ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3055/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin încheierea din 2 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul V.G.M. împotriva sentinței penale nr. 634 F din 28 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 300 2 și art. 160 b , C. proc. pen., raportat la art. 148, lit. f) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventive a inculpatului. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că : Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. , în raport cu gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată apelantul - inculpat. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive sau în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitate. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Pe de altă parte prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul fost arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pe fondul consumului de alcool și al unor substanțe etnobotanice, în seara zilei de 4 octombrie 2010, în jurul orelor 23 00 , a exercitat acte de violență asupra părții vătămate B.F.A., lovind-o cu un cuțit în mod repetat, producându-i acestei mai multe leziuni grave ce i- au pus în primejdie viața, fiind condamnat de prima instanță de 7 ani închisoare și 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. a), i), art. 176 lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite-tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav. Astfel, faptă săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat, pe de o parte de importanța valorilor sociale ce constituie obiectul protecției penale și de gravele urmări pe care le poate avea pentru comunitate săvârșirea acestor infracțiuni, iar pe de altă parte că infracțiunile contra persoanei se realizează prin utilizarea unor mijloace sau procedee violente - a lovit cu cuțitul partea vătămată în mod repetat, cu scopul de a-i suprima viața.

Asemenea fapte de care este acuza inculpatul , prezintă un pericol pentru întreaga societate, fără respectarea vieții persoanei nu poate fi concepută existența însăși a colectivității și conviețuirea pașnică a membrilor acesteia. Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului V.G.M. Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G.M. împotriva încheierii din 2 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 7358/2/2011 (2909/2011). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie 2011.