ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3679/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 82 din 5 mai 2010 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat inculpatul N.V.,  în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, cetățean român, necăsătorit, studii 6 clase, fără antecedente penale,  pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la data de 01 octombrie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că partea vătămată L.O. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou” Suceava nu a formulat pretenții civile.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut că în după-amiaza zilei de 29 septembrie 2009, în jurul orelor 17:00, inculpatul, care se afla în stare de ebrietate întrucât încă de dimineață consumase băuturi alcoolice (în special spirtoase), s-a deplasat în localul SC B. SRL din comuna Dorna Candrenilor aparținând numitului A.C., pentru a continua această „îndeletnicire” împreună cu tatăl său, N.I.

Cei doi au consumat împreună băuturi alcoolice la masa pe care o ocupau alăturându-li-se la un moment dat, pentru scurtă vreme, un amic de-al inculpatului - martorul O.C.N.

În această locație - compartimentată în două încăperi, una pentru fumători situată chiar la intrare, iar o altă cameră cu destinație pentru nefumători, unde se afla și barul - și-a făcut apariția și victima L.Ș., din comuna Dorna Candrenilor, care a luat loc la masa celor doi și a comandat de la bar 100 ml rom.

Între inculpat și L.Ș. au avut loc discuții în contradictoriu, pe fondul unor dispute vechi, legate de o suprafață de teren. Astfel, victima i-ar fi reproșat inculpatului că nu are drept să circule pe drumul de acces existent în dreptul stânii pe care o deține, întrucât a fost construit și amenajat chiar de ea însăși, iar cel în cauză i-a replicat că acest drum este public și a fost construit de primărie.

La un moment dat, când tatăl inculpatului se deplasase în cealaltă cameră pentru a comanda o sticlă de bere, diferendul verbal dintre cei doi a degenerat, inculpatul devenind violent, acesta scoțând în concret dintr-o borsetă ce o avea asupra sa un cuțit tip briceag cu care l-a înjunghiat pe L.Ș. o singură dată, în zona pieptului.

Acțiunea sa a fost bruscă, s-a petrecut rapid, când a avut loc agresiunea în încăpere nu se afla nici o altă persoană, iar după consumarea acesteia victima s-a ridicat de la masă, a amenințat că îl împușcă pe N.V., iar apoi a părăsit localul, îndreptându-se spre locuința sa.

Din cauza leziunii provocate L.Ș. s-a prăbușit pe stradă, la o distanță de aproximativ 100 m de locul comiterii faptei, iar la scurt timp, în jurul orelor 18:00, victima a fost descoperită de către martorul C.I. care văzând că încă respiră, a apelat Serviciul 112, solicitând o ambulanță.

La fața locului a apărut un echipaj de salvare, victima a fost examinată, constatându-se că a survenit decesul.

După comiterea faptei inculpatul a mai rămas în local 15 - 20 de minute, și-a terminat băutura comandată după care, realizând ce a făcut, a părăsit localul și, deși a intenționat să se deplaseze spre locuința prietenului său C.I., s-a răzgândit și a ales să-și petreacă noaptea în pădurea din localitate, iar în timp ce traversa râul Dorna, a aruncat borseta în care se afla cuțitul. N.V. a fost identificat a doua zi în jurul orelor 17:30 în podul unei anexe gospodărești a locuinței celui indicat, unde se ascundea și condus la Postul de Poliție.

În drept, fapta inculpatului N.V., astfel cum a fost reținută și descrisă anterior de instanță, constând în aceea că în ziua critică, în intervalul orar 17:30 - 18:00, într-un loc public, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict ivit spontan, care inițial a fost caracterizat de un schimb de replici și a culminat cu agresarea victimei L.Ș. - așa cum se degajă din ansamblul probator administrat - căreia i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona inimii, cu consecința producerii leziunii descrisă în actul medico-legal existent la dosar, care a condus în scurt timp la deces, intervenind un stop cardio-respirator întrunește, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și, pe cale de consecință, urmează să răspundă penal.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului declarat, inculpatul N.V. a arătat în esență că în mod greșit prima instanță nu a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare, că nu a ținut cont de faptul că a fost insultat și amenințat de către victimă; de asemenea, a mai arătat inculpatul că în mod greșit prima instanță nu a încuviințat proba cu expertizarea psihiatrică a inculpatului, în condițiile în care acesta a fost anterior spitalizat într-o secție de psihiatrie.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371, art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N.V., acesta comițând fapta în împrejurările reținute de prima instanță și arătate pe larg în expunerea considerentelor sentinței penale atacate.

Într-adevăr, la data de 29 septembrie 2009, în intervalul orar 17:30 - 18:00 inculpatul N.V., într-un loc public, pe fondul unui conflict spontan și al consumului în exces de băuturi alcoolice, i-a aplicat victimei L.Ș. o lovitură de cuțit în zona pieptului, producându-i leziuni grave ce au condus în scurt timp la decesul acesteia.

Faptul că inculpatul este cel care a lovit victima cu cuțitul în piept, cauzând decesul acesteia, rezultă fără nici un dubiu din declarațiile martorilor C.I., C.R., C.I., O.C.N., G.I.A., I.C., Ț.C. și N.I., din raportul de necropsie medico-legală din 30 septembrie 2009 întocmit de către Cabinetul de Medicină Legală Câmpulung Moldovenesc, din procesele-verbale de examinare criminalistică, de cercetare la fața locului și de conducere în teren, precum și din declarațiile inculpatului.

De altfel, inculpatul apelant nu a negat nici o clipă că nu el ar fi lovit victima cu cuțitul. Pe parcursul cercetării judecătorești declarațiile acestuia s-au nuanțat, în sensul că a lovit victima cu cuțitul în piept după ce în prealabil aceasta l-a insultat și amenințat cu moartea.

Cu privire la acest ultim aspect, Curtea a constatat că în mod corect prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului apelant scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în condițiile în care mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc că inculpatul apelant ar fi acționat sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții generate de eventuale acțiuni ale victimei.

În drept, în mod corect a considerat prima instanță că acțiunile inculpatului N.V., mai sus descrise, se circumscriu, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, conținutului constitutiv al infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Curtea a constatat, de asemenea, că prima instanță a individualizat în mod corect pedeapsa aplicată inculpatului apelant, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se impune o reducere a acesteia (prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 15 ani închisoare, minimul special prevăzut de norma de incriminare).

Curtea a apreciat că nu se impunea reținerea în favoarea inculpatului apelant de circumstanțe atenuante judiciare, în baza art. 74 C. pen. (criticile inculpatului apelant prin apărător în sensul că s-ar fi impus în ceea ce îl privește reducerea pedepsei fiind neîntemeiate).

Reținerea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante judiciare este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.

Totodată, dacă instanța constată existența unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci le va aprecia în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce și cu periculozitatea infractorului, spre a decide dacă au caracter atenuant sau nu.

Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecății o gravitate sporită, împrejurările exemplificate de legiuitor au semnificația unor circumstanțe atenuante judiciare.

În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.

Ori, raportându-se la speța de față, Curtea nu poate reține în favoarea inculpatului apelant niciuna din împrejurările enumerate cu titlu exemplificativ în art. 74 C. pen., mai mult, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptei deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat.

În acest context se impune, pe de o parte, a se acorda atenția cuvenită aspectelor că inculpatul apelant a acționat profitând de faptul că victima era în stare de ebrietate, folosindu-se de un cuțit în timp ce victima era neînarmată, că după comiterea faptei inculpatul apelant nu a acordat nici un ajutor victimei, preferând să consume în continuare băuturi alcoolice la bar, că după ce plecat de la bar a încercat să se ascundă de organele de poliție și că inculpatul apelant, deși inițial a recunoscut fără rezerve comiterea faptei, ulterior a încercat să își ușureze poziția invocând o pretinsă provocare din partea victimei (ceea ce denotă că acesta nu a înțeles încă gravitatea faptei sale).

Curtea a apreciat că este nefondată și critica inculpatului apelant privind greșita respingere a probei cu expertizarea sa psihiatrică. Corect a reținut prima instanță, sub acest aspect, că o astfel de cerere a fost făcută de inculpatul apelant doar ca să acrediteze ideea că ar suferi de anumite boli psihice pe fondul cărora reacționează violent mai ales în condițiile în care consumă și băuturi alcoolice, însă susținerile sale au rămas la nivel declarativ, nefăcând nici cea mai mică dovadă în acest sens (înscrisul medical depus la dosar nedovedind vreo afecțiune psihică).

În consecință, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge apelul declarat de inculpatul N.V., împotriva Sentinței penale nr. 82 din 05 mai 2010 a Tribunalului Suceava, ca nefondat.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 50 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.V., în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani împotriva Sentinței penale nr. 82 din 05 mai 2010 a Tribunalului Suceava.

În temeiul art. 381 alin. C. proc. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 05 mai 2010 la zi.

În temeiul art. 383 alin. (1

1

) raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului N.V.

A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (avocat C.C.C.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Suceava.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul N.V., criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, considerând că a fost făcută o greșită individualizare judiciară a pedepsei, că se impune reținerea dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen., că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, a regretat fapta, nu are antecedente penale, anterior comiterii faptei a avut o conduită bună și față de aceste susțineri a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat și de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul N.V. se primește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât pedeapsa aplicată într-un cuantum de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a recurentului inculpat N.V., cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Concomitent, aceeași pedeapsă este judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. raportat pe de o parte la limitele de pedeapsă fixate prin textul de lege incriminator, la pericolul social generic și concret extrem de sporit al omorului comis, la urmarea socialmente periculoasă produsă - suprimarea vieții victimei, la circumstanțele de loc public în care a fost comisă infracțiunea imputată - într-un bar din comuna Dorna Candrenilor, la mecanismul concret de săvârșire a omorului prin aplicarea rapidă în zona inimii victimei L.Ș. a unei lovituri cu un cuțit tip briceag, cât și în raport de datele care circumstanțiază persoana inculpatului.

Din acest ultim punct de vedere, se reține că recurentul inculpat N.V., deși nu are antecedente penale, a avut o atitudine de obstrucționare a activității de urmărire penală prin dispariția de la locul comiterii faptei, dar și de la domiciliu și nicidecum una cooperantă, îngreunând în acest fel eforturile organelor în drept de a identifica autorul infracțiunii, nefiind justificat a se conferi aplicabilitate art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

În speța dedusă judecății în mod vădit recurentul inculpat a fost mânat de o stare de ură, de ranchiună iar gestul său a fost unul răzbunător, nefiind de neglijat starea conflictuală preexistentă dintre părți care a atins în acea zi un prag ce nu a mai putut fi depășit (sugestive în acest context sunt declarațiile părții vătămate L.O. și a martorului O.C.N.) care s-a perpetuat în timp. Un factor care a concurat la comiterea infracțiunii imputate a fost și predispoziția inculpatului de a-și face singur dreptate apelând de cele mai multe ori la acțiuni reprobabile, temperamentul său agresiv, violența sa extremă, iar alteori acționând astfel fără nicio justificare (declarațiile martorilor G.I.A., Ț.C., C.I. fiind relevante în acest sens).

Față de toate cele expuse, se reține inexistența unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite prin sentința instanței de fond și menținută prin decizia instanței de apel.

Urmează ca, în baza art. 385

16

alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenția de la 01 octombrie 2009 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.V., durata reținerii și arestării preventive de la 01 octombrie 2009 la 20 octombrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2010.

Procesat de GGC - NN