ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1645/2011

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 53/F din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, s-a dispus in temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit.

c) C. pen. condamnarea inculpatului N.E., la pedeapsa de 2 ( doi ) ani

închisoare si 1 ( un ) interzicerea drepturilor prev de art. 71 C. pen., art. 64

alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile dispozițiilor

art. 65 C. pen. cu aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) , teza a II-a,

lit. b) C. pen.

In temeiul art.

350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform

art. 88 C. pen. computată prevenția de la 13 mai 2010 la zi.

S-a reținut

astfel, că la data de 12 mai 2010, inculpatul N.E.

a deținut fără drept cantitatea de 1901,4 grame canabis, drog de

risc,

pe care l-a predat inculpatului M.L., în vederea comercializării acestora.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul N.E.,

cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a

II

a

penală, sub nr. 32186/3/2010, cu termen de judecată la data de 16 martie

2011, când în baza art. 300

1

alin.(1) C. proc. pen. s-a constatat

legalitatea și temeinicia arestării

preventive față de inculpatul N.E.

Prin încheierea

de ședință din data de 30 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

II-a penală, în dosarul nr. 32186/3/2010, a fost respinsă ca nefondată cererea

formulată de inculpatul N.E., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu

obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

S-a reținut că inculpatul a fost arestat

preventive la data de 13 mai 2010 de Tribunalul București, apreciindu-se că

sunt îndeplinite cerințele

art. 143

și art. 148 lit. f) C. proc. pen., ultima verificare a

legalității și

temeiniciei măsurii arestării preventive fiind efectuată de instanța de apel la

16 martie 2011.

Totodată, s-a

apreciat că pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive

este necesar să fi intervenit anumite

împrejurări

care să fi modificat situația existentă la momentul la care s-a

dispus,

menținut arestarea. în cauza de față asemenea împrejurări nu au fost indicate,

mai mult s-a constatat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii

arestării preventive subzistă impunând în continuare menținerea stării de arest

a inculpatului.

Prin urmare, constatând îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 143

cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

având în vedere și scopul măsurilor preventive instanța de apel a respins ca

nefondată cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării

preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara

Împotriva

acestei încheieri de ședință a declarat, în termen legal,

recurs inculpatul N.E. fără a arăta în scris

motivele de casare a

încheierii de ședință atacate, dosarul fiind

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 aprilie

2011 sub numărul 3366/1/2011.

La termenul

fixat pentru soluționarea recursului, Înalta curte, din oficiu a pus în discuția

părților inadmisibilitatea recursului în raport cu prevederile art. 141 C.

proc. pen.

Concluziile

apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public,

precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea

introductivă a prezentei decizii.

Examinând

recursul declarat de către inculpatul D.N.

prin

prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385

6

C. proc. pen.,

Înalta

Curte constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor

arăta.

Astfel, Înalta Curte reține că în conformitate cu

dispozițiile art. 385

1

alin. (1) C. proc. pen., „încheierile

pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu

excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu

recurs".

Totodată,

potrivit art. 141 C. proc. pen.: " încheierea data in prima instanța si in

apel, prin care se dispune luarea unei masuri preventive, revocarea, înlocuirea

sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum si împotriva încheierii

prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacata separat,

cu recurs, de procuror sau de inculpat, in termen de 24 de ore de la

pronunțare, pentru cei prezenți, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

încheierea prin care prima instanța sau instanța de apel respinge cererea de revocare,

înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supus a niciunei

cai de atac.

În această situație, încheierea pronunțată de

instanță se va supune

dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C.

proc. pen., respectiv

încheierea va putea

fi atacată doar odată cu fondul cauzei.

Față de

considerentele arătate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

inculpatul N.E. împotriva încheierii din 30 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 32186/3/2010

(957/2011).

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligată la plata sumei de

200 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.E. împotriva încheierii din 30

martie 2011 a Curții de Apel București, s

ecția

a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 32186/3/2010 (957/2011).

Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba albaneză se va plăti

din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie

2011.