ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3046/2011

Asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 22 august 2011, Curtea de Apel București, s

ecția l-a penală, investită cu soluționarea

apelului declarat de

inculpații R.I. și C.M., împotriva

sentinței penale nr. 333 din 11 aprilie 2011

pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, în baza art. 300

2

și art. 160

b

, C. proc. pen.

,

raportat la art. 148, lit. f) C. proc. pen., a

menținut starea de arest

preventiv a inculpatului C.M., respingând cererea de înlocuire a măsurii

arestării preventive formulată de același inculpat.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a

reținut că :

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că

măsura

arestului preventiv a fost legal dispusă, temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive

subzistă și în prezent,

fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148

lit. f) C. proc. pen.

, în raport cu

gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată apelantul

- inculpat. Din probele administrate în cauză

rezultă

indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a

fost trimis în judecată, că pedeapsa pentru

infracțiunea pentru care a

fost

trimis în judecată este mai mare de 4 ani și că lăsat în libertate

acesta

prezintă pericol pentru ordinea publică neimpunându-se

luarea față de acesta a unei alte măsuri preventive.

Împotriva

acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen

legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii

atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu

este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în

cauzele în care

inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Potrivit art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare

privarea

de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea

de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea

arestării preventive.

Pe de altă

parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, s-a stabilit că o persoană poate fi

lipsită

de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o

infracțiune.

In cauză,

verificându-se actele și lucrările de la dosar, se

constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpatului subzistă și că lăsarea acestuia în

libertate prezintă un

pericol concret

și actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere

gravitatea infracțiunii - trafic de droguri de

mare risc - probatoriul

administrat

până în prezent conturându-l pe inculpat ca fiind autorul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care prima

instanță la condamnat la o pedeapsă de 15 ani

închisoare.

Așa fiind,

Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului și

că lăsarea acestuia

în stare de libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică,

aspect ce rezultă din valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin

fapta comisă și prin modalitatea concretă de

săvârșire a acesteia.

Recursul declarat învederându-se , așadar,

nefondat, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

inculpatul va fi

obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului,

urmând ca

onorariul interpretului de limbă turcă să fie plătit din fondul Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.M.

împotriva încheierii

din 22 august 2011 a Curții de Apel

București,

secția

I

penală, pronunțată în dosarul nr. 62011/3/2010

(1649/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400

lei cheltuieli

judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul

interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie

2011.