ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4708/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4708/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 70 din 15
aprilie 2004, Tribunalul Buzău în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175
alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen. și cu aplicarea
art. 74, art. 76 C. pen., a condamnat inculpatul C.A., la o pedeapsă de 3 ani
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C. pen.
S-au aplicat inculpatului art. 71 și
art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus
din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 8
decembrie 2003 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen.,
s-a confiscat de la inculpat cuțitul corp delict.
S-a obligat inculpatul să plătească
părții civile Casa de Asigurări de Sănătate Buzău suma de 17.891.300 lei,
reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Se constată că partea vătămată C.T.
nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen.,
inculpatul a fost obligat să plătească 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către
stat, din care 800.000 lei onorariu avocat oficiu.
În dimineața zilei de 11 septembrie
2003, în jurul orei 11,00, după ce s-au întors din sat unde au consumat,
separat, băuturi alcoolice, inculpatul și partea vătămată au început să se
certe în holul locuinței, după care inculpatul a luat un cuțit dintr-o altă
cameră, s-a întors pe hol unde se afla și C.E. și i-a aplicat fiului său o
lovitură cu acest cuțit în zona abdominală. Realizând că a fost grav rănit C.T.
a reușit să iasă din casă și a cerut ajutor vecinilor.
Partea vătămată a fost transportată
cu un autoturism la Spitalul Județean Buzău, unde a fost internată în perioada
11 septembrie – 06 octombrie 2003 la Secția Chirurgie și supusă unei
intervenții chirurgicale.
În concluziile raportului de
expertiză medico-legală s-a arătat că prin gravitate și localizare această
leziune traumatică i-a pus în primejdie viața părții vătămate și ar fi
determinat decesul acesteia în lipsa intervenției medico-chirurgicale de
urgență.
Pentru vindecare partea vătămată a
avut nevoie de 30-40 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, susținând că hotărârea
este nelegală întrucât instanța nu mai trebuia să rețină la încadrarea juridică
prevederile art. 75 lit. b) C. pen., ca circumstanță agravantă, atâta timp cât
s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea tentativei la infracțiunea de
omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C.
pen.
Prin decizia penală nr. 242 din 7
iunie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul declarat de Parchetul de
pe lângă Tribunalul Buzău, ca nefondat.
Împotriva deciziei penale
sus-menționată au făcut recurs procurorul, reiterând motivele formulate în
apel, în sensul greșitei rețineri a circumstanței agravantă, prevăzută de art. 75
alin. (1) lit. b) C. pen., cât și inculpatul susținând în timpul ședinței de
judecată reducerea pedepsei.
Recursul declarat de procuror este
fondat.
Este adevărat că în anumite situații
violența asupra membrilor familiei poate constitui agravanta, prevăzută de art.
75 alin. (1) lit. b) C. pen.
Această circumstanță agravantă nu se
poate reține, însă, atunci când ea constituie alături de alte împrejurări,
temeiul încadrării juridice, într-o formă calificată a infracțiunii de omor.
Cum tentativa la infracțiunea de
omor a fost săvârșită asupra unei rude apropiate, împrejurare ce determină
încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de
art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se
poate reține aceeași împrejurare ca circumstanța agravantă distinctă, în
temeiul art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen.
În consecință, se va admite recursul
procurorului, se vor casa hotărârile pronunțate, dispunându-se conform
dispozitivului.
Referitor la recursul inculpatului C.A.,
acesta va fi respins ca inadmisibil.
Conform art. 385
1
alin. ultim
C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs, sentințele, în privința cărora părțile
nu au folosit calea apelului, ori când apelul a fost retras, acestea putând
declara recurs împotriva deciziilor pronunțate în apel.
În cauza de față, inculpatul nu a
declarat apel împotriva sentinței tribunalului, prin care s-a soluționat
problema vinovăției sale și a încadrării juridice a faptei.
Neacționarea cu apel are
semnificația achiesării de către inculpat la soluția pronunțată de instanța de
fond, asupra căreia nu se mai poate reveni prin folosirea recursului.
Față de dispozițiile legale menționate
mai sus recursul inculpatului este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 242
din 7 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpatul C.A.
Casează hotărârea atacată precum și
sentința penală nr. 70 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Buzău, numai cu
privire la greșita reținere a circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 lit.
b) C. pen., dispoziție pe care o înlătură.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârii atacate, inclusiv pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru
săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat
la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 și 76 C. pen.
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de inculpatul C.A., împotriva deciziei penală sus-menționată.
Deduce din pedeapsă, timpul
arestării preventive a inculpatului de la 8 decembrie 2003 la 22 septembrie
2004.
Obligă pe inculpat la plata sumei de
1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
22 septembrie 2004.