ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4708/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 15 aprilie 2004, Tribunalul Buzău în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., a condamnat inculpatul C.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat inculpatului art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 8 decembrie 2003 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul corp delict. S-a obligat inculpatul să plătească părții civile Casa de Asigurări de Sănătate Buzău suma de 17.891.300 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare. Se constată că partea vătămată C.T. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 800.000 lei onorariu avocat oficiu. În dimineața zilei de 11 septembrie 2003, în jurul orei 11,00, după ce s-au întors din sat unde au consumat, separat, băuturi alcoolice, inculpatul și partea vătămată au început să se certe în holul locuinței, după care inculpatul a luat un cuțit dintr-o altă cameră, s-a întors pe hol unde se afla și C.E.

și i-a aplicat fiului său o lovitură cu acest cuțit în zona abdominală. Realizând că a fost grav rănit C.T. a reușit să iasă din casă și a cerut ajutor vecinilor. Partea vătămată a fost transportată cu un autoturism la Spitalul Județean Buzău, unde a fost internată în perioada 11 septembrie – 06 octombrie 2003 la Secția Chirurgie și supusă unei intervenții chirurgicale. În concluziile raportului de expertiză medico-legală s-a arătat că prin gravitate și localizare această leziune traumatică i-a pus în primejdie viața părții vătămate și ar fi determinat decesul acesteia în lipsa intervenției medico-chirurgicale de urgență. Pentru vindecare partea vătămată a avut nevoie de 30-40 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, susținând că hotărârea este nelegală întrucât instanța nu mai trebuia să rețină la încadrarea juridică prevederile art. 75 lit. b) C. pen., ca circumstanță agravantă, atâta timp cât s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. Prin decizia penală nr. 242 din 7 iunie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, ca nefondat. Împotriva deciziei penale sus-menționată au făcut recurs procurorul, reiterând motivele formulate în apel, în sensul greșitei rețineri a circumstanței agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen., cât și inculpatul susținând în timpul ședinței de judecată reducerea pedepsei.

Recursul declarat de procuror este fondat. Este adevărat că în anumite situații violența asupra membrilor familiei poate constitui agravanta, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. Această circumstanță agravantă nu se poate reține, însă, atunci când ea constituie alături de alte împrejurări, temeiul încadrării juridice, într-o formă calificată a infracțiunii de omor. Cum tentativa la infracțiunea de omor a fost săvârșită asupra unei rude apropiate, împrejurare ce determină încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se poate reține aceeași împrejurare ca circumstanța agravantă distinctă, în temeiul art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen.

În consecință, se va admite recursul procurorului, se vor casa hotărârile pronunțate, dispunându-se conform dispozitivului. Referitor la recursul inculpatului C.A., acesta va fi respins ca inadmisibil. Conform art. 385 1 alin. ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs, sentințele, în privința cărora părțile nu au folosit calea apelului, ori când apelul a fost retras, acestea putând declara recurs împotriva deciziilor pronunțate în apel. În cauza de față, inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței tribunalului, prin care s-a soluționat problema vinovăției sale și a încadrării juridice a faptei. Neacționarea cu apel are semnificația achiesării de către inculpat la soluția pronunțată de instanța de fond, asupra căreia nu se mai poate reveni prin folosirea recursului.

Față de dispozițiile legale menționate mai sus recursul inculpatului este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 242 din 7 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpatul C.A. Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 70 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Buzău, numai cu privire la greșita reținere a circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen., dispoziție pe care o înlătură. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, inclusiv pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 și 76 C. pen.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.A., împotriva deciziei penală sus-menționată. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 decembrie 2003 la 22 septembrie 2004. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2004.