ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3055/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin încheierea

din 2 septembrie 2011, Curtea de Apel

București,

secția a II-a penală, investită cu soluționarea apelurilor

declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul V.G.M.

împotriva sentinței penale nr. 634

F din 28

iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală, în baza art. 300

2

și art. 160

b

,

C. proc. pen., raportat la

art. 148, lit. f) C. proc. pen., a menținut starea

de arest preventive a inculpatului.

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța a reținut că :

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că

măsura

arestului preventiv a fost legal dispusă, temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă

și în prezent,

fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C.

proc. pen.

, în raport cu gravitatea infracțiunii

pentru care a fost trimis în

judecată apelantul - inculpat.

Împotriva acestei

încheieri, inculpatul a declarat, în termen

legal,

prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și revocarea

măsurii arestării preventive sau în subsidiar,

înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu

părăsi

țara sau localitate.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele

în care

inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să

verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare

privarea de libertate sau

că există temeiuri noi care justifică privarea

de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării

preventive.

Pe de altă parte

prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția

Europeană

a Drepturilor Omului s-a stabilit că o persoană poate fi

lipsită de libertate

când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul

fost arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pe fondul consumului

de alcool și al unor substanțe etnobotanice, în seara zilei

de 4 octombrie 2010, în jurul orelor 23

00

,

a exercitat acte de violență

asupra părții

vătămate B.F.A., lovind-o cu un

cuțit

în mod repetat, producându-i acestei mai multe leziuni grave ce i-

au pus în primejdie viața, fiind condamnat de prima

instanță de 7 ani

închisoare și 4 ani

interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat art.

174 - 175 lit. a), i), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În cauză, verificându-se

actele și lucrările de la dosar, se

constată

că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpatului subzistă și că lăsarea acestuia în libertate

prezintă un

pericol concret și actual

pentru ordinea publică, avându-se în vedere

gravitatea infracțiunii săvârșite-tentativă

la infracțiunea de omor deosebit de grav.

Astfel, faptă săvârșită de inculpat prezintă un grad

ridicat de

pericol social, determinat, pe de o parte de importanța valorilor

sociale ce constituie obiectul protecției penale

și de gravele urmări pe

care le poate

avea pentru comunitate săvârșirea acestor infracțiuni,

iar pe de altă parte că infracțiunile contra persoanei

se realizează prin

utilizarea unor mijloace sau procedee violente - a lovit

cu cuțitul

partea vătămată în mod repetat, cu

scopul de a-i suprima viața.

Asemenea fapte de care este acuza inculpatul , prezintă

un

pericol pentru întreaga societate,

fără respectarea vieții persoanei nu

poate fi concepută existența însăși

a colectivității și conviețuirea pașnică a membrilor acesteia.

Așa fiind, Curtea

constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal fac necesară

menținerea arestării preventive

a inculpatului V.G.M.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat,

urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

V.G.M.

împotriva încheierii din 2 septembrie

2011 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul

nr. 7358/2/2011 (2909/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei,

cu titlu de

cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 lei, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie

2011.