ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4078/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de la 1 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 29233.02/3/2008 (1207/2010), Curtea de Apel București, secția I penală, printre altele, în temeiul dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat Y.M.

A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.

Pentru a dispune această soluție, instanța a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul Y.M., solicitând judecarea sa în stare de libertate arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpatul Y.M. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reține că inculpatul Y.M. a fost arestat preventiv în baza Mandatului de arestare preventivă din 11 aprilie 2008 emis de Tribunalul București, secția I penală, reținându-se incidența art. 43 C. proc. pen. și art. 148 alin. (1) lit. a), d) și f) C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 324/F din 14 aprilie 2010, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul Y.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul Y.M. la pedeapsa de 20 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse aplicate în final inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Y.M. reținerea și arestarea preventivă de la 10 aprilie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul Y.M. împreună cu inculpații T.I., O.S. și numitul O.F., la data de 13 ianuarie 2008, au ajutat la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. și semiremorca marca S. condus de martorul C.C., a unui număr de 160 pachete ce conțineau cantitatea totală de 79.212,2 g heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de același autotractor condus de martorul C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieșire din țară, în timp ce se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul Y.M. participând în același mod, împreună cu aceleași persoane, și la încercarea de scoatere din țară a acestei cantități de heroină, în vederea transportării și livrării sale în Olanda; în plus, la data de 10 aprilie 2008, inculpatul Y.M., fiind depistat de către organele de poliție pe raza Municipiului București, și-a declinat o identitate falsă, prezentându-se sub numele V.I., prezentând și o carte de identitate emisă aparent de către autoritățile române, falsificată în acest sens, pe care era inserată fotografia sa, împrejurări în care au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, ce servesc la stabilirea identității, ce purtau fotografia sa și alte nume, respectiv o carte de identitate, un pașaport și un permis de conducere emise aparent de autoritățile bulgare.

Astfel, la data de 23 ianuarie 2008 a fost depistat inculpatul T.I. care încerca să scoată de pe teritoriul României, prin Punctul de Control al Trecerii Frontierei Nădlac, cantitatea totală de aproximativ 80 kilograme heroină, disimulată în structura metalică a remorcii ce era atașată autotractorului marca R., condus de martorul C.C.

În urma controlului efectuat, s-a constatat existența unui perete metalic fals în interiorul semiremorcii, în partea frontală a acesteia, constituit din mai multe panouri, dispuse pe un cadru metalic iar după demontarea acestui perete fals a fost descoperită o căptușeală din plumb, care, de asemenea, era confecționată artizanal, ce era aplicată atât pe partea frontală a remorcii, cât și pe panourile ce constituiau peretele fals menționat mai sus, în spațiul astfel creat fiind descoperite 160 (o sută șaizeci) de pachete paralelipipedice ambalate în bandă adezivă, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare brună.

Nemulțumit de soluția pronunțată de prima instanță, inculpatul a declarat apel, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpații Y.M., T.I. și O.S.

Procedând la verificarea legalității arestării preventive, în mod corect, Curtea de Apel București a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului reținând, de asemenea, că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

La dosar există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa fiind în acest mod incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză cumulativ, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, gravitatea infracțiunilor săvârșite, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și complicitate la această infracțiune justificând soluția adoptată de instanța de fond.

Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.

Cât privește considerentele de ordin personal prezentate în favoarea inculpatului (doi copii minori în întreținere, își câștigă existența în mod onest având în desfășurare o afacere în România) acestea nu constituie cauze legale de revocare a măsurii preventive, atâta vreme cât așa cum s-a arătat, în cauză se mențin temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestuia.

Așa cum în mod corect s-a arătat și în încheierea atacată, temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Față de considerentele arătate, apreciind că soluția adoptată este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Y.M. împotriva Încheierii din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 29233.02/3/2008 (1207/2010).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2011.