ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 323/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 23 din 13 ianuarie 2011 Tribunalul Iași a dispus în baza art. 183 C. pen. condamnarea inculpatului M.I.C., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „lovituri cauzatoare de moarte". În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului M.I.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a si b) C. pen. În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 145 1 C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În baza disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii si arestării preventive de la 16 octombrie 2009 la 20 februarie 2010. În baza disp.

art. 14 si respectiv art. 346 C. proc. pen. a admis acțiunile civile formulate de părțile civile L.P. și L.A. și obligă pe inculpatul M.I.C., să achite în către fiecare parte civile suma de 5000 lei reprezentând daune materiale. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006, actualizată, a admis acțiunea civilă formulată de partea civile Spitalului Clinic de Urgențe Prof. Dr. Nicolae Oblu Iași și a obligat inculpatul să plătească Spitalului Clinic de Urgențe Prof. Dr. Nicolae Oblu Iași suma de 1785,05 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate victimei în perioada 10-15 octombrie 2009. A luat act că Spitalul Județean de Ambulanță Iași nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul M.I.C. să achite sume de 2500 lei fiecare reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat in ambele faze ale procesului penal. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În noaptea de 8/9 octombrie 2009, la locuința martorului O.I. s-au întâlnit victima L.C., fratele acestuia, respectiv L.P. și inculpatul M.I.C., însoțit la rândul sau de un frate mai mic. Frații L. se aflau in locuința martorului de pe la orele 20 în timp ce inculpatul a ajuns mai târziu in jurul orelor 22,00. Nu a fost o întâlnire organizată, inculpatul care fusese plecat sa lucreze in Grecia timp de mai bine de 6 luni si revenise in localitatea de domiciliu chiar cu o zi înainte respectiv pe 7 octombrie 2009, trecând pe drum, a auzit gălăgie în locuința lui O.I.

și a intrat să îl salute. Până la sosirea inculpatului frații L. și gazda acestora consumaseră împreuna circa 5-6 litri de vin. La rândul său inculpatul avea asupra sa 6 litri de bere si se afla sub influența băuturilor alcoolice. Până in jurul orelor 01,00 cei patru au mai consumat împreuna vin ajungând cu toții in stare avansată de ebrietate. La un moment dat, martorul L.P. a ieșit din locuința pentru a merge într-o anexa sa mai aducă vin. în urma sa a izbucnit o cearta între inculpat si victima L.C., primul lovind victima cu pumnul peste față, ceea ce a determinat căderea pe spate, pe patul pe care era așezat. în continuare inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele și pumnii peste față și la final o lovitură cu vârful adidasului cu care era încălțat în partea laterala a feței.

între timp si-a făcut apariția si numitul L.P. care a intervenit și i-a cerut inculpatului sa înceteze agresiunea, dar acesta 1-a lovit cu pumnul peste față și pe acest martor, după care i-a aplicat o lovitura cu piciorul tot peste față, victimei L.C. La intervenția gazdei O.I., inculpatul a încetat in cele din urma agresiunea. în continuare, timp de aproximativ o ora, cei prezenți au consumat si vinul adus de către L.P. după care, atât inculpatul cât și frații L. au plecat fiecare la casele lor. Deoarece a doua zi victima L.C.

a început sa se simtă rău și acuza dureri puternice de cap a fost anunțata salvarea care 1-a transportat la Spitalul nr. 3 Iași, unde în ciuda îngrijirilor medicale primite a decedat la data de 15 octombrie 2009. Din raportul de necropsie al victimei a rezultat că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu lama de hematom subdural, edem cerebral cu angajare occipitala, hemoragie intrepontina, hemoragie subarahnoidiana, tumefactii, echimoze si plăgi contuze, ce s-au produs prin loviri active cu mijloace contondente. Victima L.C. era bolnav de hemofilie. Dinamica infracțională prezentată rezultă în urma coroborării declarațiilor inculpatului care a recunoscut în faza de urmărire penală comiterea faptei, martorului O.I.

(fila 175), martor, care a perceput direct momentul în care inculpatul a aplicat lovituri victimei, cu concluziile raportului medico-legale de necropsie al IML Iași nr. 8192 din 23 noiembrie 2009, din care rezultă că între leziunile de violență și deces există o legătură directă de cauzalitate. În drept, fapta inculpatului M.I.C., care în noaptea de 8/9 octombrie 2009, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii si picioarele peste fata si cap numitului L.C., acesta suferind leziuni cerebrale care după 6 zile i-au cauzat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte" prev. de art. 183 C. pen. Sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acțiunea de lovire a victimei cu pumnii și picioarele în zona capului imediată producându-se leziuni care după 6 zile i-au cauzat decesul.

Între faptă și urmarea imediată există legătură directă de cauzalitate. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă în ceea ce privește rezultatul mai puțin grav, în sensul că deși nu a urmărit vătămarea corporală a victimei, prin modul în care a acționat, a acceptat eventualitatea producerii acestui rezultat, dar a fost în culpă în ceea ce privește rezultatul mai grav, pe care nu 1-a prevăzut, deși putea și trebuia să-1 prevadă. La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în parte specială pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat este unul ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, așa cum a fost descrisă mai sus, urmarea cea mai gravă produsă, respectiv pierderea unei vieți. Instanța a apreciat că reinserția socială a inculpatului nu poate avea loc decât prin aplicarea a unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenție. Având în vedere că faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea faptei, pedeapsa a fost orientată spre minimul special, respectiv 5 ani închisoare. Referitor la solicitarea apărătorului inculpatului de a se aplica dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. în sensul că pedeapsa să fie redusă cu o treime în condițiile în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, instanța apreciază că aceasta este nefondată deoarece la momentul în care s-a invocat acest aspect, cercetarea judecătorească eră în plină desfășurare. Susținerea inculpatului că nu cunoștea starea de boală a victimei în momentul în care a lovit-o, în condițiile în care din concluziile raportului medico-legale de necropsie al IML Iași nr. 8192 din 23 noiembrie 2009 rezultă că între leziunile de violență și deces există o legătură directă de cauzalitate, moartea acesteia a fost violentă, datorându-se insuficientei cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu lama de hematom subdural, edem cerebral cu angajare occipitală, hemoragie intrepontina, hemoragie subarahnoidiana, tumefactii, echimoze si plăgi contuze, ce s-au produs prin loviri active cu mijloace contondente.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța constată următoarele: Părțile civile L.P. și L.A. au solicitat de la inculpat suma de 5000 lei fiecare, reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de înmormântare și praznicele ulterioare. Instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile L.P. și L.A. cu domiciliile în jud. Iași și va obliga pe inculpatul M.I.C.

să achite în către fiecare parte civile suma de 5000 lei reprezentând daune materiale, în condițiile în care acesta a fost de acord să plătească suma solicitată, iar cuantumul acesteia este unul care își găsește corespondent în realitate, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ., existând: fapta ilicită a inculpatului - acțiunea de lovire a victimei cu pumni și piciorul în zona capului; prejudiciul - decesul victimei și efectuarea cheltuielilor cu înmormântarea acesteia și cu praznicele ulterioare, vinovăția inculpatului - sub forma preterintenției și legătură directă de cauzalitate dintre faptele licite și urmarea produsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.I.C.

solicitând o pedeapsă mai mică, având în vedere circumstanțele reale și personale și invocând că victima a inițiat conflictul, era bolnavă de hemofilie și mai suferise leziuni la cap, că era sub influența băuturilor alcoolice; totodată, inculpatul solicită a se ține cont de regretul pe care 1-a manifestat, de lipsa antecedentelor penale și de faptul că în prezent are un loc de muncă în Italia. Inculpatul a contestat și valoarea despăgubirilor materiale acordate familiei victimei, susținând că nu sunt dovedite. Prin decizia penală nr. 87 din 03 mai 2011 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul M.I.C. împotriva sentinței penale nr. 23 din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care a menținut-o.

A obligate apelantul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că instanța de fond a administrat un probatoriu complet, ce a fost judicios administrat, conform art. 63 alin. (2) l C. proc. pen., respective procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, raportul de necropsie, declarațiile martorilor și ale inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, rezultă cu certitudine că în noaptea de 8/9 octombrie 2009 inculpatul M.I.C. i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în cap, producându-i leziuni cerebrale ce au condus la decesul acesteia după 6 zile. Expertiza medico-legală și precizările ulterioare ale I.M.L.

Iași care au avut în vedere și actele medicale ale victimei din perioada spitalizării, stabilesc fără dubiu că „între leziunile de violență, produse prin loviri active cu mijloace contondente și deces, există o legătură directă de cauzalitate". Față de aceste concluzii ce se fundamentează pe o probă științifică, Curtea de Apel a reținut că susținerile inculpatului vizând boala pe care o avea victima și faptul că era sub influența alcoolului, apar ca lipsite de relevanță. De asemenea a reținut, și faptul că, în ziua aceea, între victimă și inculpat s-ar mai fi consumat un episod conflictual, astfel cum susține inculpatul, este irelevant, în contextul în care, martorii audiați au relatat că, în noaptea de 8/9 octombrie 2009, în locuința lui O.I., inculpatul a fost cel care 1-a lovit mai întâi pe L.C.

și a continuat să-1 lovească cu palmele și cu pumnii peste față și după ce acesta căzuse, ultima lovitură aplicată fiind cu piciorul, mai exact cu vârful adidasului pe care îl purta. Totodată a reținut că, la stabilirea tratamentului sancționator aplicat, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și cele care o atenuează, în condițiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare sunt de la 5 la 15 ani închisoare și tocmai pentru că a ținut cont de aspectele pozitive ce țin de persoana inculpatului, instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă dozată în limita minimului special prevăzut de lege. De asemenea, s-a apreciat că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 l , respectiv art. 81 C. pen.

având în vedere modalitatea concretă în care s-a comis fapta, urmarea produsă - moartea unui om - imprimă infracțiunii săvârșite o gravitate proprie de care trebuie să se țină seama la aplicarea unei pedepse concrete, aptă să își realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen. A apreciat că, și acțiunea civilă a fost corect soluționată raportat la dispozițiile Codului civil, inculpatul achiesând la pretențiile materiale ale părților civile - aspect consemnat în încheierea de ședință din 9 decembrie 2010 - (fila 176 dosar fond) - acesta nu poate reveni în apel asupra cuantumului acestor despăgubiri, cu atât mai mult cu cât el a fost asistat de un apărător. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M.I.C.

solicitând aplicarea prevederilor art. 320 l C. proc. pen., art. 81 C. pen. sau art. 86 C. pen. Înalta Curte analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează: Instanța reține că, prin declarația dată în fața instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 23 ianuarie 2012 inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 320 2 C. proc. pen. Având în vedere poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G.

nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă. Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. (introduse prin Legea 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011. Se are în vedere, totodată, că prin decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în declarația dată la termenul de judecată din 23 ianuarie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de o persoană. Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului precum și elementele de circumstanțiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima instanță și menținute de instanța de apel. Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen.

instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, inculpatul nu poate beneficia de suspendarea executării, nici condiționat, nici sub supraveghere, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. (2) și respectiv art. 86 1 alin. (2) C. pen.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385 15 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul M.I.C. va fi admis, va fi casată decizia recurată și sentința pronunțată de instanța fondului numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen. de la 5 la 4 ani și 6 luni închisoare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Văzând și dispoziție art. 92 alin. (3) C. proc. pen. P ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat M.I.C. împotriva deciziei penale nr. 87 din 03 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2888/99/2010. Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 23 din 13 ianuarie 2011 a Tribunalului Iași, secția penală, și, rejudecând în fond: În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul M.I.C. la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al avocatului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 25 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2012.