ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1428/2009

Prin sentința penală nr. 512/F din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Galați inculpatul G.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare

și i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. (faptă din 15 mai 2008).

În baza art. 71 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului G.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului G.V.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta durata reținerii - 24 ore - aferentă zilei de 16 mai 2008 și a arestării preventive de la 17 mai 2008 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul G.V. la plata sumei de 2600 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă P.E.

Conform art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă totală de 200 lei, din care suma de 100 lei onorariu avocat din oficiu în faza de urmărire penală, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Galați.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul G.V. la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 247/P/2008 din 10 iunie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.V. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

În fapt, în sarcina inculpatului G.V. s-a reținut că în seara zilei de 15 mai 2008, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de alcool, la locuința sa a aplicat victimei I.C., mai multe lovituri cu corpuri dure peste, peste față, cap, corp și a sugrumat-o, cauzându-i leziuni ce i-au produs moartea.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul Geană Vasile și victima Ioan Costică erau consăteni și locuiau în comuna B., jud. G. Inculpatul era divorțat și avea încredințată, spre creștere și educare, pe martora G.V.R. în vârstă de 13 ani - minor provenit din căsătorie. Pentru obținerea mijloacelor de existență, inculpatul lucra cu ziua pe la diverși cetățeni din comună. În comuna B., inculpatul era cunoscut ca fiind violent și recalcitrant, mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

Victima I.C. locuia singură în casa părintească și obținea venituri sporadice și reduse din munca pe care o presta pe la diverși consăteni, în special punea tablă pe case. Victima consuma băuturi alcoolice, însă nu era cunoscută ca o persoană violentă pe fondul consumului de alcool. De-a lungul timpului, între inculpat și victimă nu au existat conflicte verbale sau fizice.

La data de 15 mai 2008, inculpatul G.V. a plecat de dimineață la muncă și a revenit în jurul orei 15,00 la domiciliu, fiind sub influența băuturilor alcoolice. A rămas în fața porții martorului M.N. și a stat de vorbă cu acesta, aspect observat și de martorul N.G. La un moment dat, pe uliță a trecut victima I.C. zis B. și văzând-o, inculpatul s-a ridicat de pe băncuță, s-a apropiat de victimă și i-a cerut să vină și acasă la el ca să-i bată două rânduri de tablă pe casă. Victima a spus inițial că nu are sculele la ea și că trebuie să meargă, la alt vecin să bată tabla pe casă. în aceste împrejurări, inculpatul a continuat să insiste la victimă, aceasta acceptând într-un final să meargă, dar după ce termină treaba.

Mai târziu, victima a revenit la domiciliul inculpatului pentru a pune tablă pe casă, aspect semnalat și de vecinii inculpatului, martorii N.G. și M.N.. Inculpatul G.V. chiar a cerut o scară împrumut de la martorul N.G. și s-a urcat pe casă împreună cu victima. După finalizarea activității, inculpatul și victima s-au așezat pe terasa casei, între cei doi stâlpi, victima în dreptul stâlpului din partea dreaptă iar inculpatul în dreptul stâlpului din partea stângă, și au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat, între cei doi s-au iscat unele discuții legate de plata pentru munca prestată, situație în care inculpatul i-a aplicat victimei, în mod repetat, lovituri cu pumnul peste față, cap și corp. De asemenea, inculpatul a prins-o cu degetele de gât pe victimă, care aflată în stare avansată de ebrietate nu s-a putut apăra, și a sugrumat-o. în continuare, inculpatul a mers în camera sa și s-a culcat, lăsând-o pe victimă, în stare de inconștiență, pe terasa casei.

În dimineața zilei de 16 mai 2008, în jurul orei 06,30, martora G.V.R. - fiica inculpatului, a ieșit din camera sa, pe ușa care dă spre prispă, pentru a merge la toaletă. în momentul în care a văzut-o pe victimă, fără suflare, cu fața în sus, picioarele fiind pe treptele prispei, a mers în camera inculpatului G.V. și l-a trezit. Acesta a ieșit afară, a constatat și el că victima era decedată și a tras-o de pe prispa casei în camera din partea dreaptă, cameră nelocuită. Realizând gravitatea faptei comise, inculpatul a solicitat martorei G.V.R. să meargă în comuna Liești, la bunica sa și să o aducă în comuna Barcea. Martora a plecat cu un maxi - taxi spre comuna Liești.

Cel mai probabil, după plecarea martorei, inculpatul a scos-o pe victimă din camera unde o băgase inițial, pe prispa casei și a încercat să șteargă cu o bucată de vată sângele scurs pe covorul din cameră. Fiind încă în stare de ebrietate și agitat, inculpatul a ieșit din curte și a mers la vecinul său, martorul N.G. care se afla în fața porții împreună cu martorul B.I. și se pregăteau să plece la muncă. în aceste împrejurări, inculpatul i-a solicitat martorului N.G. să meargă cu căruța la el acasă „ ca să-l ia pe cel mort”. Întrebat de martor la cine se referă, inculpatul i-a spus că este vorba despre B., că a murit acasă la el și că l-a bătut până dimineață. Martorul N.G. l-a sfătuit pe inculpat să meargă să vadă poate că încă nu este mort și să cheme salvarea. Inculpatul a susținut în continuare că victima a decedat și că o așteaptă pe mama sa ca să o mai vadă o dată pentru că știe ce-l așteaptă. De altfel, martorul N.G. a observat că inculpatul era murdar de sânge pe mâneca cămășii și l-a întrebat despre acest lucru, dar inculpatul a răspuns că nu trebuie să intereseze pe nimeni acest lucru.

În chiar acel moment, se îndreptau spre locuința inculpatului mama acestuia și fiica sa, martora geană V.R. Au intrat toți în curtea inculpatului și au hotărât împreună să anunțe poliția, dar pentru că inculpatul era încă în stare de ebrietate, l-au mai lăsat să se dezmeticească. În tot timpul discuțiilor, inculpatul a admis că va trebui să răspundă pentru fapta comisă.

Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat existența mai multor urme de substanță brun roșcată și s-a procedat la ridicarea unor astfel de urme de pe: echimoze zona prelaringiană la gâtul victimei I.C., pantofi tip sport culoare albă, picior stâng, găsit în holul camerei dinspre grădină, aparținând inculpatului; covor din camera de lângă locul unde a fost descoperit cadavrul; stâlpul din dreapta al terasei unde a fost descoperit cadavrul; stâlpul din stânga al terasei unde a fost găsit cadavrul.

S-a precizat că din raportul de constatare tehnico - științifică biocriminalistică rezultă că tampoanele sterile purtătoare de substanță brun - roșcată ridicate de pe gâtul victimei, de pe covorul unde a fost găsită victima, de pe stâlpul din dreapta al terasei și de pe stâlpul din stânga al terasei, prezintă urme de sânge care aparține grupei sangvine AII - grupa sangvină a victimei.

De asemenea, s-a mai reținut că din raportul de constatare medico-legală întocmit ca urmare a examinării inculpatului G.V. a rezultat că acesta prezintă leziune traumatică la nivelul degetului II mâna dreaptă ce a putut

fi

produsă prin lovire de corp dur. Leziunea poate data din 15 mai 2008 și nu a necesitat zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de constatare medico legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei Ioan Costică, s-a învederat că rezultă că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului cu corpuri dure alungite, posibil degete și aspirării de sânge provenit din plăgile contuze de la nivelul buzelor, în faza agonică. La autopsia cadavrului s-au constatat: echimoze și excoriații faciale, excoriații și plăgi contuze ale buzelor, avulsie recentă dinte 23 - leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp dur; infiltrat hemoragie occipital, excoriații la nivelul fețelor dorsale ale mâinilor, cot stâng, ambii genunchi și gamba stângă, fractura coasta V dreapta - leziuni de violență ce au putut

fi

produse prin lovire cu corp dur și de plan dur; echimoze la nivelul regiunii cervicale anterioare, prelaringian și paralaringian, cu infiltrate hemoragice laringiene, epiglotice, esotraheale și retroesofagiene, fracturi cartilaje laringiene, fractură corn stâng os hioid, contuzii glandă tiroidă - leziuni ce au putut

fi

produse prin comprimare cu corpuri dure alungite, posibil degete (sugrumare). Între politraumatismul cu asfixie mecanică prin sugrumare, cu fracturi de cartilaje laringiene, fractura de os hioid, aspirat sanguin agonic și moartea victimei există raport direct de cauzalitate. Leziunile de violență și moartea victimei pot data din seara de 15 mai 2008. Sângele recoltat de la cadavru conține 3,75% alcool - intoxicație etilică acută severă ce a pus victima în imposibilitate de a se apăra.

Audiat cu respectarea garanțiilor procesuale, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a avut o poziție nesinceră. Astfel, în cursul urmăririi penale, a susținut că în timp ce se afla singur, pe uliță, în fața porții sale a observat pe victima I.C. căreia i-a cerut să vină să-i pună tablă pe casă. întrucât victima a refuzat și l-a înjurat, i-a pus mâna în gât și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul (circa 10) în zona feței. După agresarea victimei au mers împreună în curtea sa, au consumat doi litri de vin, au urcat pe casă și au pus tablă, s-au așezat pe prispă și au continuat să consume vin, iar după lăsarea întunericului a cerut victimei să plece acasă, lucru refuzat de aceasta. Inculpatul a mai susținut că a încercat să ridice de pe prispă pe victimă, apucând-o de umeri dar, pentru că era grea, a lăsat-o în același loc și a mers în cameră să se culce. Inculpatul a precizat că victima nu prezenta urme de violență sau sânge și că, în afară de faptul că era în stare avansată de ebrietate, nu a dat semne că ar suferi în urma loviturilor pe care i le aplicase mai devreme, că, până la momentul în care a mers la culcare, fiica sa nu venise acasă și nici nu cunoaște la ce oră a venit. Inculpatul nu a recunoscut că uciderea victimei s-a realizat pe prispa casei sale, nici că în dimineața zilei de 16 mai 2008, după ce a fost trezit de fiica sa, a tras-o pe victimă de pe prispa casei în camera din partea dreaptă a prispei și nici că ulterior a scos-o pe victimă din acea cameră și a încercat să șteargă urmele de sânge(declarații filele 72 - 90 dosar urm. pen.).

În faza cercetării judecătorești, inculpatul a menținut, în esență, declarația dată în cursul urmăririi penale, cu unele nuanțări. Astfel, a arătat că pe uliță s-au lovit reciproc cu pumnii și că nu a strâns pe victimă de gât, ci doar a agățat-o de tricou atunci când s-au încăierat. De asemenea, a revenit, susținând că fiica sa a venit acasă, în seara respectivă, în timp ce el și victima consumau băuturi alcoolice. A precizat că pe timpul nopții poarta a fost încuiată și nu crede că a mai pătruns vreo persoană străină în curte(fila 51 dosar instanță).

S-a apreciat că apărarea inculpatului privitoare la circumstanțele în care a fost săvârșită fapta nu poate fi primită, fiind infirmată de celelalte probe administrate în cauză, și nu este în măsură să înlăture răspunderea penală.

Susținerile inculpatului, în sensul că ar fi lovit victima în stradă, mai înainte ca aceasta să fi intrat în curtea sa, sunt infirmate de declarațiile martorilor oculari M.N. și N.G. Astfel, martorul N.G. a arătat că trecând prin fața porții lui M.N., l-a văzut pe acesta stând de vorbă cu G.V., pe băncuță. Ulterior l-a văzut trecând pe uliță pe victima l.C. zis B., căreia inculpatul i-a cerut să-l ajute să bată tabla pe casă. Victima a refuzat inițial, spunând că nu are sculele la el, însă G.V. a insistat, martorul observând că inculpatul a mers după victimă și au continuat să vorbească. A mai precizat martorul că, după circa 10 minute, G.V. a venit și i-a cerut o scară, spunându-i că l.C. a venit la el să-i bată tablă pe casă; a arătat că ulterior și-a văzut de treabă, însă îi auzea pe G.V. și pe l.C. cum băteau tabla pe casă și cum vorbeau.(declarații filele 53-58 dosar urm. pen., 77 dosar instanță). S-a arătat că aceste aspecte sunt confirmate și de martorul M.N. care a auzit când partea vătămată a refuzat, inițial să-i bată tabla pe casă inculpatului, întrucât nu avea sculele la el, martorul precizând că, mai târziu, i-a auzit totuși pe G.V. și pe l.C. bătând tablă și vorbind (declarații filele 59-60 dosar urm. pen., fila 95 dosar instanță).

S-a mai precizat că din declarațiile martorilor B.I. și N.G. rezultă că în dimineața zilei de 16 mai   2008, în jurul orei 08,30, în timp ce stăteau de vorbă în fața porții ultimului, l-au văzut pe inculpatul Geană Vasile care venea dinspre fundul uliței. Martorii au precizat că inculpatul era beat și agitat, că pe mâneca stângă a cămășii avea, sânge și i-a cerut lui N.G. să-i dea un pahar de vin și să meargă cu căruța la el acasă „să-l ia pe cel mort”. Apoi le-a spus

că l

-a bătut pe l. B. până dimineață și că e mort la el în curte (declarații filele 49-52 dosar urm. pen., 52 dosar instanță). De asemenea din declarația martorului M.N.(filele 59-60 dosar urm. pen., fila 95 dosar instanță) rezultă

că

în dimineața zilei de 16 mai 2008, G.V. i-a spus că l-a omorât pe B.

De asemenea, s-a apreciat că susținerea inculpatului în sensul că nu a mutat-o pe victimă de pe prispă este infirmată atât de declarația martorei G.V.R.(dată în faza de urmărire penală) care a arătat tatăl ei 1-a tras pe bărbatul mort de umeri, înspre camera din partea dreaptă a prispei, cât și de mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că în camera la care a făcut referire martora, a fost găsită, pe un covor de iută, o pată de sânge cu grupa sangvină A II - grupa sanguină a victimei. Din declarația martorei G.V.R. mai rezultă că inculpatul plângea, spunând că „o să-l ia la pușcărie” și i-a cerut să meargă după bunica sa, să o vadă. (declarații filele 64-67 dosar urm. pen.)

S-a considerat

că

situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului G.V. au fost dovedite cu: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (filele 3-16 dosar urm. pen.), raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică (filele 14-48 dosar urm. pen.), raportul de constatare medico - legală (filele 35-39 dosar urm. pen.), declarațiile martorilor N.G.(filele 53-58 dosar urm. pen., 77 dosar instanță), M.N.(filele 59-60 dosar urm. pen., fila 95 dosar instanță), B.I.(filele 49-52 dosar urm. pen., 52 dosar instanță), G.V.R.(filele 64-67 dosar urm. pen.), parțial cu declarațiile inculpatului.

S-a arătat că în drept, fapta inculpatului G.V. care în seara zilei de 15 mai 2008, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de alcool, la locuința sa, a aplicat victimei l.C., mai multe lovituri cu corpuri dure peste, peste față, cap, corp și a sugrumat-o, cauzându-i leziuni ce i-au produs moartea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a precizat că din analiza fișei de cazier a inculpatului (fila 32 dosar) rezultă că acesta nu este la prima abatere de la legea penală. Prin sentința penală nr. 39 din 28 februarie 2007 a Judecătoriei Liești, rămasă definitivă prin neapelare la 26 martie 2007, inculpatul G.V. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 600 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. și lovire în formă continuată prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Potrivit referatului întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Liești, inculpatul a achitat amenda penală la data de 11 aprilie 2007 cu chitanța nr. 244/2007. De asemenea, față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 20 martie 2008, în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 5 alin. (2) din Legea 191/2003 și de art. (1)

1

din Legea 61/1991.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a arătat că va avea în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele

de,

pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită (pe fondul unui conflict spontan și al consumului de alcool, într-un mod deosebit de violent, asupra unei persoane vulnerabile, aflată în imposibilitatea de a se apăra datorită stării avansate de ebrietate).

S-a arătat că s-a ținut seama totodată de urmarea produsă precum și de persoana și conduita procesuală a inculpatului care nu este la prima abatere de la legea penală (anterior fiind condamnat tot pentru infracțiuni de violență) și a avut o poziție nesinceră.

S-a mai precizat că față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite s-a aplicat

inculpatului pentru infracțiunea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Cât privește modalitatea de executare, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, s-a arătat că pedeapsa urmează a

fi

executată efectiv, într-un loc de detenție.

În raport de natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și având în vedere datele ce caracterizează persoana acestuia, potrivit art. 71 C. pen. s-a arătat că i s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, natura și importanța relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere (fiind vorba despre o infracțiune contra vieții), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că a fost săvârșită fapta (pe fondul consumului de alcool, într-un mod deosebit de violent, asupra unei persoane vulnerabile, aflată in imposibilitatea de a se apăra datorită stării avansate de ebrietate), persoana inculpatului care este cunoscut ca fiind violent și recalcitrant și a fost condamnat anterior pentru infracțiuni de violență, s-a precizat că în baza art. 350 alin. (1) C. pr. Pen.

a fost

menținută starea de arest a inculpatului.

Conform art. 88 C. pen a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive la zi.

Pe latură civilă,

Apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 C. civ., există faptă ilicită, prejudiciu cert, există raport de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat părții vătămate și a fost dovedită vinovăția inculpatului, ținând cont și de poziția inculpatului care a fost de acord să despăgubească partea civilă (fila 51 verso dosar) s-a precizat că urmează ca în conformitate cu art. 14 și art. 346 C. proc. pen. să fie obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile către partea civilă P.E., în sumă de 2600 lei reprezentând daune materiale (respectiv cheltuieli de înmormântare și pomeniri).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea apelului promovat inculpatul a precizat că între el și victimă a avut loc un conflict spontan pe fondul consumului de alcool, dar nu a aplicat lovituri cu cuțit, bâtă sau alte obiecte înțepătoare sau contondente ce ar putea pune viața în pericol și nu a avut nici un moment intenția de a ucide. Față de toate acestea, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Totodată, inculpatul a mai invocat și greșita nereținere în favoarea sa a circumstanței legale atenuante vizând scuza provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Hotărârea a fost criticată și pe motive de netemeinicie, inculpatul solicitând reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege. în argumentarea acestei solicitări, acesta a precizat că regretă enorm fapta săvârșită, nu a fugit de răspundere, a anunțat poliția, nu s-a sustras cercetărilor și nu a susținut că e nevinovat. Inculpatul a mai arătat totodată că e un om liniștit și la locul lui, care nu a creat niciodată probleme.

Prin Decizia penală nr. 13 din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosar a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.V.

împotriva sentinței penale nr. 512 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Galați.

În baza art. 383 alin. (1)

1

în ref. la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 mai 2008 la zi (16 februarie 2009).

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul G.V. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va

fi

avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Galați.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că în mod corect prima instanță a stabilit situația de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză.

S-a apreciat în raport de probatoriul administrat, că nu se poate reține în sarcina inculpatului, infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., întrucât din modul în care a acționat inculpatul acesta a prevăzut posibilitatea morții victimei, rezultat pe care l-a acceptat.

De asemenea, nu a existat nici o acțiune din partea victimei, care să fie considerată o atitudine provocatoare în sensul art. 73 lit. b) C. pen.,  pentru a fi incident acest text de lege.

Întrucât inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior tot pentru o infracțiune de violență, instanța de prim control  judiciar a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. și nici art. 74 lit. c) C. pen., inculpatul necunoscând săvârșirea  faptelor. Întrucât nu a depus stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, nu sunt incidente, disp. art. 74 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal, recurs inculpatul G.V. invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17, pct. 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei sub minimul special.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale M.P., precum și ultimul cuvânt a inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat prin prisma disp. art. 385

9

pct. 14, 17 C. proc. pen. și din oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului G.V. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., reținându-se că în seara zilei de 15 mai 2008, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de alcool, la locuința sa, a aplicat victimei I.C., mai multe lovituri cu corpuri dure, peste față, cap, corp și a sugrumat-o, cauzându-i leziuni care i-au produs moartea.

Înalta Curte, consideră că în cauză prima instanță de control judiciar a dat eficiență disp. art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor.

Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile martorilor (M.N.N.G., B.I., G.V.R.), proces - verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de constatare medico – legală, au rezultat împrejurările în care victima a fost lovită de inculpat, strangulată,  aceasta, ulterior decedând.

Examinarea criticii formulate de inculpat va fi analizată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Apărarea construită de către inculpat cu privire la faptul că înainte de a fi intrat în curtea sa, inculpatul ar fi lovit victima în stradă și nu ar fi avut intenția să-l omoare, este contrazisă de depozițiile martorilor M.N., N.G. și B.I., din care rezultă că inculpatul ar fi recunoscut că a bătut-o pe victimă până dimineață, aceasta prezenta urme de sânge pe cămașă, iar victimă și inculpat nu a existat nici un conflict verbal sau fizic în stradă, inculpatul vorbind cu victima I.C. Martorul N.G. a declarat că trecând prin fața porții lui M.N. l-a văzut pe acesta stând de vorbă cu G.V. pe băncuță, ulterior l-a văzut trecând pe uliță pe victima I.C. căreia inculpatul i-a cerut să-l ajute să bată tabla pe casă. Victima a refuzat inițial, spunând că nu are sculele la el, însă, G.V. a insistat, martorul observând că inculpatul a mers după victimă și au continuat să vorbească. După circa 10 minute, G.V. a venit și i-a cerut o scară, spunându-i că I.C. a venit la el să-i bată tablă pe casă, ulterior martorul și-a văzut de treabă, însă îi auzea pe cei doi cum băteau tablă pe casă și cum vorbeau (f. 53-58 dos.urm.pen., f. 77 dos. instanță).

Aceleași aspecte sunt confirmate și de martorul M.N. care a auzit când partea vătămată a refuzat, inițial să-i bată tablă pe casa inculpatului, întrucât nu avea sculele la el, precizând că, mai târziu, i-a auzit pe cei doi bătând tablă și vorbind (dec. f. 59-60 dos. urm. pen., f. 95 dos. instanță).

Din analiza declarațiilor martorilor audiați în cauză, rezultă că între inculpat și victimă nu a existat nici o altercație verbală sau fizică în stradă, actele de violență desfășurându-se în curtea inculpatului G.V.

Astfel, conflictul dintre cei doi, a izbucnit în curtea inculpatului, unde i-au fost aplicate victimei în mod repetat lovituri cu pumnul peste față, cap și corp și, de asemenea a prins-o cu degetele  de gât  și a sugrumat-o. Acest fapt reiese din raportul de constatare medico – legală întocmit cu prilejul autopsiei victimei I.C., din care rezultă că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului cu corpuri dure alungite, posibil degete și aspirării de sânge provenit din plăgile contuze.

Din declarațiile martorilor B.I.( f. 52 dos. instanță) și N.G.(f. 95 dos. instanță, 59-60 dos. urm. pen.) rezultă că în dimineața zilei de 16 mai 2008, în jurul orei 8

30

, în timp ce stăteau în fața porții ultimului, l-au văzut pe inculpatul G.V. care venea dinspre fundul uliței, era beat și agitat, iar pe mâneca stângă a cămășii avea sânge și l-a rugat pe N.G. să-i dea un pahar cu vin și să meargă cu căruța la el acasă „ să-l ia pe cel mort”, după care le-a relatat celor doi că l-a bătut pe B. până dimineață. Același aspect este confirmat și de martorul M.N.(f. 59-60 dos.urm.pen.) care a declarat că G.V. i-a spus că l-a omorât pe B.

Susținerile inculpatului în sensul că nu a mutat-o pe victimă pe prispă sunt infirmate de declarația martorei G.V.R., care a arătat că tatăl ei l-a tras pe bărbatul mort de umeri înspre camera din partea dreaptă a prispei, cât și de mențiunile procesului – verbal de cercetare la fața locului, din care rezultă că în camera la care a făcut referire martora a fost găsită pe un covor de iută o pată de sânge grupa sanguina AII ce aparținea victimei.

De altfel și atitudinea inculpatului din dimineața descoperirii faptei trădează vinovăția acestuia : plângea spunând că o să-l ia la pușcărie, cerându-i fiicei sale să meargă după bunica sa pentru a o vedea înainte a se duce la închisoare.

În cauză, în mod corect, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183 C. pen. și ale infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., având în vedere modul în care inculpatul a acționat – a lovit în mod repetat victima cu pumnii peste față și corp, mai ales în zona capului, după care a sugrumat-o – acesta a prevăzut posibilitatea morții victimei, rezultat care l-a acceptat, astfel încât raportat la modalitatea concretă în care a acționat nu se poate considera că rezultatul mai grav al decesului s-a produs din culpă, așa cum prevăd disp. art. 183 C. pen.

Referitor la reținerea stării de provocare din ansamblul probator  nu rezultă că fapta a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o acțiune ilicită gravă, pentru a fi incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen.

În sprijinul acestei susțineri vine și raportul medico – legal din care rezultă starea avansată de ebrietate a victimei (alcoolemia era de 3,75 gr. la litru alcool în sânge), care nu i-ar fi permis acestuia să aibă o atitudine fizică sau verbală provocatoare.

Examinarea criticii formulată de inculpat va fi analizată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., (când s-a aplicat pedepse greșit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanța de fond, precum și instanța de control judiciar au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită și urmarea produsă, precum și persoana inculpatului.

Fapta inculpatului este neîndoielnic gravă astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, se va ține seama că acțiunea violentă a inculpatului a avut drept consecință pierderea unei vieți omenești, împrejurare care coroborată cu nesinceritatea inculpatului demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu disp. art. 1 C. pen. ce prevăd că „ legea penală apără persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea și întreaga ordine de drept”.

Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizare pot di realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio - etice impuse de societate.

Actele de violență exercitate de inculpat în comiterea faptei cât și strangularea acesteia sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuie bine evaluate în alegerea pedepsei.

Așa fiind, inculpatul trebuia să știe, că pe lângă drepturi are și o serie de datorii, obligații răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei, care totdeauna prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Pedeapsa aplicată inculpatului G.V. este justă și proporțională, fiind de natură să asigure exemplaritatea, cât și finalitatea acestei, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. în art. 52 alin. (1) potrivit căruia” scopul pedepsei este,prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Nu se constată temeiuri pentru a se dispune aplicarea circumstanțelor atenuante (aplicarea acestora nu reprezintă o obligație a instanței de judecată), inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, nu a depus eforturi pentru a înlătura rezultatul faptei sale (a abandonat victima), iar atitudinea sa în fața instanțelor de judecată nu a fost una de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite.

Înalta Curte apreciază că, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu este aptă a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care aceste infracțiuni aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală - viața persoanei.

În astfel de condiții a reduce pedeapsa pentru autorul unor asemenea infracțiuni cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitate de ripostă a justiției.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul G.V., ca fiind nefondat, motiv pentru care conform art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 16 mai 2008 la 16 aprilie 2009.