ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3046/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 22 august 2011, Curtea de Apel București, s ecția l-a penală, investită cu soluționarea apelului declarat de inculpații R.I. și C.M., împotriva sentinței penale nr. 333 din 11 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 300 2 și art. 160 b , C. proc. pen. , raportat la art. 148, lit. f) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C.M., respingând cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de același inculpat. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că : Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. , în raport cu gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată apelantul - inculpat. Din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani și că lăsat în libertate acesta prezintă pericol pentru ordinea publică neimpunându-se luarea față de acesta a unei alte măsuri preventive. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

In cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii - trafic de droguri de mare risc - probatoriul administrat până în prezent conturându-l pe inculpat ca fiind autorul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care prima instanță la condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului și că lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin fapta comisă și prin modalitatea concretă de săvârșire a acesteia. Recursul declarat învederându-se , așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului, urmând ca onorariul interpretului de limbă turcă să fie plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva încheierii din 22 august 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 62011/3/2010 (1649/2011). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie 2011.