ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4756/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Argeș, secția penală, în baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I. la o pedeapsă de 20 de ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul aflat în detenție preventivă, dispunându-se, totodată, prelungirea arestului preventiv, până la 21 februarie 2003. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit, corp delict, folosit la comiterea infracțiunii.

S-a constatat că A.V. a renunțat la acțiunea civilă. Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu de avocat la urmărire și 300.000 lei la instanța de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut din probe, următoarea situație de fapt: Inculpatul A.I., împreună cu soția sa, A.E., locuia în comuna Băbana, județul Argeș și în ultimii ani, între aceștia, s-a instalat o stare conflictuală și tensionată, generată de consumul exagerat de alcool al ambilor. În ziua de 23 aprilie 2002, inculpatul a consumat în domiciliu o cantitate mai mare de țuică, iar soția sa s-a deplasat la bufetul din comună, unde a făcut același lucru.

În jurul orelor 21,00, A.E. a revenit acasă, astfel că între cei doi a avut loc o discuție contradictorie care a degenerat în ceartă și inculpatul a luat din cămara casei un cuțit cu lungimea lamei de 18 cm și i-a aplicat soției sale 29 de lovituri de cuțit, în mai multe zone ale corpului, după care a lăsat-o pe timpul nopții. Potrivit Raportului de constatare medico-legală – autopsie, întocmit de Serviciul Medico-Legal Argeș, rezultă că moartea numitei A.E. a fost violentă, ea s-a datorat unei hemoragii superioare, care, a survenit în urma unui politraumatism de membre superioare și inferioare și torace, prin lovire, cu un obiect tăietor-înțepător. S-a mai precizat că între semnele de violență produse cu obiectul tăietor-înțepător (plăgile tăiate) și deces, există legătură directă de cauzalitate.

În contextul situației de fapt expuse și reținute, constând în aceea că la data de 23 aprilie 2002, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o de mai multe ori cu cuțitul, pe soția sa, A.E., cauzându-i leziuni corporale ce au dus la decesul acesteia. Prin aceasta, inculpatul A.I. a comis infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., text de lege, în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani. La individualizarea și aplicarea pedepsei, s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., astfel că pedeapsa aplicată este de natură să ducă la reeducarea acestuia.

Reținând că nu au încetat cauzele și condițiile care au dus la arestarea inculpatului și că s-a dovedit pe deplin vinovăția sa în comiterea infracțiunii de omor calificat, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, timpul executat în prevenție, prelungindu-i-se, totodată, durata arestării preventive, cu 30 de zile. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului, cu care a fost comisă fapta. S-a luat act de renunțarea lui A.V. la exercitarea acțiunii civile în procesul penal. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia nr. 76/ A din 18 martie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, se declară recurs, de către inculpatul A.I., criticând-o pentru netemeinicie, constând în aplicarea unei pedepse greșit individualizate.

Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. Analiza probatoriului administrat în cauză arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând o corectă situație de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare faptelor, aplicând și o pedeapsă legală, bine individualizată, în raport de criteriile rezultate din dispozițiile art. 72 C. pen., inclusiv, cu vinovăția inculpatului. Nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, față de gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările și modul în care a comis-o și care, constituie circumstanțe agravante de fapt constând în cele 29 lovituri de cuțit date de inculpat și părăsirea ulterior, a victimei, căzute în curte, situații, ce dau faptei un grad sporit de pericol social.

În prezența, acestui grad sporit de pericol social, pedeapsa aplicată de 20 de ani închisoare, reflectând gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea persoanei acestuia, nu este deloc prea mare, exagerată, cum susține inculpatul, ci, dimpotrivă, este corespunzătoare finalității înscrise, în art. 52 C. pen. În consecință, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, în mod judicios, a fost menținută de instanța de apel, prin respingerea apelului, încât, recursul de față, apare ca nefondat și va trebui respins, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecința menținerii hotărârii atacate. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive la zi.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 18 martie 2003 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2002, la 24 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.