ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3046/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3046/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
încheierea din 22 august 2011, Curtea de Apel București, s
ecția l-a penală, investită cu soluționarea
apelului declarat de
inculpații R.I. și C.M., împotriva
sentinței penale nr. 333 din 11 aprilie 2011
pronunțată de Tribunalul
București, secția a II-a penală, în baza art. 300
2
și art. 160
b
, C. proc. pen.
,
raportat la art. 148, lit. f) C. proc. pen., a
menținut starea de arest
preventiv a inculpatului C.M., respingând cererea de înlocuire a măsurii
arestării preventive formulată de același inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a
reținut că :
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului rezultă că
măsura
arestului preventiv a fost legal dispusă, temeiurile avute în
vedere la luarea măsurii arestării preventive
subzistă și în prezent,
fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148
lit. f) C. proc. pen.
, în raport cu
gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în
judecată apelantul
- inculpat. Din probele administrate în cauză
rezultă
indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a
fost trimis în judecată, că pedeapsa pentru
infracțiunea pentru care a
fost
trimis în judecată este mai mare de 4 ani și că lăsat în libertate
acesta
prezintă pericol pentru ordinea publică neimpunându-se
luarea față de acesta a unei alte măsuri preventive.
Împotriva
acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen
legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii
atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu
este fondat.
Potrivit art. 300
2
C. proc. pen., în
cauzele în care
inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este
datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării
preventive.
Potrivit art.
160
b
alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au
determinat arestarea impun în continuare
privarea
de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea
de libertate, instanța dispune, prin încheiere
motivată, menținerea
arestării preventive.
Pe de altă
parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, s-a stabilit că o persoană poate fi
lipsită
de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o
infracțiune.
In cauză,
verificându-se actele și lucrările de la dosar, se
constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a
inculpatului subzistă și că lăsarea acestuia în
libertate prezintă un
pericol concret
și actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere
gravitatea infracțiunii - trafic de droguri de
mare risc - probatoriul
administrat
până în prezent conturându-l pe inculpat ca fiind autorul săvârșirii
infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care prima
instanță la condamnat la o pedeapsă de 15 ani
închisoare.
Așa fiind,
Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a
procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului și
că lăsarea acestuia
în stare de libertate
prezintă pericol concret pentru ordinea publică,
aspect ce rezultă din valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin
fapta comisă și prin modalitatea concretă de
săvârșire a acesteia.
Recursul declarat învederându-se , așadar,
nefondat, urmează
ca, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
inculpatul va fi
obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului,
urmând ca
onorariul interpretului de limbă turcă să fie plătit din fondul Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul C.M.
împotriva încheierii
din 22 august 2011 a Curții de Apel
București,
secția
I
penală, pronunțată în dosarul nr. 62011/3/2010
(1649/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400
lei cheltuieli
judiciare către stat,
din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Onorariul
interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie
2011.