ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2071/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2071/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 843 din 25 noiembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Galați, în baza art. 197 alin. (1) și (3) teza I C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., în

referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul C.I. la pedeapsa închisorii în cuantum de 12 ani precum și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea

pedepsei principale a închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de viol (faptă

comisă în intervalul septembrie 2010-octombrie 2011).

În conformitate cu dispozițiile art.

61 alin. (1) C. pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 429

zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 218 din 1 noiembrie 2007 a

Judecătoriei Liești, definitivă prin neapelare și, în temeiul art. 39 alin. (2)

C. pen. s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa de 12 ani

închisoare aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul C.I. să

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, sporită la 14 ani

închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen. pe o perioadă de

4 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen.

s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale a închisorii.

În conformitate cu dispozițiile art.

350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului C.I., iar în

temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii

aplicată acestuia perioada executată în stare de reținere și arest preventiv

începând cu data de 6 octombrie 2011 la zi.

S-a constatat că partea vătămată C.N.

(prin reprezentant legal R.M.) nu s-a constituit parte civilă în procesul penal,

neformulând pretenții civile în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art.

7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii

profilului genetic în S.N.D.G.J.

S-a dispus ca suma de 200 lei,

reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în cauză să fie avansată

Baroului de Avocați Galați din fondul Ministerului Justiției, iar în baza dispozițiilor

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 1500 lei, sumă înglobând și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 1032/P/2011

întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și înregistrat la această

instanță sub nr. 11422/121/2011 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de

arest preventiv, a inculpatului C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de viol în

formă continuată prev. de dispozițiile art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut, în esență, că în

perioada septembrie 2010-octombrie 2011, în baza aceleiași rezoluții

infracționale și profitând de imposibilitatea părții vătămate C.N., în vârstă

de 10 ani, de a-și exprima voința și prin amenințare cu acte de violență

îndreptate atât împotriva ei cât și împotriva membrilor familiei, inculpatul a

întreținut numeroase raporturi sexuale normale cu aceasta.

Anterior începerii cercetării

judecătorești în prezenta cauză, inculpatul, asistat de apărător, a declarat că

recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de

sesizare al instanței, înțelegând să recurgă la procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului instanța de fond a reținut aceeași situație faptică potrivit căreia

inculpatul C.I. este din jud. Galați. Deși este căsătorit, inculpatul a avut

relații extraconjugale cu numita C.E., sora părții vătămate C.N.

În urma acestei relații a rezultat

minorul C.F.E.

În perioada ianuarie 2008- iulie

2010, inculpatul C.I. s-a aflat în executarea unei pedepse privative de

libertate de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

La data de 28 iulie 2010 a fost

liberat din penitenciar, rămânându-i un rest de pedeapsă de 429 de zile.

După liberarea din penitenciar,

inculpatul a mers (a locuit perioade mari de timp) la locuința mamei părții

vătămate, R.M. din jud. Galați. Aici locuia și minorul C.F.E., rezultat din

relația extraconjugală arătată anterior.

Profitând de lipsa de la domiciliu a

martorei R.M. (mama părții vătămate) și vârsta fragedă (10 ani) a părții

vătămate, C.N., inculpatul a întreținut numeroase raporturi sexuale normale

împotriva voinței ei prin amenințare la adresa familiei acesteia.

După ce a fost constrânsă de

inculpat să întrețină din nou raport sexual în noaptea de 1/2 octombrie 2011,

în timp ce mama părții vătămate era plecată la Movileni, minora s-a hotărât să îi spună mamei sale despre comportamentul inculpatului,

aceasta, anunțat imediat situația la Postul de Poliție Umbrărești.

În drept, s-a reținut că activitatea

inculpatului C.I. astfel descrisă întrunește elementele constitutive ale unei

infracțiuni de viol în formă continuată prev. de dispozițiile art. 197 alin.

(1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul C.I.

Parchetul a criticat sentința penală

pentru nelegalitate.

S-a susținut că pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului C.I. este nelegală întrucât depășește cumulul aritmetic

al pedepselor contopite.

De asemenea, s-a susținut că în mod

nelegal nu s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., pe de o parte

având în vedere că pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 218 din 1 noiembrie 2007 a Judecătoriei Liești se consideră

executată la data de 7 septembrie 2011, iar fapta dedusă judecății a fost

săvârșită după executarea acestei pedepse.

Pe de altă parte, deși sentința

penală nr. 51 din 9 aprilie 2008 a Judecătoriei Liești (definitivă prin

neapelare) este nelegală întrucât s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 –

82 C. pen., pedeapsa de 6 luni închisoare se consideră executată la data de 29

octombrie 2010, termenul de încercare de 2 ani și 6 luni epuizându-se la

această dată, rezultă că și această condamnare atrăgea aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen.

S-a susținut că în aceste condiții,

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății trebuie să fie

reindividualizată în sensul că, fiind comisă în stare de recidivă

postexecutorie, instanța urmează să majoreze cuantumul acesteia.

Oral, procurorul de ședință a

invocat un motiv suplimentar respectiv greșita reținere de către instanța de

fond a dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. pen. Chiar în condițiile în care

instanța va reține și va aprecia că fapta a fost comisă în perioada în care

pedeapsa încă nu era considerată ca fiind executată, deci în perioada liberării

condiționate, dispozițiile legale privind revocarea și contopirea restului

rămas neexecutat nu vizează prevederile art. 39 alin. (2) C. pen. ci

prevederile art. 61 teza III C. pen., în sensul că aceste dispoziții au un

caracter special față de prevederile art. 39 alin. (2) C. pen., care au un

caracter general.

S-a solicitat admiterea apelului

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, desființarea în parte a

hotărârii instanței de fond în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a)

C. pen., reținând la încadrarea juridică prevederile art. 37 lit. b) C. pen.,

aplicarea unei pedepse mai mare de 12 ani având în vedere regimul juridic dat

de prevederile art. 39 alin. (4) C. pen. și înlăturarea dispozițiilor privind

contopirea pedepsei aplicate pentru fapta care face obiectul prezentei cauze cu

restul de 429 zile și stabilirea unei pedepse rezultante ce depășește cuantumul

cumulului aritmetic.

La rândul său inculpatul C.I. a

criticat sentința penală pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei

apreciat prea aspru față de conduita procesuală corectă manifestată pe tot

cursul procesului.

Instanța de apel a apreciat

criticile ca fiind parțial întemeiate.

Solicitarea parchetului de a reține

disp. art. 37 lit. b) C. pen. și nu pe cele ale art. 37 lit. a) C. pen. nu a

fost primită, motivându-se că, în speță, este vorba de o infracțiune

continuată, în care momentul consumării nu coincide cu cel al epuizării, iar o

parte din actele comise de inculpat s-au consumat la începutul lunii septembrie

2010, anterior datei la care pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare s-ar fi

putut considera ca fiind executată.

S-a constatat întemeiată critica

privind încălcarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. pen., întrucât pedeapsa

rezultantă aplicată a depășit totalul pedepselor stabilite de instanță.

Întemeiat s-a considerat și motivul

suplimentar invocat de parchet, prioritar fiind aplicabile dispozițiile art. 61

alin. (1) C. pen., ca normă specială, față de norma generală înscrisă în art. 39

alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește apelul

inculpatului, solicitarea acestuia de reducere a pedepsei a fost respinsă,

având în vedere natura infracțiunii și antecedentele penale ale acestuia, fiind

apreciat ca fondat doar prin prisma motivului invocat de parchet vizând

nelegalitatea pedepsei rezultante.

În consecință, prin decizia penală

nr. 55/A din 7 martie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați și de inculpatul C.I. în prezent deținut în Penitenciarul Galați.

S-a desființat, în parte, sub

aspectul laturii penale, sentința penală nr. 843/F din 25 noiembrie 2011 a

Tribunalului Galați și, în rejudecare:

A repus în individualitatea lor

pedepsele componente ale rezultantei de 14 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a b) și e) C. pen. aplicată inculpatului C.I. și a înlăturat sporul

de pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. în

referire la art. 39 alin. (2) C. pen. și art. 449 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., s-a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, b) și e) C. pen. cu restul de 429 zile închisoare rămas neexecutat

din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 218

din 1 noiembrie 2007 a Judecătoriei Liești și a aplicat spre executare pedeapsa

cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

S-a menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale atacate.

S-a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive cu începere de la data de 6 octombrie 2011 la zi,

respectiv 7 martie 2012.

S-a dispus plata din fondurile

Ministerului Justiției către Baroul Galați a sumei de 200 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.

Cheltuielile judiciare în apel au

rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul C.I. care a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 14 C. proc. pen., susținând că pedeapsa ce i-a fost

aplicată este nelegală și netemeinică.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând decizia

recurată atât sub aspectul criticilor formulate, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Ca observație prealabilă, Înalta

Curte constată că, deși inculpatul a invocat, formal cazurile de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 14 C. proc. pen., întrucât

criticile sale de nelegalitate vizează tot pedeapsa aplicată, aceasta se

încadrează tot în cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., care are în vedere atât temeinicia, cât și aplicarea pedepsei în

limite nelegale.

Ambele critici, atât pe aspectul de

nelegalitate cât și pe aspectul de netemeinicie sunt nefondate.

În apel s-a corectat nelegalitatea

cuprinsă în sentința primei instanțe, care cu încălcarea prevederilor art. 34 alin.

(2) C. pen., aplicase inculpatului o pedeapsă rezultantă mai mare decât cumulul

celor două pedepse contopite.

Cât privește solicitarea de redozare

a pedepsei, este nejustificată, având în vedere pericolul social al faptei

comise, reflectat de natura și modul în care s-a consumat infracțiunea,

consecința acesteia asupra părții vătămate, dar și datele ce caracterizează

persoana inculpatului, recidivist în forma prev. de art. 37 lit. a) C. pen.,

care perseverează în activitatea infracțională chiar la un interval redus de

timp de la data liberării condiționate din penitenciar.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

C.

proc. pen., art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția

la zi pentru inculpat.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 55/A din 7

martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

6 octombrie 2011, la 13 iunie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 13 iunie 2012.