ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1671/2012

Asupra recursurilor de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 324/F din 14 aprilie 2010, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Y.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Y.M.

la pedeapsa de 20 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 293 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul Y.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse aplicate, în final, inculpatul Y.M. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului Y.M. pedeapsa complimentară cea mai grea, respectiv pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului Y.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Y.M. reținerea și arestarea preventivă de la 10 aprilie 2008 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Y.M. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa de 20 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse aplicate, în final, inculpatul T.I. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen.

a aplicat inculpatului T.I. pedeapsa complimentară cea mai grea, respectiv pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului T.I. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.I. reținerea și arestarea preventivă de la 24 ianuarie 2008 la 27 februarie 2008. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.S. la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.S. la pedeapsa de 20 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse aplicate, în final, inculpatul O.S. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului O.S. pedeapsa complimentară cea mai grea, respectiv pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului O.S. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.S. reținerea și arestarea preventivă de la 24 ianuarie 2008 la 27 februarie 2008. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 79.212,2 gr.

heroină și ambalajele cu urme de droguri depuse la Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă conform dovezii din 25 ianuarie 2008, în vederea distrugerii potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea celor trei telefoane mobile mărcile N1, N2 și N3 ridicate de inculpatul T.I., celor două telefoane mobile mărcile S.E.1 și N4 ridicate de la inculpatul O.S. și celor două telefoane mobile mărcile N5 și S1 ridicate de inculpatul Y.M. ce au fost depuse la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Călărași și la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. În baza art. 117 C. pen.

a dispus expulzarea inculpaților Y.M. și O.S. de pe teritoriul României, după executarea pedepsei. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 12.000 RON, cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din data de 29 iulie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Y.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., și fals privind identitatea, prevăzut de art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului T.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și a inculpatului O.S., față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

și complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând, în esență, în aceea că inculpatul Y.M. împreună cu inculpații T.I., O.S. și numitul O.F., la data de 13 ianuarie 2008, au ajutat la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. și semiremorca marca S., condus de C.C., a unui număr de 160 pachete ce conțineau cantitatea totală de 79.212,2 gr.

heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de același autotractor condus de C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieșire din țară, în timp ce se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul Y.M.

participând în același mod, împreună cu aceleași persoane și la încercarea de scoatere din tară a acestei cantități de heroină, în vederea transportării și livrării sale în Olanda; în plus, la data de 10 aprilie 2008, inculpatul Y.M., fiind depistat de către organele de poliție pe raza Municipiului București, și-a declinat o identitate falsă, prezentându-se sub numele V.I., prezentând și o carte de identitate emisă aparent de către autoritățile române, falsificată în acest sens, pe care era inserată fotografia sa, împrejurări în care au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, ce servesc la stabilirea identității, ce purtau fotografia sa și alte nume, respectiv o carte de identitate, un pașaport și un permis de conducere emise aparent de autoritățile bulgare.

Prin sentința penală nr. 712/F din data de 7 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 29233.01/3/2008, Tribunalul București, secția I penală a s-a dispus: I. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Y.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 293 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele trei pedepse principale, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 aprilie 2008 și până la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. II. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.I. la pedeapsa de 11 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse principale, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 24 ianuarie 2008 și până la data de 27 februarie 2008. III. În baza art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.S. la pedeapsa de 11 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse principale, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 24 ianuarie 2008 și până la data de 27 februarie 2008. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantității de 79.212,2 gr. de heroină și a ambalajelor cu urme de droguri, depuse la Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezii din 25 ianuarie 2008, în vederea distrugerii acestora, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea celor trei telefoane mobile (mărcile N1, N2 și N3), ridicate de inculpatul T.I., celor două telefoane mobile (mărcile S.E.1 și N4), ridicate de la inculpatul O.S. și celor două telefoane mobile (mărcile N5 și S1), ridicate de la inculpatul Y.M., depuse la Inspectoratul Județean al Poliție de Frontieră Călărași. În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului Y.M. de pe teritoriul României, după executarea pedepsei. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul Y.M. la plata sumei de 10.700 RON și pe inculpații O.S. și T.I. la plata sumei de câte 10.400 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul București (la data de 13 iulie 2009) și inculpații Y.M. (la data de 21 iulie 2009), T.I. (la data de 13 iulie 2009) și O.S. (la data de 14 iulie 2009), cel dintâi personal, iar ultimii doi prin avocații lor aleși. În motivele scrise de apel, expediate la data de 04 august 2009, Parchetul a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub două aspecte: 1. omisiunea aplicării dispozițiilor art. 117 C. pen., privind expulzarea, în cazul inculpatului O.S.; 2. greșita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați, fără a se da eficiență tuturor criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen.

și respectiv dispozițiilor art. 52 C. pen. Cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 2 noiembrie 2009, reprezentantul Parchetului a susținut oral și un alt motiv de apel, invocând lipsa de procedură cu inculpatul O.S. la termenul când s-a judecat cauza de către instanța de fond, motiv în raport cu care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu privire la toți cei trei inculpați, întrucât faptele reținute în sarcina acestora se află în indivizibilitate. Inculpații Y.M., T.I. și O.S. nu și-au motivat în scris apelurile declarate în cauză, iar cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 2 noiembrie 2009, au solicitat să se dispună achitarea lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., întrucât nu au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, în plus ultimul inculpat susținând, prin apărătorul său ales, și motivul de apel invocat oral de către reprezentantul Parchetului. Prin decizia penală nr. 231/A din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații Y.M., T.I. și O.S. împotriva sentinței penale nr. 712/F din data de 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. 29233.01/3/2008, s-a desființat sentința penală apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, cu privire la toți inculpații, la aceeași instanță de fond, Tribunalul București, menținându-se măsura arestării preventive a inculpatului Y.M.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut, în esență, că judecarea în fond a cauzei s-a făcut fără citarea inculpatului O.S., care și-a pierdut termenul în cunoștință ca urmare a schimbării completului de judecată, prin încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 291 alin. (1) C. proc. pen., fapt ce i-a cauzat acestuia o vătămare gravă, privându-l de un proces echitabil, în condițiile în care s-a dispus condamnarea sa fără a fi fost ascultat vreodată de către instanța de judecată, iar vătămarea respectivă nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinței astfel pronunțate, potrivit art. 197 alin. (1) și alin. (4) teza finală C. proc. pen., o asemenea soluție fiind impusă de necesitatea de a asigura o justă soluționare a cauzei în ceea ce îl privește.

De asemenea, a arătat că faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului O.S. se află în indivizibilitate, conform art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu faptele de care sunt acuzați, prin același act de sesizare, ceilalți doi inculpați (Y.M. și T.I.), dovadă fiind însăși împrejurarea aplicării dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. în privința acestora, în cazul infracțiunilor de trafic (intern și internațional) de droguri de mare risc, situație în care disjungerea cauzei cu privire la ultimii doi inculpați, potrivit art. 38 C. proc. pen., nu doar că nu ar fi în interesul unei bune judecăți, ci chiar ar fi de natură să afecteze justa soluționare a cauzei și corecta stabilire a încadrării juridice.

Procedând la rejudecarea cauzei conform indicațiilor instanței de control judiciar, instanța de fond a dispus citarea inculpatului O.S. la adresa indicata în dosar, la care a fost citat de altfel și de instanța de apel, fără ca inculpatul să se prezinte însă și fiind reprezentat în continuare de aceiași apărători aleși, dovadă că nu a avut nici un moment intenția de a se prezenta în fața instanței pentru a fi audiat și, eventual, pentru a pune întrebări personal martorilor din acte, în exercitarea dreptului său la apărare, și nu a urmărit decât tergiversarea soluționării cauzei, neprezentarea sa la niciunul din termenele de judecată ulterior încetării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara nedovedind decât scopul său de a se sustrage de la judecată și de la executarea pedepsei, motiv pentru care a și fost arestat preventiv, în lipsă.

În fapt, instanța de fond a reținut că inculpatul Y.M. împreună cu inculpații T.I., O.S. și numitul O.F., la data de 13 ianuarie 2008, au ajutat la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. și semiremorca marca S., condus de martorul C.C., a unui număr de 160 pachete ce conțineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de același autotractor condus de martorul C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieșire din țară, în timp ce se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul Y.M.

participând în același mod, împreună cu aceleași persoane, și la încercarea de scoatere din țară a acestei cantități de heroină, în vederea transportării și livrării sale în Olanda; în plus, la data de 10 aprilie 2008, inculpatul Y.M., fiind depistat de către organele de poliție pe raza Municipiului București, și-a declinat o identitate falsă, prezentându-se sub numele V.I., prezentând și o carte de identitate emisă aparent de către autoritățile române, falsificată în acest sens, pe care era inserată fotografia sa, împrejurări în care au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, ce servesc la stabilirea identității, ce purtau fotografia sa și alte nume, respectiv o carte de identitate, un pașaport și un permis de conducere emise aparent de autoritățile bulgare.

Astfel, la data de 23 ianuarie 2008 a fost depistat inculpatul T.I. care încerca să scoată, de pe teritoriul României prin Punctul de Control al Trecerii Frontierei Nădlac cantitatea totală de aproximativ 80 kg. heroină, disimulată în structura metalică a remorcii, ce era atașată autotractorului marca R., condus de martorul C.C. În urma controlului efectuat, s-a constatat existența unui perete metalic fals în interiorul semiremorcii, în partea frontală a acesteia, constituit din mai multe panouri, dispuse pe un cadru metalic iar după demontarea acestui perete fals a fost descoperită o căptușeală din plumb, care, de asemenea, era confecționată artizanal, ce era aplicată atât pe partea frontală a remorcii, cât și pe panourile ce constituiau peretele fals menționat mai sus, în spațiul astfel creat fiind descoperite 160 (o sută șaizeci) de pachete paralelipipedice ambalate în bandă adezivă, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare brună.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 14 ianuarie 2007 întocmit de către Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a rezultat că pachetele descoperite în condițiile arătate mai sus conțineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, cu o concentrație de 46,95% + 2%. Din declarațiile martorului C.C. reiese că l-a cunoscut pe numitul O.F. în anul 2007 și a efectuat mai multe transporturi cu un TIR despre care a aflat ulterior că îi aparținea inculpatului T.I. A precizat martorul că prima oară când a vorbit cu O.F. acesta l-a întrebat dacă vrea să facă bani, martorul răspunzându-i că face orice, dar nu vrea să se implice în afaceri cu droguri, bănuind că la acest aspect se referă O.F.

Cu ocazia celui de-al doilea transport efectuat de martorul C.C. în Turcia cu autotrenul marca R. și semiremorca, la Istanbul, acesta s-a întâlnit la Istanbul la data de 28 decembrie 2007 cu numitul O.F. și cu un prieten al acestuia, respectiv cu inculpatul Y.M., aceștia permițându-i să se întoarcă în România pentru a petrece Revelionul alături de familie, solicitându-i să revină în Turcia la începutul lunii ianuarie 2008 pentru a transporta din nou fructe până în România, autocamionul rămânând în Turcia, iar cheile fiind predate lui O.F. La data de 8 decembrie 2007, la ora 19:59, O.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.S., fiul său, care se afla în Turcia, ocazie cu care au discutat despre descărcarea mărfii din autotren, despre deplasarea autotrenului într-un loc unde urma a fi amenajat în interiorul semiremorcii lăcașul în care intenționau să ascundă drogurile.

Astfel, inculpatul O.S. l-a întreabat pe tatăl său cum vor proceda cu „termopanul”, dacă după descărcare vor duce autotrenul acolo, răspunsul acestuia fiind afirmativ, O.F. corectându-l pe fiul său, precizând că nu se numește „termopan”, ci „termoking”, exact acesta fiind locul în care s-a amenajat spațiul în care s-au descoperit drogurile, această convorbire evidențiind împrejurarea că inculpatul O.S. cunoștea exact locul de amplasare a ascunzătorii heroinei, respectiv partea din față a semiremorcii mai exact locul în care este situată instalația de climatizare cunoscută sub numele „termoking”. S-a mai reținut că în mod evident, discuția dintre cei doi este lapidară, aceștia fiind precauți în cazul în care convorbirea era interceptată, însă din conținutul acesteia rezultă clar că se referă la amenajarea spațiului pentru depozitarea drogurilor, neputând fi astfel negată implicarea inculpatului O.S.

La data de 2 ianuarie 2008 martorul C.C. a fost sunat de O.F. care i-a solicitat să meargă urgent în Turcia că autocamionul este încărcat, acesta ajungând cu avionul la Istanbul la data de 4 ianuarie 2008, unde a fost așteptat de O.F., care i-a comunicat că trebuie să plece la Izmir, unde se afla autocamionul, acolo urmând a se întâlni cu inculpatul Y.M. Ajuns la Izmir, inculpatul a stat câteva zile până a fost încărcat autocamionul cu citrice, dormind în autocamion împreună cu numitul „V.”, un prieten al lui O.F., ziua petrecându-și-o cu inculpatul Y.M., după care a pornit spre România, cheile autocamionului fiindu i predate de către inculpatul Y.M. În declarația dată în cursul urmăririi penale și pe care a precizat în fața instanței că și-o menține, martorul C.C.

a arătat că înainte de prelua încărcătura de citrice pe care trebuia să o transporte în România a constatat cu surprindere că semiremorca fusese spălată extrem de bine în interior. La data de 11 ianuarie 2008 martorul C.C. a intrat în România prin Punctul de Control al Trecerii Frontierei Giurgiu unde, întrucât în urma investigațiilor efectuate rezultase că în acest autotren era ascunsă o mare cantitate de heroină, s-a procedat la efectuarea unui control asupra autocamionului menționat mai sus în vederea descoperirii acestor droguri, însă datorită modului ingenios de ascundere a drogurilor, acestea nu au fost găsite. S-a mai reținut că din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice a rezultat că acest control a generat o stare de panică în rândul celor trei inculpați.

Astfel, la data de 13 ianuarie 2008, la ora 12:45, inculpatul T.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul Y.M. și i-a cerut numărul de telefon al numitului O.F. pentru a-i transmite că în seara anterioară autotrenul condus de C.C. a fost controlat, dar acesta nu i-a dat numărul de telefon, inculpatul T.I. spunându-i totodată că nu poate să-l sune pe O.S. de pe telefonul său mobil întrucât ambele telefoane sunt ascultate. După aproximativ două ore, în aceeași zi, inculpatul O.S. a fost contactat telefonic de către inculpatul Y.M., care, referindu-se la controlul vamal efectuat asupra autotrenului se arăta mulțumit că nu a fost nimic având în vedere că mașina era „curată”, spunându-i să stea liniștit.

La ora 17:31, tot în data de 13 ianuarie 2008, numitul O.F. îl contactează telefonic pe inculpatul O.S. și îi cere să meargă a doua zi împreună cu inculpatul Y.M. pentru a se uita la mașină să vadă cum arată în urma controlului, dar pentru a-l liniști acest inculpat îi comunică faptul că nu e nimic întrucât au scos doar capul de tractor. Inculpatul T.I. s-a deplasat în Turcia la data de 10 ianuarie 2008 și a revenit în România la data de 12 ianuarie 2008 aducându-l pe inculpatul Y.M., astfel cum a rezultat din procesul-verbal întocmit de organele de poliție, adică la scurt timp după intrarea autotrenului în România. Totodată, inculpatul Y.M. i-a transmis lui O.F. într-o convorbire telefonică după trecerea autotrenului de vama Giurgiu că celălalt prieten, a făcut vama, a terminat și se va duce să descarce, mașina va sta acolo iar „unul va fi lângă el”, situație în care numitul O.F.

îi cere să-l caute pe inculpatul T.I. pentru a pleca în „partea cealaltă”, iar o altă convorbire telefonică efectuată a doua zi între aceleași două persoane a relevat faptul că revizia mașinii este gata, fiind pregătită pentru a pleca în Europa, inculpatul T.I. fiind cel care va merge la destinație, ceea ce demonstrează că rolul inculpatului T.I. era acela de a supraveghea transportul drogurilor, precum și implicarea inculpatului Y.M. în introducerea și scoaterea de pe teritoriul României a transportului de droguri. La data de 20 ianuarie 2008, numitul O.F. l-a contactat telefonic pe fiul său, inculpatul O.S., căruia i-a comunicat faptul că a doua zi s-ar putea să încarce autotrenul cu marfă pentru Europa, iar dacă nu încarcă o să plece gol, la data de 21 ianuarie 2008 inculpatul O.S.

a fost contactat telefonic de conducătorul autotrenului, C.C., care l-a întrebat dacă a vorbit cu inculpatul T.I., iar inculpatul O.S. i-a precizat că a vorbit și „e în regulă tot”, fapt ce evidențiază legătura existentă între inculpații T.I., O.S. și numitul O.F. Ajuns la destinație, C.C. a descărcat citricele în Complexul Comercial Voluntari unde se aflau inculpații T.I. și O.S., acesta din urmă încasând banii pentru cursă. Martorul C.C. a declarat că, la data de 21 ianuarie 2008, în jurul orei 14:30, la solicitarea inculpatului T.I., a plecat din București, mai exact din parcarea de la Jilava către Arad, cu autotrenul cu care venise din Turcia în împrejurările arătate mai sus, urmând să vorbească la telefon cu inculpatul T.I., iar acesta să-i comunice programul, nefiindu-i astfel adusă la cunoștință martorului destinația, iar inculpatul T.I.

urmând a se deplasa cu alt autovehicul, ceea ce denotă precauție din partea inculpatului T.I. pentru a nu fi descoperit în cazul în care drogurile ar fi fost depistate. Martorul C.C. a declarat că la Arad, inculpatul T.I. și prietena sa aveau probleme cu cârdurile și dețineau puțini bani cash, ceea ce infirmă susținerile inculpatului T.I. că se deplasau în Germania doar pentru a cumpăra parchet, acesta neputând indica concret furnizorul de la care urma să achiziționeze parchetul. Din procesul-verbal privind supravegherea operativă a rezultat că inculpatul T.I. a supravegheat permanent, îndeaproape acest transport de heroină, însoțind de la mică distanță autocamionul în care erau ascunse drogurile.

Cunoașterea de către inculpatul T.I. a existenței drogurilor în autotren a rezultat și din comportamentul acestuia în momentul în care șoferul 1-a anunțat despre controlul amănunțit al autotrenului efectuat de către lucrătorii vamali, inculpatul T.I. nemaivenind să se întâlnească cu șoferul așa cum stabiliseră pentru a-i aduce rovinieta, care era necesară pentru trecerea frontierei, ci i-a transmis un mesaj de pe mobilul său, pretextând că merge să doarmă la un motel. În dimineața zilei de 23 ianuarie 2008, după ce în seara precedentă la Punctul de Control al Trecerii Frontierei Nădlac fusese efectuat controlul amănunțit al autotrenului și semiremorcii conduse de martorul C.C., inculpatul O.S.

l-a contact telefonic pe inculpatul Y.M. pe care l-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva negativ. Totodată, la data de 23 ianuarie 2008, O.F. a contactat-o telefonic pe numita P.M. pe care a întrebat-o în ce situație se află fiul său, inculpatul O.S. și inculpatul Y.M. Astfel, a rezultat fără nici un dubiu și implicarea directă a inculpatului O.S. în activitățile privind deținerea, depozitarea, disimularea și transportul drogurilor inclusiv după aducerea acestora în România. Convorbirile telefonice avute de O.F. cu un bărbat neidentificat din Turcia în decembrie 2007 relevă pregătirea transportului de heroină și necesitatea livrării acestuia într-un timp cât mai scurt. Deși nu se face referire directă la cuvântul droguri, conținutul discuțiilor este explicit în acest sens.

După descoperirea transportului de heroină, inculpatul Y.M. s-a sustras urmăririi penale, fiind depistat de organele de poliție și legitimat la data de 10 aprilie 2008, acesta prezentându-se sub o identitate falsă, respectiv V.I., folosind o carte de identitate falsă pe care era inserată fotografia sa. În aceeași împrejurare au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, ce servesc la stabilirea identității, ce purtau fotografia sa și alte nume, respectiv o carte de identitate, un pașaport și un permis de conducere emise aparent de autoritățile bulgare.

Instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpaților se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 14 ianuarie 2007 întocmit de către Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, potrivit cărora pachetele descoperite cu ocazia constatării infracțiunii flagrante conțineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, cu o concentrație de 46,95% + 2%, declarațiile martorului C.C., procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice dintre inculpați, precum și cu declarațiile inculpatului Y.M., din faza de urmărire penală.

Inculpatul Y.M. a recunoscut în cursul urmării penale faptele reținute în sarcina sa, pentru ca în fața instanței să afirme că declarațiile date anterior au fost urmare amenințărilor lui O.F., arătând că nu a avut cunoștință despre existența drogurilor, deplasările sale în Turcia având legătură cu transportul de marfă, respectiv utilaje de construcții și materiale de construcții iar deplasarea sa cu inculpatul T.I. în Turcia pentru a discuta cu O.F. referindu-se la achiziționarea de utilaje. Inculpatul T.I. a arătat că deplasarea sa în Turcia a avut ca scop aducerea în România a inculpatului Y.M. la solicitarea lui O.F. care era asociatul său, urmând a se opri amândoi în Bulgaria pentru a discuta afaceri cu niște bulgari de origine turcă, iar cu privire la existența drogurilor a precizat că nu cunoaște nimic, motivul deplasării fiind achiziționarea de materiale din Germania.

Inculpatul O.S. a declarat în cursul urmării penale că nu cunoaște nimic în legătură cu heroina, arătând că inculpatul T.I. a discutat cu O.F. despre achiziționarea de parchet și paturi din Germania. S-a apreciat că apărările acestora sunt însă infirmate de materialul probator administrat în cauză, astfel cum s-a arătat, vinovăția cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată fiind dovedită, motiv pentru care declarațiilor inculpaților T.I., și O.S. și declarației inculpatului Y.M. din faza de cercetare judecătorească nu li s-a dat eficiență probatorie, în condițiile art. 69 C. proc. pen. Instanța de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatului Y.M. care la data de 13 ianuarie 2008, a ajutat, împreună cu inculpații T.I., O.S.

și numitul O.F., la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. și semiremorca marca S., condus de C.C., a unui număr de 160 pachete ce conțineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de același autotractor condus de C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieșire din țară, în timp ce se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul Y.M. participând în același mod, împreună cu aceleași persoane, și la încercarea de scoatere din țară a acestei cantități de heroină, în vederea transportării și livrării sale în Olanda, constituie complicitate la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. Fapta inculpatului Y.M. care, împreună cu inculpații T.I. și O.S., a deținut cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină pe teritoriul României în perioada 13 ianuarie 2007-22 ianuarie 2007 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. S-a mai apreciat că fapta inculpatului Y.M.

care la data de 10 aprilie 2008, fiind depistat de către organele de poliție pe raza Municipiului București, și-a declinat o identitate falsă, prezentându-se sub numele V.I., prezentând și o carte de identitate emisă aparent de către autoritățile române, falsificată în acest sens, pe care era inserată fotografia sa, împrejurări în care au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, ce servesc la stabilirea identității, ce purtau fotografia sa și alte nume, respectiv o carte de identitate, un pașaport și un permis de conducere emise aparent de autoritățile bulgare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

S-a mai apreciat că faptele inculpatului T.I. care, la data de 13 ianuarie 2008, a ajutat, împreună cu inculpații Y.M., O.S. și numitul O.F., la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. și semiremorca marca S., condus de C.C., a unui număr de 160 pachete ce conțineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de același autotractor condus de C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieșire din țară, în timp pe se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul T.I.

participând direct, împreună cu aceleași persoane, și la încercarea de scoatere din țară a acestei cantități de heroină, în vederea transportării și livrării sale în Olanda, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 75 lit. a) C. pen. Fapta inculpatului T.I. care împreună cu inculpații Y.M. și O.S., a deținut cantitatea totală de 79.212,2 grame heroină pe teritoriul României, în perioada 13 ianuarie 2007-22 ianuarie 2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului O.S. care, la data de 13 ianuarie 2008, a ajutat, împreună cu inculpații T.I., Y.M. și numitul O.F., la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. și semiremorca marca S., condus de învinuitul C.C., a unui număr de 160 pachete ce conțineau cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de același autotractor condus de C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieșire din țară, în timp ce se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul O.S.

participând în același mod, împreună cu aceleași persoane și la încercarea de scoatere din țară a acestei cantități de heroină, în vederea transportării și livrării sale în Olanda, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 75 lit. a) C. pen., iar fapta aceluiași inculpat care, împreună cu inculpații Y.M. și T.I., a deținut cantitatea totală de 79.212,2 gr. heroină pe teritoriul României, în perioada 13 ianuarie 2007-22 ianuarie 2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații Y.M., T.I. și O.S. În apelul său, inculpatul Y.M. a solicitat achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și de complicitate la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc. Referitor la infracțiunea de fals privind identitatea a solicitat achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei, în sensul aplicării prevederilor art. 74-76 C. pen. Inculpatul T.I. a criticat greșita sa condamnare pentru lipsa probelor care să contureze vinovăția sa. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării prevederilor art. 74-76 C. pen.

Prin apelul său, inculpatul O.S. a solicitat achitarea conform prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 121/A din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 29233.02/3/2008, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Y.M., T.I. și O.S., împotriva sentinței penale nr. 324/F din 14 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 29233.02/3/2008. A fost dedusă prevenția inculpatului Y.M. de la 10 aprilie 2008 la zi, respectiv T.I. de la 24 ianuarie 2008-27 februarie 2008 și O.S. de la 24 ianuarie 2008-27 februarie 2008. A fost menținută starea de arest a inculpatului Y.M.

Au fost obligați inculpații la câte 5.000 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare statului. Onorariul avocat oficiu asigurat inculpaților T.I. și Y.M., a căror delegație a încetat, în cuantum de 1.000 RON, avansat din fondul Ministerului Justiției, în sarcina statului, cât și suma de 500 RON onorariul avocat oficiu pentru inculpatul O.S., avansat din fondul Ministerului Justiției, de asemenea în sarcina statului, cât și c/val onorariu translator de limbă turcă în cuantum de 4 ore. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut că instanța de fond a făcut o judicioasă evaluare a probatoriilor administrate stabilind o corectă situație de fapt și dând o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpați.

Astfel, s-a apreciat că instanța de fond a făcut în mod corect referire la mijloace de probă care stabilesc vinovăția inculpaților fără putință de tăgadă, în aceste sens fiind: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante care se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 14 ianuarie 2007 întocmit de către Laboratorul de Analize Fizico-Chimie Droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, declarațiile martorului C.C., precum și declarația inculpatului Y.M. de recunoaștere a faptei în faza de urmărire penală. S-a mai reținut că deosebit de relevante pentru stabilirea activității infracționale a inculpaților și modul de participare a acestora sunt convorbirile telefonice dintre inculpați.

Instanța de apel a mai reținut că apărările inculpaților sunt contrazise de tot acest ansamblu probator pe care instanța de fond l-a analizat în mod detaliat, astfel că în mod corect nu li s-a dat eficiență probatorie, aceasta făcând referire corectă la elemente care demonstrează că transportul de heroină a fost pregătit și supravegheat de toți inculpații, din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice rezultând că inculpații s-au aflat în stare de panică atunci când transportul a fost descoperit la Punctul de Control al Trecerii Frontierei Giurgiu. Instanța de apel a apreciat că teoria desistării susținută de inculpatul Y.M. nu poate fi primită, întrucât din convorbirile telefonice înregistrate rezultă că după ce a avut cunoștință de pregătirea autoturismului pentru transportul de droguri a continuat să aibă legături și să desfășoare activități cu ceilalți inculpați.

În ceea ce privește fapta inculpatului Y.M. de fals privind identitatea, din probatoriile administrate rezultă, contrar celor susținute de apărare, că la data de 10 aprilie 2008 și-a declinat identitate falsă, prezentându-se sub numele V.I., prezentând și o carte de identitate emisă aparent de către autoritățile române, ocazie cu care s-au descoperit asupra sa și alte înscrisuri falsificate ce purtau fotografia sa și alte nume. Instanța de prim control judiciar a mai constatat că nu sunt întemeiate nici criticile aduse în subsidiar de inculpați cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei și nu se impune nici aplicarea în cauză a prevederilor art. 74-76 C. pen.

Astfel, caracterul organizat al activității infracționale, cantitatea mare de droguri de mare risc traficată, precum și atitudinea procesuală nesinceră a celor trei inculpați, justifică pedepsele aplicate de instanța fondului, de altfel, pedepsele aplicate inculpaților fiind orientate spre mediu, ținându-se cont de faptul că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații Y.M. și T.I. În recursul său, inculpatul Y.M. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de complicitate la infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că faptele nu există. În subsidiar, a solicitat achitarea aceluiași inculpat, art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Într-un alt subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, întrucât în cursul urmăririi penale s-au încălcat dispozițiile cu caracter de principiu ce guvernează procesul penal în sensul convorbirilor și al comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate care nu sunt certificate în condițiile prevăzute de alin. (2) al art. 91 3 C. proc.

pen. În motivele de recurs formulate în scris de apărătorul inculpatului s-a mai susținut că nici în timpul urmăririi penale, nici la instanța de fond, nici la instanța de apel inculpatului nu i s-au luat declarații concrete și nu i s-a dat posibilitatea conform art. 202 C. proc. pen. să își precizeze punctul de vedere cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. Cercetarea judecătorească nu a fost efectuată în spiritul lămuririi acestui aspect rezumându-se numai la situația reținută prin rechizitoriu, respectiv că inculpatul a prezentat la solicitarea organelor de poliție o carte de identitate falsă, însă nu i-au fost luate declarații în acest sens, nu a fost audiat de instanța de judecată, nu i s-a dat posibilitatea de a solicita și administra probe în sensul demonstrării nevinovăției sale privind săvârșirea acestei infracțiuni.

Mai mult chiar nu au fost audiați martorii și nu au fost puse la dispoziție înregistrările poliției de la momentul când acesta a fost reținut, înregistrări unde se putea observa faptul ca acesta s-a legitimat cu propriul sau pașaport. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, prin reținerea în favoarea sa a prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen. În recursul său, inculpatul Y.M. a mai solicitat înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 117 C. pen., conform cărora s-a dispus expulzarea sa de pe teritoriul Românie, întrucât este căsătorit, soția sa este cetățean român, și are un copil minor. În recursul său, inculpatul T.I. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în principal, rejudecând pe fond, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea ne. 143/2000, întrucât nu a participat la săvârșirea faptelor, activitatea sa constând în aceea de a însoți transportul mărfurilor realizat cu camionul său și a păstrat legătura între șoferul autotrenului și inculpatul Y.M. Camionul a rămas în România iar el a trecut granița în Ungaria. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecând pe fond, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea ne. 143/2000, pentru lipsa intenției în a realiza su