ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.10.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4756/2003

HOTĂRÂRE
24.10.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4756/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 din 28 ianuarie

2003 a Tribunalului Argeș, secția penală, în baza art. 174 și art. 175 lit. c)

închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 6 ani.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul aflat în detenție

preventivă, dispunându-se, totodată, prelungirea arestului preventiv, până la 21

februarie 2003.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit, corp delict, folosit la comiterea

infracțiunii.

S-a constatat că A.V. a renunțat la

acțiunea civilă.

Inculpatul a fost obligat la

2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu de

avocat la urmărire și 300.000 lei la instanța de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut din probe, următoarea situație de fapt:

Inculpatul A.I., împreună cu soția

sa, A.E., locuia în comuna Băbana, județul Argeș și în ultimii ani, între

aceștia, s-a instalat o stare conflictuală și tensionată, generată de consumul

exagerat de alcool al ambilor.

În ziua de 23 aprilie 2002,

inculpatul a consumat în domiciliu o cantitate mai mare de țuică, iar soția sa

s-a deplasat la bufetul din comună, unde a făcut același lucru.

În jurul orelor 21,00, A.E. a

revenit acasă, astfel că între cei doi a avut loc o discuție contradictorie

care a degenerat în ceartă și inculpatul a luat din cămara casei un cuțit cu

lungimea lamei de 18 cm și i-a aplicat soției sale 29 de lovituri de cuțit, în

mai multe zone ale corpului, după care a lăsat-o pe timpul nopții.

Potrivit Raportului de constatare

medico-legală – autopsie, întocmit de Serviciul Medico-Legal Argeș, rezultă că

moartea numitei A.E. a fost violentă, ea s-a datorat unei hemoragii superioare,

care, a survenit în urma unui politraumatism de membre superioare și inferioare

și torace, prin lovire, cu un obiect tăietor-înțepător.

S-a mai precizat că între semnele de

violență produse cu obiectul tăietor-înțepător (plăgile tăiate) și deces,

există legătură directă de cauzalitate.

În contextul situației de fapt

expuse și reținute, constând în aceea că la data de 23 aprilie 2002, pe fondul

consumului de alcool, a lovit-o de mai multe ori cu cuțitul, pe soția sa, A.E.,

cauzându-i leziuni corporale ce au dus la decesul acesteia. Prin aceasta,

inculpatul A.I. a comis infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și

art. 175 lit. c) C. pen., text de lege, în baza căruia a fost condamnat la o

pedeapsă de 20 de ani închisoare, precum și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 6 ani.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei, s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în

art. 72 C. pen., astfel că pedeapsa aplicată este de natură să ducă la

reeducarea acestuia.

Reținând că nu au încetat cauzele și

condițiile care au dus la arestarea inculpatului și că s-a dovedit pe deplin

vinovăția sa în comiterea infracțiunii de omor calificat, a fost menținută

starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, timpul executat în

prevenție, prelungindu-i-se, totodată, durata arestării preventive, cu 30 de

zile.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea cuțitului, cu care a fost comisă fapta.

S-a luat act de renunțarea lui A.V.

la exercitarea acțiunii civile în procesul penal.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Apelul declarat de inculpatul A.I.

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de

Apel Pitești, secția penală, prin decizia nr. 76/ A din 18 martie 2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, se declară recurs, de către inculpatul A.I., criticând-o

pentru netemeinicie, constând în aplicarea unei pedepse greșit individualizate.

Inculpatul a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Analiza probatoriului administrat în

cauză arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală,

reținând o corectă situație de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare

faptelor, aplicând și o pedeapsă legală, bine individualizată, în raport de

criteriile rezultate din dispozițiile art. 72 C. pen., inclusiv, cu vinovăția

inculpatului.

Nu sunt temeiuri care să justifice

reducerea pedepsei, față de gradul de pericol social al faptei comise,

împrejurările și modul în care a comis-o și care, constituie circumstanțe

agravante de fapt constând în cele 29 lovituri de cuțit date de inculpat și

părăsirea ulterior, a victimei, căzute în curte, situații, ce dau faptei un

grad sporit de pericol social.

În prezența, acestui grad sporit de

pericol social, pedeapsa aplicată de 20 de ani închisoare, reflectând

gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea persoanei

acestuia, nu este deloc prea mare, exagerată, cum susține inculpatul, ci,

dimpotrivă, este corespunzătoare finalității înscrise, în art. 52 C. pen.

În consecință, hotărârea primei

instanțe fiind temeinică și legală, în mod judicios, a fost menținută de

instanța de apel, prin respingerea apelului, încât, recursul de față, apare ca

nefondat și va trebui respins, ca atare, în baza art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecința menținerii hotărârii atacate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive la zi.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea

din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 18 martie

2003 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2002, la 24

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4547/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171 din 22 aprilie 2003, Tribunalul Argeș, secția penală, a condamnat inculpatul P.I., la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și 5 ani pe
ÎCCJ 2003-03-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1452/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 315 din 29 octombrie 2002, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpata G.M. la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăz
ÎCCJ 2003-04-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1746/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 158 din 8 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman, în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a), cu aplicarea art.
ÎCCJ 2004-09-22
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4708/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 15 aprilie 2004, Tribunalul Buzău în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art.
ÎCCJ 2003-10-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4857/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 82 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul B.V. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea drept
Sursă