ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1218/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1218/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin încheierea din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1308/2/2011 a fost
menținută starea de arest a inculpatului S.A.D., deținut în Penitenciarul
București.
Pentru a dispune astfel, instanța a
reținut că, prin sentința penală nr. 62/F din 19 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat la 15 ani închisoare și
10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C.
pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174,
art. 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 23/24 aprilie
2010, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice i-a aplicat mamei sale P.E.,
multiple și intense lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului, gâtului,
toracelui și a membrului pelvin drept, cauzându-i un traumatism cranio – facial
și corporal soldat cu hemoragie pială, hematom subdural, fractură oase nazale,
fractură femur drept, leziuni de violență, ce au condus la deces și a
considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive
nu au dispărut.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs inculpatul S.A.D. care a susținut ca măsura arestării sale
preventive nu mai este justificată și a solicitat revocarea acesteia și judecarea
sa în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art.
300
2
C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța
este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării
preventive, iar potrivit art. 160
b
alin. (3) din același cod, când
constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare
privarea de libertate instanța, prin încheiere motivată dispune menținerea
stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin.
(1) lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale
s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate, dacă este reținută legal
în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent.
Din analizarea actelor aflate în
dosar rezultă că arestarea inculpatului S.A.D. s-a dispus la 27 aprilie 2010,
în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive verosimile de a bănui
că a comis infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C.
pen., constând în aceea că în noaptea de 23/24 aprilie 2010, pe fondul
consumului de alcool a aplicat mamei sale P.E., multiple și intense lovituri în
zone vitale, cauzându-i leziuni incompatibile cu viața.
Aceste motive verosimile au dobândit
certitudine și, având în vedere probele de vinovăție administrate, Tribunalul
București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatului la 15 ani
închisoare.
Ținând seama de probatoriul cauzei
și de soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile
avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acesteia
de către Curtea de Apel București sesizată cu apelul inculpatului, este pe
deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale evocate și că lăsarea în
libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat
din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptei și din împrejurările
comiterii ei.
În consecință, criticile formulate
de inculpatul recurent nu sunt întemeiate.
Față de considerentele ce preced,
Curtea, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.A.D.
cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul
din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.D.
împotriva încheierii din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1308/2/2011 (561/2011).
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi
28
martie 2011.