ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4756/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4756/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 47 din 28 ianuarie
2003 a Tribunalului Argeș, secția penală, în baza art. 174 și art. 175 lit. c)
C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I. la o pedeapsă de 20 de ani
închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. și pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o
durată de 6 ani.
S-a menținut starea de arest a
inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul aflat în detenție
preventivă, dispunându-se, totodată, prelungirea arestului preventiv, până la 21
februarie 2003.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,
s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit, corp delict, folosit la comiterea
infracțiunii.
S-a constatat că A.V. a renunțat la
acțiunea civilă.
Inculpatul a fost obligat la
2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu de
avocat la urmărire și 300.000 lei la instanța de judecată.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut din probe, următoarea situație de fapt:
Inculpatul A.I., împreună cu soția
sa, A.E., locuia în comuna Băbana, județul Argeș și în ultimii ani, între
aceștia, s-a instalat o stare conflictuală și tensionată, generată de consumul
exagerat de alcool al ambilor.
În ziua de 23 aprilie 2002,
inculpatul a consumat în domiciliu o cantitate mai mare de țuică, iar soția sa
s-a deplasat la bufetul din comună, unde a făcut același lucru.
În jurul orelor 21,00, A.E. a
revenit acasă, astfel că între cei doi a avut loc o discuție contradictorie
care a degenerat în ceartă și inculpatul a luat din cămara casei un cuțit cu
lungimea lamei de 18 cm și i-a aplicat soției sale 29 de lovituri de cuțit, în
mai multe zone ale corpului, după care a lăsat-o pe timpul nopții.
Potrivit Raportului de constatare
medico-legală – autopsie, întocmit de Serviciul Medico-Legal Argeș, rezultă că
moartea numitei A.E. a fost violentă, ea s-a datorat unei hemoragii superioare,
care, a survenit în urma unui politraumatism de membre superioare și inferioare
și torace, prin lovire, cu un obiect tăietor-înțepător.
S-a mai precizat că între semnele de
violență produse cu obiectul tăietor-înțepător (plăgile tăiate) și deces,
există legătură directă de cauzalitate.
În contextul situației de fapt
expuse și reținute, constând în aceea că la data de 23 aprilie 2002, pe fondul
consumului de alcool, a lovit-o de mai multe ori cu cuțitul, pe soția sa, A.E.,
cauzându-i leziuni corporale ce au dus la decesul acesteia. Prin aceasta,
inculpatul A.I. a comis infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și
art. 175 lit. c) C. pen., text de lege, în baza căruia a fost condamnat la o
pedeapsă de 20 de ani închisoare, precum și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o
durată de 6 ani.
La individualizarea și aplicarea
pedepsei, s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în
art. 72 C. pen., astfel că pedeapsa aplicată este de natură să ducă la
reeducarea acestuia.
Reținând că nu au încetat cauzele și
condițiile care au dus la arestarea inculpatului și că s-a dovedit pe deplin
vinovăția sa în comiterea infracțiunii de omor calificat, a fost menținută
starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, timpul executat în
prevenție, prelungindu-i-se, totodată, durata arestării preventive, cu 30 de
zile.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,
s-a dispus confiscarea cuțitului, cu care a fost comisă fapta.
S-a luat act de renunțarea lui A.V.
la exercitarea acțiunii civile în procesul penal.
Inculpatul a fost obligat la
cheltuieli judiciare către stat.
Apelul declarat de inculpatul A.I.
împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de
Apel Pitești, secția penală, prin decizia nr. 76/ A din 18 martie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii,
în termen legal, se declară recurs, de către inculpatul A.I., criticând-o
pentru netemeinicie, constând în aplicarea unei pedepse greșit individualizate.
Inculpatul a solicitat admiterea
recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Analiza probatoriului administrat în
cauză arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală,
reținând o corectă situație de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare
faptelor, aplicând și o pedeapsă legală, bine individualizată, în raport de
criteriile rezultate din dispozițiile art. 72 C. pen., inclusiv, cu vinovăția
inculpatului.
Nu sunt temeiuri care să justifice
reducerea pedepsei, față de gradul de pericol social al faptei comise,
împrejurările și modul în care a comis-o și care, constituie circumstanțe
agravante de fapt constând în cele 29 lovituri de cuțit date de inculpat și
părăsirea ulterior, a victimei, căzute în curte, situații, ce dau faptei un
grad sporit de pericol social.
În prezența, acestui grad sporit de
pericol social, pedeapsa aplicată de 20 de ani închisoare, reflectând
gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea persoanei
acestuia, nu este deloc prea mare, exagerată, cum susține inculpatul, ci,
dimpotrivă, este corespunzătoare finalității înscrise, în art. 52 C. pen.
În consecință, hotărârea primei
instanțe fiind temeinică și legală, în mod judicios, a fost menținută de
instanța de apel, prin respingerea apelului, încât, recursul de față, apare ca
nefondat și va trebui respins, ca atare, în baza art. 385
15
alin.
(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecința menținerii hotărârii atacate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive la zi.
Văzând și reglementarea plății
cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea
din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 18 martie
2003 a Curții de Apel Pitești.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2002, la 24
octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească
statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000
lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
24 octombrie 2003.