilului, inculpatul a mers din nou la victimă, a tras-o

jos din pat și a început să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele peste tot

corpul.

Victima neopunând

vreo rezistență, fiind slăbită fizic, inculpatul s-a urcat cu genunchii pe

aceasta, aflată pe podea și a lovit-o cu capul de marginea din lemn a patului.

După aplicarea

acestor lovituri care au durat 5 - 7 minute, inculpatul a urcat-o pe victimă în

pat și a acoperit-o cu plapuma. Văzând că aceasta nu mai reacționează,

inculpatul s-a speriat, mergând la vecini și anunțând că „L. moare".

Martorul M.R.C. a

mers la locuința inculpatului și a văzut-o pe victimă cu urme de violență și

respirând greu, inculpatul recunoscând că a lovit-o.

Echipajul ambulanței,

sosit la fața locului, a constatat decesul numitei L.L.

Potrivit Raportului

medico-legal autopsie, moartea numitei L.L. a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei meningo-cerebrale în cadrul unui politraumatism cu fracturi costale

și contuzii pulmonare, pe fondul unei intoxicații etanolice acute. Leziunile

traumatice descrise la nivelul capului au fost de gravitate maximă, determinând

moartea victimei prin efect compresiv asupra creierului, sângele conține 1,25

g. ‰ alcool.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, care a

criticat-o pentru greșita individualizare a pedepsei, apreciată ca insuficientă

față de gravitatea faptei, precum și inculpatul L.C., care a solicitat

reducerea pedepsei, prin reținerea împrejurării provocării din partea victimei.

Prin Decizia penală

nr. 27 din 19 februarie 2010 Curtea de Apel Galați a admis apelul parchetului,

a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, a majorat pedeapsa

aplicată de la 15 ani închisoare la 17 ani închisoare, menținând pedeapsa

complementară în conținut și durată.

A menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Apelul inculpatului a

fost respins ca nefondat.

Instanța de control

judiciar a reținut, ca relevante în aprecierea necesității majorării pedepsei,

modalitățile faptice de exercitare a actelor de violență, respectiv

multitudinea loviturilor în zone vitale ale corpului victimei și conduita

ulterioară a inculpatului, caracterizată prin indiferență față de urmările

faptei sale, nesolicitând intervenția ambulanței pentru salvarea vieții soției

sale.

Pentru a respinge

apelul inculpatului, instanța a reținut că susținerile acestuia, potrivit

cărora victima l-ar fi înșelat și consuma în exces băuturi alcoolice, nu pot

avea semnificația circumstanței atenuante a provocării.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a criticat-o

prin concluziile orale, prin apărător și personal, pentru greșita încadrare

juridică, apreciind că fapta întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, neavând intenția de

a-și ucide soția, precum și pentru greșita individualizare a pedepsei,

apreciată ca excesivă față de conduita victimei, care își neglija familia, avea

relații extraconjugale, era stăpânită de viciul beției și refuza să efectueze

activități gospodărești.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul

inculpatului L.C. este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 285

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În cauză situația de

fapt a fost temeinic și corect stabilită pe baza probelor administrate în

cursul urmăririi penale și în cel al judecății.

De altfel, inculpatul

L.C. a recunoscut că la data de 3 septembrie 2009 a exercitat acte de violență

față de victimă, care se afla în stare de ebrietate și refuzase să-1 ajute la

treburile gospodărești și, de asemenea, neglijase, ca de atâtea ori, să-i

pregătească hrana copilului.

Conform constatărilor

din Raportul medico-legal de autopsie, moartea numitei L.L. a fost violentă și

s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale în cadrul unui politraumatism cu

fracturi costale - coastele V, VI și VIII - și contuzii pulmonare, pe fondul

intoxicației etanolice acute.

Leziunile traumatice

au putut fi produse prin loviri active cu corpuri dure iar cele de la nivelul

capului au fost de gravitate maximă.

Față de aceste

constatări, care relevă o conduită violentă activă, diversificată și de

intensitate a inculpatului față de victimă, cererea acestuia de schimbare a

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este

neîntemeiată.

Aplicând lovituri

victimei cu pumnii și picioarele peste tot corpul, lovind-o cu capul de partea

lemnoasă a patului și comprimându-i toracele cu picioarele, cu consecința

fracturării coastelor V, VI și VIII și lezării plămânilor, inculpatul a avut

reprezentarea posibilității decesului soției, acceptând acest rezultat, chiar

dacă nu l-a urmărit.

Așa fiind, nu se

poate susține că inculpatul a urmărit numai să aplice o corecție fizică soției

sale, multitudinea, intensitatea, dispunerea și gravitatea loviturilor

confirmând vinovăția sub forma intenției în realizarea laturii obiective a

infracțiunii de omor, în toate componentele sale.

Înalta Curte

apreciază, însă, că individualizarea judiciară a pedepsei, făcută de instanța

de fond, este cea adecvată realizării funcțiilor și scopului pedepsei,

prevăzute de art. 52 C. pen.

Este neîndoielnic că

inculpatul a exercitat acte de violență în modalitatea faptică sus-arătată,

asupra victimei și care, astfel realizate, au condus la deces.

Potrivit art. 72 C.

pen., la individualizarea pedepsei, alături de aceste împrejurări, trebuie să

se țină seama și de celelalte criterii, cum sunt dispozițiile părții generale a

Codului penal, persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Referitor la

împrejurările săvârșirii faptei, susținerile inculpatului L.C., potrivit cărora

victima neglija familia, consuma în exces băuturi alcoolice și nu avea grijă de

copil, sunt confirmate prin declarațiile martorilor D.C. și M.R.C.

Evident că aceste

împrejurări nu pot justifica crima însă ele există și explică desele stări

conflictuale între părți, astfel încât, deși nu au semnificația unor

circumstanțe atenuante, sunt relevante în individualizarea pedepsei între

limitele legale speciale.

Inculpatul nu are

antecedente penale.

Văzând astfel, gradul

de pericol social, ridicat, al faptei săvârșite, împrejurările comiterii

acesteia și persoana inculpatului, Curtea apreciază că pedeapsa de 15 ani

închisoare, aplicată de instanța de fond, este cea care asigură atât realizarea

funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii, cât și a scopului

prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

De asemenea, admițând

recursul inculpatului L.C., va fi casată decizia pronunțată de instanța de

apel, menținând Sentința penală nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului

Galați.

Din pedeapsa aplicată

se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 4 septembrie 2009

la 7 aprilie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul L.C. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 19 februarie

2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează decizia

atacată și menține Sentința penală nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului

Galați.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4

septembrie 2009 la 7 aprilie 2010.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 aprilie 2010.