ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 20.09.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3153/2011

HOTĂRÂRE

20.09.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3153/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului probator aflate în dosarul cauze constată următoarele:

I. Tribunalul Suceava, secția penală.

Prin sentința penală nr. 4 din data de 18 ianuarie 2011 pronunțată în Dosar nr. 6306/86/2010 în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul P.S.C., fără antecedente penale, arestat preventin în cauză, aflat în Penitenciarul Botoșani, la pedeapsa principală de:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (faptă comisă la data de 13 aprilie 2010 având ca victimă pe numitul B.M.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului, de la data de 16 aprilie 2010 la zi.

În temeiul art. 14 si 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1000 alin. (2) C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Sfântul loan cel Nou Suceava și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul P.S.C. în solidar cu părțile responsabile civilmente P.L. și P.M. la plata sumei de 9.156,96 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare victimă.

În temeiul art. 14 si 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1000 alin. (2) C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.L. și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul P.S.C. în solidar cu părțile responsabile civilmente P.L. și P.M. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a corpului contondent - par ce a fost folosit la săvârșirea infracțiunii,depus la grefa instanței.

Hotărând rezolvarea acțiunii penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din data de 7 iunie 2010 (Dosar nr. 421/P/2010) a fost sesizată în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului minor P.S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) și art. 109 alin. (1) C. pen., ce s-a pretins a fi fost comisă în următoarele împrejurări:

- la data de 13 aprilie 2010, inculpatul se afla la stâna tatălui său, situată pe raza comunei Moara. Pe tot parcursul zilei inculpatul a consumat cantități mari de băuturi alcoolice - bere și votcă - singur ori împreună cu martorul A.V. S-au mai reținut totodată și faptul că inculpatul, ulterior orelor amiezii, a devenit foarte nervos după convorbirile telefonice pe care Ie-a purtat cu o prietenă; în jurul orelor 17:00.

Inculpatul a plecat de la stâna tatălui său împreună cu martorul B.G.I., cu căruța, deplasându-se până la domiciliul martorului, situat pe raza satului L. Revenind de la locuința martorului spre stână, susnumiții s-au oprit la localul aparținând SC B.C. SRL, de unde inculpatul a cumpărat o sticlă cu bere. Susnumiții și-au continuat deplasarea cu căruța până în dreptul locuinței martorei C.E., în locul respectiv căruța condusă de către inculpat fiind depășită de către căruța în care se afla partea vătămată B.M.; victima, persoană în vârstă de 69 ani, se deplasa din direcția Gura Humorului spre locuința sa din satul F. Dată fiind vârsta înaintată a victimei, faptului că în cursul nopții de 12/13 aprilie 2010 aceasta a dormit în căruță în piața din Gura Humorului, precum și faptului că la data respectivă vremea era deosebit de rece, ea era îmbrăcată cu mai multe obiecte vestimentare, reținându-se că pe cap purta trei căciulite tip fes, o căciulă îmblănită tip „rusească", iar peste toate acestea gluga de la un hanorac;

- deranjat de faptul că o persoană în vârstă „îndrăznește" să-l depășească cu căruța, inculpatul i-a adresat victimei expresii triviale după care a coborât din căruță, s-a deplasat în fugă spre căruța părții vătămate și a aplicat victimei două lovituri cu biciul în zona spatelui. Manifestarea sa violentă a fost sesizată de la mică distanță de martora C.E.; ulterior acestui prim incident, inculpatul și-a continuat deplasarea cu căruța până în apropierea morii din satul Frumoasa - loc situat la distanța de aproximativ 2,3 km de locul primului incident. Inculpatul și martorul au coborât din căruță pentru a bea apă, timp în care victima a ajuns cu căruța sa în zona respectivă, depășind a doua oară căruța care acum staționa. Inculpatul și cu martorul B.G.I. s-au urcat în căruță, cu intenția de a se deplasa spre stână și după foarte puțin timp au ajuns din urmă căruța părții vătămate. întrucât viteza de deplasare a căruței victimei era mică, atelajul în care se aflau inculpatul și martorul a ajuns din urmă respectiva căruță, iar iapa inculpatului a început să mănânce fân din căruța victimei. Partea vătămată a sesizat acest lucru și i-a solicitat inculpatului să-și strunească animalul. Inițial inculpatul s-a conformat solicitării, însă ulterior atelajul său a ajuns din spate căruța victimei, iar calul din nou a început să mănânce fânul;

- în dreptul școlii din satul Frumoasa (aproximativ la orele 18:30), partea vătămată a oprit căruța, s-a dat jos și s-a îndreptat spre inculpat reproșându-i încă o dată că nu este în stare să-și strunească calul; potrivit relatărilor martorului B.G.I., partea vătămată a lovit cu biciul calul inculpatului în zona capului; aflat sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a considerat gestul victimei ca fiind o gravă insultă, a luat din coșul căruței sale un corp contondent dur (un par), s-a dat jos din căruță și cu respectivul obiect, in plan orizontal, a aplicat o singură lovitură cu putere asupra victimei, in zona capului. Ulterior, având corpul contondent asupra sa, inculpatul s-a urcat în căruță și s-a deplasat spre stână. în cursul serii, inculpatul a relatat martorilor A.V. și Ș.I. despre incidentul anterior, aceleași amănunte fiind furnizate și de martorul B.G.I. S-a mai reținut totodată că și în continuare, în aceeași seară, inculpatul s-a manifestat agresiv, în sensul că a răsturnat căruța, a spart două geamuri de la stână și I-a agresat și pe martorul Ș.I., fără niciun motiv; deși lovitura aplicată de inculpat a fost deosebit de puternică, victima nu a fost doborâtă de aceasta - căciulile pe care le purta pe cap atenuând șocul - astfel că a reușit să se urce în căruță și să se deplaseze până la domiciliu pe o distanță de aproximativ 600 - 800 m. După ce a intrat în curtea casei sale (aproximativ la orele 19:30), partea vătămată a reușit să facă semn soției sale că a fost lovit în cap, după care și-a pierdut cunoștința. Ulterior victima a fost transportată la Spitalul județean de urgențe „Sf. Ioan cel Nou" Suceava, unde a fost supusă unor intervenții neurochirurgicale. în pofida eforturilor depuse de personalul medical,Ia„dața de 02 mai 2010 victima a încetat din viață; conform concluziilor medicului legist, moartea victimei a fost secundar violentă (concuratoare) și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral (hematom intracerebral temporal drept, hematom subdural fronto-temporal drept, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral, contuzie și dilacerare temporală dreaptă, fractură temporală dreaptă), complicat în evoluție cu o bronhopneumonie de decubit. După morfologia lor, leziunile s-au putut produce prin lovituri puternice, agresiunea din data de 13 aprilie 2010 și decesul survenit la data de 02 mai 2010 există legătură de cauzalitate indirectă, prin interpunerea bronhopneumoniei; analizele toxicologice au stabilit că victima nu se afla (la momentul internării în spital) sub influența băuturilor alcoolice.

Audiat la cercetarea judecătorească inculpatul a recunoscut existența altercației violente avute cu partea vătămată la data de 13 aprilie 2010 în dreptul școlii din satul Frumoasa susținând în apărare în principal că s-a aflat în legitimă apărare - iar în subsidiar că a fost provocat - în care sens a afirmat că după ce victima i-a lovit calul cu biciul în cap, s-a deplasat din nou spre căruța sa de unde a luat o bard iță, a revenit spre căruța în care se afla el cu intenția clară de a-l lovi cu biciul (bărdița fiind însă ținută de victimă cu mâna dreaptă, în jos, lângă piciorul drept), astfel că s-a speriat să nu fie și el lovit, iar în continuare a apucat parul din căruță și a aplicat o lovitură victimei în cap / cu precizarea că nu a intenționat să lovească victima în cap, ci într-o altă zonă a corpului, dar chiar în acel moment calul său s-a speriat și probabil din acest motiv lovitura sa, ușoară ca intensitate, (apărări invocate și în cursul urmăririi penale și înlăturate ca neîntemeiate prin rechizitoriu avându-se în vedere: a) declarația martorului ocular B.G.I. care a arătat că victima a coborât din căruță și a lovit calul inculpatului cu biciul în zona capului, inculpatul s-a dat jos din căruță și s-a deplasat spre victimă, cel mai probabil cu intenția de a o lovi, după care a observat pe victimă luând din căruța sa un obiect ce prezenta o parte metalică, însă când i s-a solicitat să descrie respectivul obiect nu a putut să relateze exact dacă era vorba de o bărdiță ori de un ciocan, declarând că nu știe ce diferențe sunt între acestea și la ce folosesc; b) cu ocazia cercetării la fața locului, echipa operativă a identificat bunurile aflate în căruța victimei, printre acestea aflându-se și un ciocan, nicidecum o bărdiță și; c) din probele strânse la urmărirea penală - a reținut procurorul de caz - nu se contestă faptul că victima a lovit calul inculpatului cu biciul în zona capului, însă gestul său nu a fost de natură a-l alarma în vreun mod deosebit pe inculpat, în condițiile în care - potrivit depoziției acestuia - nici măcar calul său nu și-a schimbat, după acea lovitură deosebită, poziția în spațiu, inculpatul însă, aflat sub influența băuturilor alcoolice și într-o stare de nervozitate generată de diverse probleme personale, a considerat gestul părții vătămate de netolerat, motiv pentru care i-a aplicat acesteia o lovitură deosebit de puternică, într-o zonă vitală, intensitatea deosebită a lovituriia fost întemeiată pe constatarea că la momentul respectiv victima purta pe cap trei căciulite, o căciulă îmblănită, precum și gluga unui hanorac, aceste obiecte atenuând într-un mod semnificativ șocul loviturii, concluzionându-se de către procuror că în cazul în care victima nu ar fi purtat aceste obiecte, cu certitudine că lovitura aplicată de inculpat ar fi produs rezultatul vătămător vizat, direct și imediat - victima ar fi murit chiar la locul agresiunii; de asemenea s-a considerat că trebuie avute în vedere și alte împrejurări de fapt, cum ar fi vârsta înaintată a victimei, constituția firavă a acesteia etc, precum și incidentul anterior când inculpatul, fără vreun motiv anume, a lovit victima cu biciul peste spate, incident relatat de martorii C.E. și B.G.I.).

Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, a dovedit în trecut un comportament violent, constatare făcută încă din anul 2006 de către diriginta pe care acesta o avea la momentul respectiv la Școala din com. Șcheia. Ulterior inculpatul nu a mai urmat cursurile școlii, dar nici nu și-a schimbat în vreun mod comportamentul.

Instanța, în baza materialului probator strâns la urmărirea penală și administrat ulterior la cercetarea judecătorească în condiții art. 288-291 C. proc. pen., a reținut ca fiind stabilit cu certitudine în fapt că la data de 13 aprilie 2010, între inculpatul P.S.C. și victima B.M. a avut loc un incident ce a pornit de la faptul că iapa inculpatului a mâncat din fânul ce se afla în căruța victimei, această din urmă căruță aflându-se pe drumul comunal, în fața căruței conduse de inculpat. Ulterior, în dreptul școlii din satul Frumoasa, partea vătămată a oprit căruța, s-a dat jos și s-a îndreptat spre inculpat reproșându-i încă o dată că nu este în stare să-și strunească animalul, moment în care aceasta a lovit cu biciul calul inculpatului în zona capului. în urma acestui incident, căruia partea vătămată a primit o lovitură în zona capului, cu bâta, din partea inculpatului, și în urma căreia, în timpul spitalizării, la aproximativ o lună de zile, aceasta a decedat.

Împrejurările de fapt asupra cărora acuzarea și apărarea au viziuni distincte și califică fapta ca fiind infracțiune de omor calificat sau infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu reținerea sau nu a legitimei apărări sau a stării de provocare, constau în aceea că:

- pe de o parte inculpatul susține că după ce victima i-a lovit calul cu biciul în cap, aceasta s-a deplasat din nou spre căruța sa de unde a luat o bărdiță, a revenit spre căruța în care se afla inculpatul cu intenția clară de a-l lovi cu biciul (bărdița fiind însă ținută de victimă cu mâna dreaptă, în jos, lângă piciorul drept), astfel că s-a speriat să nu fie și el lovit, iar în continuare a apucat parul din căruță și a aplicat o lovitură victimei în cap, cu precizarea că a vizat o altă zonă a corpului, dar chiar în acel moment calul său s-a speriat și probabil din acest motiv lovitura sa, ușoară ca intensitate, a nimerit victima în cap;

- pe de altă parte acuzarea, în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a apreciat versiunea inculpatului ca neadevărată, arătând că acesta, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a considerat gestul victimei ca fiind o gravă insultă, a luat din coșul căruței sale un corp contondent dur (un par), s-a dat jos din căruță și cu respectivul obiect, în plan orizontal, a aplicat o singură lovitură cu putere asupra victimei, în zona capului.

Instanța a apreciat că această din urmă versiune corespunde adevărului, este conformă cu cele întâmplate în realitate în ziua incidentului, rezultând din:

(i) declarația martorului indirect Ș.I., persoană care lucrează la stâna tatălui inculpatului și care, în ziua respectivă, a aflat direct de la inculpat faptul că acesta din urmă avusese pe drum o altercație cu un moș, în urma căreia s-a dat jos din căruță și i-a dat cu bâta în cap, bâtă pe care înainte de a porni la drum o luase de la martor întrucât se temea să nu aibă necazuri prin sat. întrebat fiind de ce I-a lovit pe moșneag în cap, inculpatul a relatat martorului întocmai cele întâmplate, cum că iapa sa a început să mănânce fân din căruța moșului, acesta s-a dat jos din căruță și a lovit cu biciul calul inculpatului, în semn de protest la atitudinea indiferentă a acestuia, moment în care și inculpatul s-a dat jos din căruță și i-a aplicat moșului „două bâte peste cad'; cele mărturisite de inculpat au fost confirmate și de martorul B.G.I., care a asistat la cele întâmplate, fiind în căruță cu inculpatul; martorul A.V., cioban la o stână din apropierea stânei deținute de tatăl inculpatului și unde lucrează Ș.I., a relatat de asemenea că a aflat de la inculpat că a avut un incident, cu un moș, pe drum și, întrucât acesta i-a lovit calul cu biciul în zona capului, el I-a lovit cu o bâtă peste cap;

(ii) martora C.E., în declarația dată în faza de urmărire penală, a confirmat faptul că a văzut personal cum inculpatul s-a dat jos din căruță, a luat o bâtă cam de jumătate de metru lungime, s-a îndreptat spre căruța lui B. pe partea dreaptă spre acostament, iar când a ajuns în dreptul victimei, din spate, a lovit-o de două ori cu bâtam astfel se explică și leziunile suferite de victimă în zona capului, partea dreaptă - frontală și parietalăm, revenirea martorei asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, pe motiv că era în stare de ebrietate la aceea dată și nu mai știe ce a relatat, a apreciat instanța de fond că este neveridică și părtinitoare, având ca unic scop încercarea de a întări poziția de apărare a inculpatului cu probe la dosar; (probe în acuzare în raport cu care a fost înlăturată ca nesinceră declarația martorului B.G.I. care a confirmat susținerile în apărare făcute de inculpat);

(iii) internată la spital, partea vătămată a fost diagnosticată cu T.C.C. grav și hematom intracerebral temporal dreapta și subdural acut fronto-temporal dreapta, hemoragie cranio-cerebrală, fractură liniară temporală dreapta, excoriație parietală / conform medicului legist, cel mai probabil leziunile au fost produse prin lovire activă, unică, cu un corp contondent, posibil alungit, leziuni ce au pus în pericol viața victimei / de asemenea, victima prezenta și echimoză la nivelul brațului drept suferită, cel mai probabil, ca urmare a tentativei de apărare a capului la lovitura cu bâta din partea agresorului și, întrucât partea vătămată a barat insuficient cu antebrațul drept, extremitatea parului a produs excoriația parietală de la nivelul capului iar profilul rotund al parului a prins convexitatea craniului și a produs, ca urmare, fractura și celelalte leziuni cerebrale interne, moartea victimei B.M., a fost secundar violentă (concuratoare), datorându-se traumatismului cranio-cerebral, complicat în evoluție cu bronhopneumonia, între agresiunea din 13 aprilie 2010 și decesul survenit la 02 mai 2010 existând legătură de cauzalitate indirectă prin interpunerea bronhopneumoniei;

(iv) instrumentul vulnerant folosit de agresor, este specific acțiunii de omucidere și constă într-un par de lemn de esență tare, cu o lungime de 78 cm cu diametrul de 2,5 cm, ușor curbat spre capătul mai gros, acesta având diametrul de 4,5 cm.;

În consecință, instanța a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. - inculpatul fiind minor la data săvârșirii faptei - respingând ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen. respectiv în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., (fapta ilicită în materialitatea sa relevă că inculpatul a prevăzut și acceptat posibilitatea suprimării vieții victimei reprezentând acțiune de omucidere specifică infracțiunii inițial arătate, situație juridică incompatibilă cu existența infracțiunii prev.de art. 182 C. pen., caracterizată doar prin intenția de a produce doar vătămări corporale ori a aceea din art. 183 C. pen., ce are caracter praeterintenționat).

În conformitate cu dispozițiile art. 72 și urm.C. pen., consecința răspunderii penale a acestuia pentru săvârșirea, fiind minor, a infracțiunii de omor calificat amintite, instanța l-a condamnat pe inculpatul P.S.C. la pedeapsa de 5 cinci ani închisoare apreciind ca nejustificată aplicarea unei măsuri educative.

Referitor la acțiunea civilă în cauză în temeiul art. 14 si 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1000 alin. (2) C. civ., instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava și, pe cale de consecință, a obligat inculpatul P.S.C., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.L. și P.M., la plata sumei de 9.156,96 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare victimă. A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.L. și a obligat inculpatul P.S.C. în solidar cu părțile responsabile civilmente P.L. și P.M. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța a dispus confiscarea specială de la inculpat a corpului contondent - par - ce a fost folosit la săvârșirea infracțiunii.

II. Împotriva sentințe penale nr. 4 din 18 ianuarie 2011 a declarat în termen apel inculpatul P.S.C. considerând că a fost greșit condamnat de prima instanță întrucât a acționat în stare de legitimă apărare, existând astfel o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, în condițiile în care a fost obligat să riposteze la atacul intempestiv al victimei care avea într-o mână o toporișca, iar în alta un bici, (atac material, direct, imediat și injust).

Inculpatul apelant a susținut de asemenea că în mod nejustificat i s-au respins și cererile subsidiare de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunile mai ușoare prev.de art. 182 sau 183 C. pen., în care sens a motivat că nu s-a stabilit cu certitudine existența raportului de cauzalitate între lovitura ce a aplicat-o victimei și decesul acesteia iar din actele medico-legale și medicale rezultă că victima avea în sânge un număr foarte mare de leucocite, ceea ce relevă o infecție preexistentă incidentului, ce i-ar fi putut cauza decesul.

În final, a solicitat reducerea pedepsei avându-se în vedere că era minor la data săvârșirii faptei, prezentând discernământ diminuat și tulburări de personalitate.

Prealabil dezbaterilor inculpatul a arătat că nu dorește să facă alte declarații în apel și n ua are de formulat alte cereri de probe noi în apărare.

Curtea, verificând sentința atacată în raport cu motivele de apel invocate cât și sub celelalte chestiuni de fapt și drept deduse juudecății - în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 378 alin. (1) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

Fapta imputată inculpatului, astfel cum aceasta a fost descrisă prin rechizitoriu, este dovedită cu probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești și realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, referitor la care a fost condamnat în mod justificat de prima instanță.

În acest sens este stabilit cu certitudine în cauză că la data de 13 aprilie 2010, într-un loc public situat pe raza satului Frumoasa, com. Moara, județul Suceava, inculpatul a exercitat cu intenție acte de violență cu o bâtă asupra victimei B.M., care au condus la decesul acesteia, survenit la data de 02 mai 2010.

A susținut inculpatul că a comis fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la atacul material direct, imediat și injust exercitat, în prealabil, de victimă asupra sa.

Or, din interpretarea depozițiilor martorilor audiați în cauză, respectiv A.C., C.G., B.G.I., Ș.I., în coroborare cu mărturisirea inculpatului - rezultă că incidentul dintre părți a avut loc în două etape. Astfel, într-o primă fază, victima, care se deplasa din Gura Humorului spre locuința sa din satul Frumoasa cu un atelaj hipo, a depășit căruța în care se afla inculpatul, care, deranjat de acest aspect, a coborât din căruță, s-a îndreptat spre cea a victimei, căreia i-a aplicat două lovituri de bici în zona spatelui (declarația martorului B.G., fila 145 dosar u.p.)- Victima nu a reacționat, incidentul finalizându-se astfel. Ulterior, inculpatul și-a continuat deplasarea, oprind atelajul la un moment dat, împrejurare în care victima, din nou, I-a depășit. Continuându-și ulterior drumul, inculpatul a ajuns din urmă căruța victimei, iapa inculpatului începând să mănânce fân din căruța victimei. Sesizând aceasta, i-a solicitat inculpatul să-și strunească caIuI

Inițial el s-a conformat, însă ulterior calul a continuat să mănânce fân din același loc. în dreptul școlii din satul Frumoasa (aproximativ la orele 18:30), victima a oprit căruța, s-a dat jos și s-a îndreptat spre inculpat reproșându-i încă o dată că nu este în stare să-și strunească calul. Potrivit relatărilor martorului B.G.I. (fila 139), partea vătămată a lovit cu biciul calul inculpatului în zona capului. Aflat sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a considerat gestul victimei ca fiind o gravă insultă, a luat din coșul căruțeisale un corp contondent dur (un par), s-a dat jos din căruță și cu respectivul obiect,înpjan orizontal, a aplicat o singură lovitură cu putere asupra victimei, in zona capului. Ulterior, având corpul contondent asupra sa, inculpatul s-a urcat în căruță și s-a deplasat spre stână.

Relatările martorului B.G.I. (fila 138 și urm. dosar u.p.) și C.E. (fila 125 și urm. dosar u.p.) confirmă situația de fapt astfel stabilită. Este real că în faza cercetării judecătorești cei doi martori au încercat să acrediteze o altă derulare a evenimentelor. Astfel, martora C.E. a arătat că, în realitate, nu a văzut nimic din cele întâmplate, fiind, la data incidentului, sub influența băuturilor alcoolice (declarație fila 300 dosar fond). Martorul B.G.I. a arătat că a observat că iapa inculpatului „trăgea niște fân din căruța lui B., a coborât din căruță (...) a luat apoi bărdița din căruță și s-a îndreptat spre inculpat, a ridicat să dea în inculpat cu barda iar inculpatul, fără să vrea, i-a dat cu bota, nu mai rețin în ce parte a corpului" (declarație fila 336 dosar fond). Relatează însă totodată că își însușește declarația dată la urmărirea penală. Prin această relatare, martorul a încercat să acrediteze ideea că inculpatul a reacționat la comportamentul inadecvat al victimei, pentru a-și proteja integritatea corporală (sens în care el ar fi afirmat într-un moment imediat anterior acțiunii violente propriu-zise: „vai de noi dacă se dă jos"). Or, aceste modificări ale declarațiilor nu au fost în niciun fel justificate, și, cum probele nu au valoare dinainte stabilită, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat ca verosimile cele relatate de martorii de mai sus în faza de urmărire penală, stabilind temeinic situația de fapt. în plus, cu ocazia cercetării la fața locului, echipa operativă a identificat bunurile aflate în căruța victimei, printre acestea aflându-se un ciocan, nicidecum o bărdița.

Este real că victima a lovit în prealabil cu un bici, calul inculpatului, însă acest aspect nu poate fi apreciat ca un comportament provocator la adresa celui din urmă, în condițiile în care întreaga situație conflictuală din acea zi, derulată în două etape, a fost generată de către inculpat (și care în prealabil lovise chiar victima cu un bici). Din relatările acelorași doi martori, date în faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul, fără vreo altă discuție prealabilă cu victima, s-a dat jos din căruță, de unde a luat o bâtă și a lovit-o pe aceasta în cap.

Pentru a se reține că o persoană a acționat în legitimă apărare trebuie, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. pen., ca acțiunea exercitată să fie impună de necesitatea de a înlătura un atac material, direct, mediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia, ori a unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui angajat ori interesul public.

Or, din situația de fapt mai sus-arătată, rezultă că, fără a fi în vreun fel atacat în prealabil, inculpatul a lovit victima.

Nu se poate reține așadar că acesta a acționat violent pentru a înlătura un atac prealabil din partea victimei, pentru ca cerințele textului de mai sus în acest sens să fie aplicabile.

Din analiza aceleiași situații de fapt nu rezultă nici că inculpatul ar fi acționat în stare de provocare, comportamentul victimei, constând în lovirea calului lui, privit prin prisma atitudinii recalcitrante manifestată anterior, nefiind de natură a-i cauza o puternică tulburare, sub imperiul căreia să se fi manifestat.

Prin urmare, achitarea, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. e) C. proc. pen., ori reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu pot fi dispuse în cauză, astfel cum a solicitat.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei comise, ea a fost de asemenea corect stabilită, aspect ce rezultă din interpretarea aceluiași material probator.

Astfel, esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în omor calificat (art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.) ori în loviri cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.) este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit-o. Dacă în cazul infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul celei de omor acționează cu intenția de ucidere. Cea dintâi are ca element subiectiv intenția depășită. în acest caz, făptuitorul acționează nu cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav, moartea victimei, fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar și caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție „praeterintenție" (intenție depășită). în cazul infracțiunii de omor, actele de punere în executare a omorului trebuie să releve, prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite, că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma. Astfel, există omor, și nu loviri cauzatoare de moarte, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc.

Aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța de fond, care a arătat, în motivarea hotărârii, că fapta s-a produs prin aplicarea unei lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (zona craniană), lovitură puternică, de mare intensitate, care a avut consecințe grave. Astfel, potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie a victimei efectuat de S.M.L. Suceava (pag. 68 dosar u.p.), moartea victimei (la data de 02 mai 2010) a fost secundar violentă (concuratoare) și s-a datorat unui traumatism cranio - cerebral complicat în evoluție cu o bronhopneumonie de decubit. Se mai menționează aici că între agresiunea din data de 13 aprilie 2010 și decesul survenit la data de 02 mai 2010 există o legătură de cauzalitate indirectă prin interpunerea bronhopneumoniei.

Din analiza acestor concluzii rezultă că între lovitura aplicată de către inculpat și decesul victimei există legătură de cauzalitate, chiar dacă și indirectă, întrucât, în perioada spitalizării, traumatismul cranio - cerebral s-a complicat în evoluție cu o bronhopneumonie de decubit. Această bronhopneumonie apare așadar ca o complicație a unei situații preexistente generată de către inculpat prin atitudinea sa agresivă.

Nu se poate astfel susține că față de toate elementele anterior analizate, inculpatul, prin acțiunea sa (ilicită) nu ar fi acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, chiar dacă nu a urmărit atingerea lui. Astfel, forma de vinovăție cu care el a acționat este intenția indirectă, specifică infracțiunii de omor calificat (comisă în loc public). Aceeași legătură de cauzalitate între actul agresiv și decesul victimei (chiar dacă indirectă) conduce la concluzia că nici încadrarea faptei în prevederile art. 182 C. pen. (în sensul că moartea s-ar fi datorat exclusiv unor cauze patologice) nu poate fi reținută în cauză.

Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului minor, instanța apreciază că acesta poate fi coborât sub minimul special faptei comise, prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare.

Astfel, fie și parțial (relatând o altă desfășurare a evenimentelor), inculpatul a recunoscut fapta comisă. De asemenea, o cauză concurentă a decesului victimei a constituit-o și complicația patologică intervenită pe perioada spitalizării ei.

Aceste aspecte pot fi reținute în favoarea inculpatului ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., dându-le efectul prev. de art. 76 alin. (2) C. pen.

O pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, este necesară, dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv.

În latura civilă a cauzei, soția victimei, partea civilă B.L., prezentă înaintea instanței de apel, a arătat că renunță la despăgubirile civile solicitate, reprezentând daune materiale (cheltuieli de înmormântare a defunctului), sens în care s-a luat acesteia declarație în scris, anexată la dosar (fila 26). Dată fiind aplicabilitatea principiului disponibilității în latura civilă, instanța va lua act în acest sens, înlăturând dispoziția contrară.

Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel Suceava,. secția penală și pentru cauze cu minori, în conformitate cu dispoozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința atacată iar în rejudecare a condamnat pe acesta pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 99 alin. (2) rap.la art. 109 alin. (1) C. pen. la pedeapsa principală de 4 ani și 4 luni închisoare înlăturând, urmare solicitării de renunțare în acest sens, obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.L. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Conofrm art. 300

rap.la art. 160

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., i s-a computat din pedeapsă detenția în continuare la zi.

III. Recursul în termen împotriva deciziei amintite formulat de inculpatul P.S.C. reiterând criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385

pct. 18,17 și 14 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 345 alin. (2) și (3) C. proc. pen. instanța pronunță după caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal dacă aceasta constată „că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat"'în primul caz și respectiv „potrivit art. 11 pct. 2 "In celelalte două cazuri.

Învinuirea referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului minor prin rechizitoriu privește fapta comisă de acesta la data de 13 aprilie 2010 într-un loc public situat pe raza satului Frumoasa, com. Moara constând în exercitarea cu intenție de acte de violență cu un corp contondent dur (ciomag) asupra victimei B.M. care au condus la decesul acestuia survenit la data de 2 mai 2010, în conexiune cu incriminarea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm.C. pen.

A susținut inculpatul că a comis fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la atacul material direct, imediat și injust exercitat, în prealabil, de victimă asupra sa.

Or, din interpretarea depozițiilor martorilor audiați în cauză, respectiv A.C., C.G., B.G.I., Ș.I. - în coroborare cu mărturisirea inculpatului - rezultă că incidentul dintre părți a avut loc în două etape. Astfel, într-o primă fază, victima, care se deplasa din Gura Humorului spre locuința sa din satul Frumoasa cu un atelaj hipo, a depășit căruța în care se afla inculpatul, care, deranjat de acest aspect, a coborât din căruță, s-a îndreptat spre cea a victimei, căreia i-a aplicat două lovituri de bici în zona spatelui (declarația martorului B.G., fila 145 dosar u.p.). Victima nu a reacționat, incidentul finalizându-se astfel. Ulterior, inculpatul și-a continuat deplasarea, oprind atelajul la un moment dat, împrejurare în care victima, din nou, l-a depășit. Continuându-și ulterior drumul, inculpatul a ajuns din urmă căruța victimei, iapa inculpatului începând să mănânce fân din căruța victimei. Sesizând aceasta, i-a solicitat inculpatul să-și strunească calul. Inițial el s-a conformat, însă ulterior calul a continuat să mănânce fân din același loc. în dreptul școlii din satul Frumoasa (aproximativ la orele 18:30), victima a oprit căruța, s-a dat jos și s-a îndreptat spre inculpat reproșându-i încă o dată că nu este în stare să-și strunească calul. Potrivit relatărilor martorului B.G.I. (fila 139), partea vătămată a lovit cu biciul calul inculpatului în zona capului. Aflat sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a considerat gestul victimei ca fiind o gravă insultă, a luat din coșul căruței sale un corp contondent dur (un par), s-a dat jos din căruță și cu respectivul obiect, în plan orizontal, a aplicat o singură lovitură cu putere asupra victimei, în zona capului. Ulterior, având corpul contondent asupra sa, inculpatul s-a urcat în căruță și s-a deplasat spre stână.

Relatările martorului B.G.I. (fila 138 și urm. Dosar u.p.) și C.E. (fila 125 și urm. dosar u.p.) confirmă situația de fapt astfel stabilită. Este real că în faza cercetării judecătorești cei doi martori au încercat să acrediteze o altă derulare a evenimentelor. Astfel, martora C.E. a arătat că, în realitate, nu a văzut nimic din cele întâmplate, fiind, la data incidentului, sub influența băuturilor alcoolice (declarație fila 300 dosar fond). Martorul B.G.I. a arătat că a observat că iapa inculpatului „trăgea niște fân din căruța lui B., a coborât din căruță (...) a luat apoi bărdița din căruță și s-a îndreptat spre inculpat, a ridicat să dea în inculpat cu barda iar inculpatul, fără să vrea, i-a dat cu bota, nu mai rețin în ce parte a corpului" (declarație fila 336 dosar fond). Relatează însă totodată că își însușește declarația dată la urmărirea penală. Prin această relatare, martorul a încercat să acrediteze ideea că inculpatul a reacționat la comportamentul inadecvat al victimei, pentru a-și proteja integritatea corporală (sens în care el ar fi afirmat într-un moment imediat anterior acțiunii violente propriu-zise: „vai de noi dacă se dă jos"). Or, aceste modificări ale declarațiilor nu au fost în niciun fel justificate, și, cum probele nu au valoare dinainte stabilită, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat ca verosimile cele relatate de martorii de mai sus în faza de urmărire penală, stabilind temeinic situația de fapt. în plus, cu ocazia cercetării la fața locului, echipa operativă a identificat bunurile aflate în căruța victimei, printre acestea aflându-se un ciocan, nicidecum o bărdiță.

Este real că victima a lovit în prealabil cu un bici, calul inculpatului, însă acest aspect nu poate fi apreciat ca un comportament provocator la adresa celui din urmă, în condițiile în care întreaga situație conflictuala din acea zi, derulată în două etape, a fost generată de către inculpat (și care în prealabil lovise chiar victima cu un bici). Din relatările acelorași doi martori, date în faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul, fără vreo altă discuție prealabilă cu victima, s-a dat jos din căruță, de unde a luat o bâtă și a lovit-o pe aceasta în cap.

Or, din situația de fapt mai sus-arătată, rezultă că, fără a fi în vreun fel atacat în prealabil, inculpatul a lovit victima.

Nu se poate reține așadar că acesta a acționat violent pentru a înlătura un atac prealabil din partea victimei, pentru ca cerințele textului de mai sus în acest sens să fie aplicabile.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei comise, ea a fost de asemenea corect stabilită, aspect ce rezultă din interpretarea aceluiași material probator.

Aceste aspecte au fost avute în vedere de instanțele de fond și apel, care au constatat în mod convergent că fapta s-a produs prin aplicarea unei lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (zona craniană), lovitură puternică, de mare intensitate, care a avut consecințe grave. Astfel, potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie a victimei efectuat de S.M.L. Suceava (pag. 68 dosar u.p.), moartea victimei (la data de 02 mai 2010) a fost secundar violentă (concuratoare) și s-a datorat unui traumatism cranio - cerebral complicat în evoluție cu o bronhopneumonie de decubit. Se mai menționează aici că între agresiunea din data de 13 aprilie 2010 și decesul survenit la data de 02 mai 2010 există o legătură de cauzalitate indirectă prin interpunerea bronhopneumoniei.

Pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului minor pentru săvârșirea în condițiile anterior arătate a infracțiunii de omor calificat asupra unei victime în vârstă de 69 ani - pedeapsă redusă sub minimul special de 5 ani închisoare ca efect al aplicării inițiale a dispozițiilor art. 109 alin. (1) C. pen. și reținerii de circumstanțe atenuante judiciare prev.de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. - este legală și temeinică iar reducerea acesteia nu se justifică.

Conoform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat în solidar cu recurentele părți responsabile civilmente P.L. și P.M. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 2 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 aprilie 2010 la 20 septembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat în solidar cu recurentele părți responsabile civilmente P.L. și P.M. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 septembrie 2011.

§ Cauze similare