ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4316/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4316/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 18 februarie 2003,
reclamanta R.N.P. R. – D.S. Târgu Jiu, fostă D.S. Gorj a chemat-o în judecată
pe pârâta S.N.P. P. București, sucursala P. Târgu Jiu, solicitând instanței ca
prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată să refacă vegetația
forestieră și să o predea la încheierea stării de masiv aptă pentru a fi
condusă până la vârsta exploatării economice și tehnice pentru o suprafață de
46,2 ha.
Prin sentința comercială nr. 12 din
14 aprilie 2004, Judecătoria Târgu Cărbunești a admis excepția prematurității
și, în consecință, a respins ca inadmisibile excepția prescripției dreptului la
acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și acțiunea, ca
prematur introdusă.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 720
1
C. proc. civ., întrucât reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii etapei
concilierii directe și, în aceste condiții, excepțiile, cea a prescripției
dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive nu puteau fi
analizate decât în contextul unei acțiuni formulate cu respectarea procedurii
prealabile a concilierii.
Prin decizia nr. 392 din 18
octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul
declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a
anulat-o și a fixat termen pentru evocarea fondului la data de 15 noiembrie
2004.
În motivarea acestei soluții,
instanța de apel a reținut că obiectul acțiunii, așa cum a fost formulat de
reclamantă și care nu a fost modificat pe tot parcursul procesului nu este unul
evaluabil în bani și, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 720
1
C. proc. civ., cum greșit a reținut și instanța de fond, respingând acțiunea,
al cărui obiect îl constituie o veritabilă „obligație de a face”, ca fiind
prematur introdusă, pe cale de excepție, fără a fi cercetată cauza pe fond.
Împotriva deciziei curții de apel a
declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și
susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut că obiectul acțiunii
reclamantei nu este evaluabil în bani și, ca atare, nu ar fi aplicabile
dispozițiile art. 720
1
C. proc. civ., întrucât obiectul acțiunii îl
constituie refacerea vegetației forestiere și nu se poate spune că această
lucrare nu poate fi evaluabilă în bani, costul lucrării putând fi calculat fără
discuție de către reclamantă, pe baza unor devize de antecalculație, mai ales
că există o serie de ordine ale ministerului de resort care stabilesc modul de
calcul.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea acțiunii
introductive, care nu a fost modificată, rezultă că obiectul acesteia îl
constituie obligarea pârâtei la refacerea vegetației forestiere și predarea la
încheierea stării de masiv, aptă pentru a fi condusă până la vârsta exploatării
economice și tehnice, deci, într-adevăr, o veritabilă obligație de a face,
împrejurare în care, neaflându-ne în prezența unei acțiuni evaluabile în bani,
în mod corect instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt incidente
dispozițiile art. 720
1
C. proc. civ., care prevăd ca o procedură
prealabilă introducerii acțiunii, încercarea din partea reclamantei de
soluționare a litigiului pe calea concilierii directe.
Prin urmare, tot corect a reținut și
că instanța de fond a procedat greșit soluționând cauza pe cale de excepție,
prin respingerea acțiunii cu motivarea că acțiunea a fost prematur introdusă,
fără a mai cerceta cauza pe fond.
Astfel fiind, față de cele mai sus
arătate, urmează ca recursul pârâtei să fie respins ca nefondat și va fi
menținută ca fiind legală hotărârea pronunțată de curtea de apel, prin care,
drept consecință a admiterii apelului reclamantei, a fost casată sentința
pronunțată de instanța de fond și s-a fixat termen pentru evocarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâta S.N.P. P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, împotriva deciziei nr.
392 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 28 septembrie 2005.