ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1061/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1061/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 173 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în
Dosarul nr. 1079/109/2009, a fost condamnat inculpatul M.D., în prezent deținut
în Penitenciarul Colibași, la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C.
pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării
pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada
executată, începând cu data de 13 ianuarie 2009 și până la pronunțarea
prezentei sentințe, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de
arest a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată V.G. nu s-a constituit
parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 1.200 RON, cheltuieli
judiciare, din care 700 RON la urmărirea penală și 500 RON la instanță, din
acestea din urmă, 300 RON, onorarii de avocat din oficiu, conform
împuternicirilor avocațiale nr. x din 9 martie 2009 și y din 9 martie 2009 -
avocat V.P.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a
reținut că, prin Rechizitoriul din 6 martie 2009, Parchetul de pe lângă
Tribunalul Argeș a trimis în judecată pe inculpatul M.D. pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 cu aplic. art. 73 lit. b) C.
pen.
În esență, în actul de sesizare s-a reținut că la data de 6
ianuarie 2009, inculpatul i-a aplicat părții vătămate V.G., după o prealabilă
provocare din partea acesteia, o lovitură cu cuțitul, în zona gâtului.
Pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul a
reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul și partea vătămată s-au cunoscut în vara anului
2008 și, de atunci, s-au împrietenit, întâlnindu-se frecvent și consumând
băuturi alcoolice în barul ”L.T.”, situat pe raza orașului C.
În ziua de 6 ianuarie 2009, în jurul orelor 16:00, M.D.
împreună cu V.G. au băut țuică în localul sus-menționat, după care s-au
deplasat, însoțiți fiind de martora M.P., la un depozit pentru a procura lemne
de foc. La întoarcere, părțile au mai consumat un pahar de țuică, în același
bar, cumpărând de la un magazin și 2 sticle de doi litri cu vin, să continue
distracția la domiciliul inculpatului.
Pe fondul consumului de alcool, inculpatul a început să se
certe cu partea vătămată, conflictul fiind aplanat temporar de martorul R.M.,
concubinul martorei M.P. și locatar în același apartament. În jurul orelor
21:30, în timp ce M.D. și V.G. se aflau în sufragerie, conflictul a reizbucnit,
inculpatul fiind zgâriat cu lama unui cuțit în zona feței de partea vătămată.
Din acest motiv, M.D. a mers în bucătărie, a luat un cuțit prevăzut cu mâner
negru și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona gâtului, activitatea
infracțională fiind observată de martora minoră M.M., care a anunțat ceilalți
martori aflați în dormitor (B.F., M.P. și R.M.) despre cele întâmplate, aceștia
contactând telefonic serviciul ambulanță și organele de poliție.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată V.G. a fost
transportată și internată la Spitalul Municipal C., din raportul de expertiză
medico-legală întocmit de S.M.L. Argeș la 5 martie 2009 rezultând că aceasta a
prezentat o plagă înjunghiată cu secțiune sternocleidomastoidian, omohioidian,
hemotiroidă și trahee cu hemoragie artero-venoasă abundentă. De asemenea, din
concluziile aceluiași raport, rezultă că V.G. a suferit leziuni traumatice
produse prin lovire cu corp tăietor înțepător, ce pot data din 6 ianuarie 2009,
necesitând circa 25 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, totodată
acestea i-au pus victimei viața în primejdie.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe
lângă Tribunalul Argeș și inculpatul M.D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a criticat sentința
pentru nelegalitate, sub aspectul omisiunii solicitării relațiilor privind
cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate și al confiscării
cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a criticat sentința sub aspectul individualizării
judiciare a pedepsei și a modalității de executare, solicitând reținerea
circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei și executarea acesteia în
condițiile art. 86
1
C. pen.
Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie, prin Decizia penală nr. 71/A din 15 decembrie 2009, a
admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva
Sentinței penale nr. 173 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
A desființat în parte sentința penală atacată, în sensul că
în baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat un cuțit ridicat, conform fișei de
custodie, și depus la Poliția C.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A menținut arestarea preventivă a inculpatului M.D. și a
dedus în continuare starea de arest, începând cu data pronunțării sentinței
până la 15 decembrie 2009.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.D.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Pitești. În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., sa arătat că pedeapsa aplicată inculpatului, de 5 ani
închisoare, este nelegală, instanța fiind obligată în condițiile în care a
reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. să coboare
pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege (dar numai jos de 1/3 din minimul
special).
Recursul declarat de parchet este fondat, urmând a fi admis
pentru următoarele considerente.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma disp.art.
385
9
pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 173 din 14 mai 2009, Tribunalul
Argeș a dispus condamnarea inculpatului M.D. la pedeapsa închisorii de 5 ani
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C.
pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de
art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 2 ani.
S-a reținut că la data de 6 ianuarie 2009, inculpatul fiind
sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea
părții vătămate V.G., a lovit-o pe aceasta în zona gâtului cu un cuțit,
leziunile produse punându-i victimei viața în primejdie.
Împotriva instanței de fond au declarat apel atât parchetul,
cât și inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 71/A din 15 decembrie 2009 a Curții
de Apel Pitești a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat, și a fost
admis apelul declarat de procuror, fiind desființată în parte sentința, în
sensul că în baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat cuțitul folosit de
inculpat la săvârșirea faptei, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței
apelate.
Se constată că hotărârea instanței de fond este nelegală sub
aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa de 5 ani
închisoare fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă
de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. este închisoarea de la 5 ani
la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
În condițiile în care s-a dispus condamnarea inculpatului
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C.
pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., instanța de fond era obligată să
facă aplicarea disp. art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. și să
coboare pedeapsa sub minimul special (5 ani), dar nu mai jos de o treime din
minimul special.
În motivarea sentinței penale, instanța de fond în mod
greșit a reținut că „la stabilirea pedepsei au fost avute în vedere (...) și
disp. art. 76 lit. a) C. pen., privind efectele circumstanțelor atenuante” și
că „inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii coborâtă sub minimul
special prevăzut de lege”, făcând astfel abstracție de prevederile art. 21
alin. (2) C. pen., potrivit căruia tentativa se sancționează cu o pedeapsă
cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzut de lege
pentru infracțiunea consumată.
Cum minimul special prevăzut de lege în speța dedusă judecății
pentru pedeapsa închisorii este de 5 ani, coborârea sub acest minim era
obligatorie pentru instanță, neexistând un concurs între circumstanțele
agravante și atenuante.
În consecință, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d)
C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Pitești privind pe inculpatul M.D., va casa în parte
decizia penală atacată și Sentința penală nr. 173 din 14 mai 2009 a
Tribunalului Argeș, secția penală și, rejudecând, în fond:
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu
referire la art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare a 4 ani închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata
reținerii și arestării preventive, de la 13 ianuarie 2009 la 19 martie 2010.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200
RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 71/A din 15 decembrie 2009 a Curții
de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind
pe inculpatul M.D.
Casează în parte decizia penală atacată și Sentința penală
nr. 173 din 14 mai 2009 a Tribunalului Argeș, secția penală, și, rejudecând în
fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D. pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu referire la
art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii
și arestării preventive, de la 13 ianuarie 2009 la 19 martie 2010.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200
RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2010.