ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4507/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

15814/3/2010 din 25 noiembrie 2010 a fost menținută starea de arest a

inculpatului R.N.A. (fiul lui N. și al M., deținut în Penitenciarul București -

Rahova).

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 568 F din 30 august 2010

a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul a fost condamnat, în

baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) și i) C. pen. la 8 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen., constând în aceea că la 1 ianuarie 2010, în jurul orelor

24,00, i-a aplicat tatălui său R.N. o lovitură cu briceagul, cauzându-i o plagă

tăiată cervicat antero-lateral stâng, cu secționarea venei jugulare externe și

a capătului clavicular al sternocleido mastoidianului, stabilindu-se că

leziunile i-au pus în primejdie viața victimei, necesitând 16 - 18 zile de

îngrijiri medicale și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive nu au dispărut.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul R.N.A. care a susținut că măsura

arestării preventive nu mai este justificată și a solicitat revocarea acesteia

și judecarea în stare de libertate.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul

este arestat, instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea

și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3)

din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate, instanța, prin încheiere motivată, dispune

menținerea stării de arest.

Pe de altă parte,

prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a

statuat că, o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reținută legal

în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului s-a

dispus la 1 ianuarie 2010 în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând

motive temeinice de a bănui că acesta a comis infracțiunea de omor calificat

asupra unei rude apropiate, în loc public, rămasă în faza de tentativă

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) și i) C. pen., constând

în aceea că la 1 ianuarie 2010, i-a aplicat tatălui său o lovitură cu briceagul

în zona cervicală, cauzându-i o plagă tăiată cu secționarea venei jugulare

externe, care a pus în primejdie viața victimei, salvată ca urmare a

intervenției chirurgicale imediate la care a fost supusă.

Având în vedere

probele de vinovăție administrate Tribunalul București, a dispus condamnarea

inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Ținând seama de

probatoriul cauzei și de soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că,

nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, că menținerea acesteia de către curtea de apel sesizată de

inculpatul apelant este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile

evocate și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea și rezonanța în

comunitate a faptei și din împrejurările comiterii ei.

În consecință,

criticile formulate de recurentul inculpat și solicitarea de revocare a măsurii

arestării nu sunt întemeiate.

Față de

considerentele de mai sus, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.N.A. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul R.N.A. împotriva Încheierii din 25 noiembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr.

15814/3/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 13 decembrie 2010.