ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3551/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 520 din 18 mai 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul G.M.  în baza art. 174 C. pen. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2008 la zi.

S-a luat act că nu există constituire de parte civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în fapt, că în seara de 31 august 2008, inculpatul G.M. aflându-se în imobilul din C.C. unde domicilia, a consumat băuturi alcoolice cu victima B.I. în vârstă de 72 de ani, soțul mamei inculpatului. După aceasta, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a provocat scandal manifestându-și nemulțumirea că imobilul fusese vândut și a început să lovească victima cu pumnii și picioarele în cap, torace, abdomen și regiunea cervicală, doborând-o pe dușumeaua încăperii, apoi a continuat să o lovească.

Ulterior, inculpatul a ridicat victima și a dus-o la subsolul clădirii, pe un hol unde a fost găsită decedată.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie aflat în dosar, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința asfixiei mecanice prin comprimarea structurilor anatomice ale gâtului.

Raportul medico-legal a concluzionat că leziunile traumatice din regiunea cervicală s-au putut produce prin comprimare, iar celelalte prin lovire cu și de corp dur, că loviturile repetate și puternice aplicate de inculpat în zone vitale nu puteau să aibă alt rezultat decât producerea decesului.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare a infracțiunii, a raportului medico-legal de necropsie, a declarațiilor martorilor P.F., D.G., F.M., B.G., U.A.N. și H.M., probe coroborate cu recunoașterile inculpatului.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 148/A din 26 iunie 2009 a admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte sentința primei instanțe și, rejudecând, a dispus, conform art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., aplicarea pentru inculpat, a pedepsei complementare a degradării militare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.M..

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar, primind criticile din apelul parchetului, a considerat că potrivit art. 67 alin. (2) C. pen., pedeapsa degradării militare este obligatorie și că în mod greșit s-a omis aplicarea ei de către prima instanță.

Referitor la critica din apelul parchetului în sensul că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 174, 176 lit. a) din C. pen., referitoare la omorul deosebit de grav săvârșit prin cruzimi, s-a apreciat că, în speță, nu sunt incidente aceste dispoziții și că moartea victimei a fost urmare asfixiei mecanice, rezultatul letal fiind imediat.

Privitor la criticile formulate în apelurile parchetului și al inculpatului în sensul greșitei individualizări a pedepsei s-a apreciat de către instanța de control judiciar că pedeapsa principală de 15 ani închisoare a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., că ea răspunde cerințelor art. 52 din același cod și că nu este cazul reconsiderării ei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.M., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului G.M. în săvârșirea la data de 31 august 2008 a infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că la data arătată inculpatul, fiind în stare de ebrietate, a aplicat multiple și intense lovituri victimei B.I., în vârstă de 72 de ani, care era soțul mamei inculpatului. După căderea victimei la podea, inculpatul a continuat să lovească victima cu picioarele, în zone vitale, respectiv cap, torace și abdomen. După aceasta a dus victima în subsolul clădirii unde a fost găsită decedată.

Explicând mecanismul letal, raportul de necropsie a concluzionat că moartea a fost violentă și că ea s-a datorat comprimării regiunii cervicale de către inculpat în cadrul acțiunilor violente exercitate.

Referitor la pedeapsa principală aplicată de 15 ani închisoare se constată că ea a fost individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele având în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârșirii ei, respectiv pe fondul consumului de alcool și al unor relații încordate cu victima, precum și persoana inculpatului care a dovedit sinceritate pe parcursul procesului.

Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpatului și reintegrarea lui în comunitate.

Întrucât au fost respectate textele legale menționate, iar din examinarea cauzei nu se constată existența unor temeiuri de reducere a pedepsei aplicate, critica fundamentată pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.

Față de cele ce preced, constatând neîntemeiat motivul de casare invocat și nerezultând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă de la 1 septembrie 2008 la 2 noiembrie 2009 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 148/A din 26 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reținerea și arestarea preventivă de la 1 septembrie 2008 la 2 noiembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 2 noiembrie 2009.