ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2484/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2484/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Examinând recursul de

față constată:

Prin sentința penală nr. 48 din 25 februarie 2009,

Tribunalul

Suceava,

secția penală, a condamnat pe inculpatul C.I.

la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin.

(1) lit. c) cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) și art. 76

alin. (2)

C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din art. 174 alin. (1)

și art. 175 alin. (1) lit. c)

C. pen.

S-a făcut aplicarea art.

71 C. pen. și s-au interzis

inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă

durata reținerii și a arestării preventive de la 7 septembrie

ora 20,40

la zi.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în

cauză.

Inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Î

n esență, instanța a

reținut următoarea situație de fapt.

C.G.S., soția

inculpatului, consuma frecvent

băuturi alcoolice astfel încât ajungea

târziu acasă, în stare de

ebrietate,

provoca scandaluri și îi jignea atât pe inculpat cât și pe cei

doi

copii.

Î

n acest context între

soți s-a instalat o stare permanentă de

tensiune.

Î

n seara zilei de 6

septembrie 2008, C.G.S. a venit

acasă

în jurul orei 23,15 în stare avansată de ebrietate, din cauza

căreia a căzut de două ori, ultima dată în

bucătărie.

Inculpatul a încercat să

o ajute să se ridice, dar acesta a

început să țipe să o lase în pace,

l-a jignit și i-a spus că o să-l

reclame la

locul de muncă și o să-l bage la închisoare. Inculpatul a încercat să-și

calmeze soția și a luat-o de mână

încercând

să o ajute să meargă din bucătărie în dormitor, dar aceasta

s-a lăsat pe

picioare, refuzând să fie ajutată. în acest moment

inculpatul și-a pierdut cumpătul și a strâns-o cu mâinile de gât,

lovind-o totodată puternic în această zonă. Când victima s-a prăbușit pe

pardoseală, cu capul lăsat într-o parte,

inculpatul a lovit-o din nou cu

pumnul în zona gâtului.

Ulterior inculpatul a încercat să o facă pe soția sa să-și

revină, i-a dat o palmă peste față și a stropit-o

cu apă, după care,

văzând că respiră greu, a luat-o în brațe și a dus-o

în pat, dar aceasta a decedat.

Din raportul de

necropsie nr. 399/C, întocmit de Serviciul de

Medicină Legală Suceava, rezultă că moartea victimei a fost violentă

fiind

consecința asfixiei mecanice produsă prin sugrumare. S-a

stabilit că semnele de violență de la nivelul

regiunii cervicale, cât și

fracturile cartilagiilor laringiene, au fost

produse prin apucare și

strângere cu

mâinile. S-a constatat că victima avea o alcoolemie de

2,5 gr.%o.

Instanța a mai reținut că, din adresa nr. 5159 din 19

februarie 2009 emisă de Spitalul Județean de Urgență Sf. loan cel Nou

Suceava, rezultă că victima C.G.S. a fost

internată la

Secția psihiatrie în

perioada 9 februarie - 18 februarie 2005, cu

diagnosticul „sindrom de dependență etanolică", și în perioada 13

august-29 august 2008, cu diagnosticul „sindrom de dependență

etanolică

și tulburare depresivă reziduală".

Instanța a reținut că inculpatul a avut o poziție sinceră,

precizând că a comis fapta pe fondul deselor altercații verbale pe care Ie-a

avut cu victima datorită faptului că aceasta consuma exagerat băuturi alcoolice

și îl jignea.

S-a reținut că, în

drept, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat prevăzută de

art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a apreciat că infracțiunea a fost comisă sub stăpânirea

unei puternice stări de tulburare provocată de

victimă, care consuma

frecvent

băuturi alcoolice și genera scandal în familie cât și în relațiile

cu vecinii, iar starea de ebrietate în care se

afla victima, care se

externase doar cu 8 zile în urmă din secția de

psihiatrie, și

comportamentul acestea din

seara respectivă i-au creat inculpatului o stare psihică de puternică

surescitare nervoasă care a fost de natură

să-i reducă capacitatea de stăpânire și i-a stimulat reactivitatea la

violență.

Așa fiind s-a reținut incidența dispozițiilor art. 73 lit.

b) C. pen.

De asemenea s-a apreciat

că în cauză se justifică reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

având în

vedere comportamentul avut de inculpatul anterior și

ulterior comiterii

faptei.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere

gradul de pericol social al infracțiunii, contextul în care a fost săvârșită și

datele personale ale inculpatului.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Suceava a declarat apel

criticând

hotărârea pronunțată sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 73

lit.

b) C. pen.

Prin decizia penală nr.

31 din 12 mai 2009, Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul, a desființat în parte sentința

și, rejudecând, a

condamnat pe inculpatul C.I.

la 10 ani închisoare și la 4 ani

interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută

de art. 174 alin. (1),

art. 175 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76

alin.

(2) C. pen.

S-a înlăturat dispoziția

de deducere a reținerii și a arestării preventive de la 7 septembrie 2008 ora

20,40 la zi și s-a dedus din

pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive

de la 7

septembrie 2008 la 25 februarie 2009.

S-a menținut starea de

arest a inculpatului și s-a dedus în

continuare, la zi, durata arestării

preventive.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a

reținut că atitudinea victimei nu poate fi

reținută drept o provocare de

natură a produce inculpatului o

tulburare

sau o emoție puternică, având în vedere că, din declarațiile martorilor C.I.,

C.S., A.G. și P.M.

, rezultă că

victima consuma frecvent băuturi alcoolice și

provoca în permanență scandal în familie, situație care a generat, de

foarte multă vreme, o relație conflictuală între

cei doi soți. Martorii au

declarat că

de fiecare dată când era în stare de ebrietate victima îl

amenința pe

inculpat că îl bagă la pușcărie și îl jignea pe el și pe rudele sale.

î

n aceste condiții

comportamentul victimei, cu care inculpatul

era obișnuit, nu putea genera o tulburare atât de puternică.

S-a mai reținut de asemenea că, în raport de dispozițiile

art. 188 C. proc. pen., referitoare la calcularea

termenelor pe zile în cazul măsurilor preventive, în mod greșit, la

deducerea

perioadei reținerii, s-a menționat ora.

Inculpatul a declarat recurs susținând că în mod greșit au

fost înlăturate dispozițiile art. 73 lit. b) C.

pen. S-a motivat că

faptul că victima consuma frecvent băuturi

alcoolice, își neglija gospodăria și familia și provoca scandal atât în familie

cât și în

relațiile cu vecinii, poate

constitui o provocare în înțelesul legii penale, astfel încât se impune

menținerea hotărârii primei instanțe.

S-a susținut că, având în vedere contextul în care a fost

comisă fapta și comportamentul ulterior al

inculpatului se justifică

reducerea pedepsei.

Recursul își găsește

temeiul în dispozițiile art. 385/9 alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Examinând actele

dosarului Înalta Curte constată că în mod

corect s-a reținut că victima

consuma frecvent băuturi alcoolice și fiind în stare de ebrietate provoca

scandal, își jignea și amenința soțul.

Î

ntrucât starea de

ebrietate a victimei și modul în care s-a

comportat aceasta în seara de

6 septembrie 2008 se înscriu în conduita pe care o avea în mod obișnuit de mai

mult timp, nu se

poate reține că acestea au

caracterul unei provocări și că au fost de natură să producă inculpatului o

puternică stare de tulburare.

Așa fiind, justificat au

fost înlăturate dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Se apreciază că pedeapsa

stabilită de instanța de apel a fost

just individualizată, fiind

proporțională cu gravitatea faptei și consecințele acesteia.

Înalta Curte reține că au fost avute în vedere atât

împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea cât și atitudinea

ulterioară a inculpatului, faptul că acesta nu are

antecedente penale și a avut un comportament anterior ireproșabil ,

toate aceste fiind corect evaluate ca circumstanțe

atenuante, cu

consecința reducerii

pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existența

vreunui motiv de casare care să poată fi luat în

considerare din oficiu,

recursul va

fi respins ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi durata

arestării preventive.

Având în vedere

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.

împotriva deciziei penale nr. 1

din 12 mai 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și

al arestării preventive de la 7

septembrie 2008 la 29 iunie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la

29 iunie 2009.