ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5250/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5250/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11

februarie 2004, reclamanții T.S., C.I., P.V. și I.G. au chemat în judecată, în

temeiul Legii nr. 10/2001, Primăria Târgu Jiu, Consiliul local al municipiului

Târgu Jiu, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura Gorj și A.G.A.P.

Târgu Jiu, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună

restituirea în natură a terenului liber și obligarea pârâtei G.A.P. Târgu Jiu

la despăgubiri pentru terenul ocupat de construcțiile aparținând acestei

pârâte.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 203 din 7 iulie

2004, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român

prin Ministerul Finanțelor Publice și a Consiliului Local Târgu Jiu și de

asemenea excepția inadmisibilității acțiunii. Prin aceeași sentință, tribunalul

a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la

măsuri reparatorii, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, în

cuantum de 46.323.251.800 lei și anume:

- S.N.P. P. SA, BA Florești ocupă un

teren în suprafață de 1533 mp în valoare de 2.286.776.100 lei;

- Consiliul Local Târgu Jiu ocupă

suprafața de 2430 mp în valoare de 3.624.831.000 lei;

- A.G.A.P. Târgu Jiu ocupă suprafața

de 27.090 mp în valoare de 40.411.644.700 lei.

Capătul de cerere privind

restituirea în natură a terenului a fost respins prin sentință.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 950 din 31 martie 2005, a respins ca nefondate apelurile

declarate de reclamante și de pârâții D.G.F.P. Gorj, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu, S.N.P.

P.SA București și S.N.P. P. SA, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu

împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj.

Împotriva deciziei Curții d Apel

Craiova au declarat recurs reclamantele și pârâții P. SA București, sucursala B.

Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu, D.G.F.P. Gorj în numele Statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu și

Primăria municipiului Târgu Jiu și SC P. SA București.

Prin recursul declarat, reclamantele

au susținut că decizia curții de apel este nelegală deoarece trebuia ca

instanța să oblige pârâții la măsuri reparatorii prin echivalent constând în

acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.

În ședința publică de la 29 mai

2006, apărătorul reclamantelor a declarat că acestea renunță la recursul

declarat, iar reclamantele C.I. și P.V., prezenta în sala de dezbateri, au

declarat că nu mai stăruie în soluționarea recursului lor.

Pârâta P. SA București, sucursala B.

Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu a criticat decizia instanței de apel susținând că:

- acțiunea formulată de reclamante

trebuia respinsă ca prematur introdusă, cât timp notificarea nu fusese

soluționată de unitățile deținătoare;

- unitatea deținătoare a terenului

este P. SA București așa încât competența soluționării litigiului, în primă

instanță, aparținea Tribunalului București;

- pe rolul Tribunalului București se

mai află un alt litigiu, așa încât reclamantele pot obține măsuri reparatorii

de două ori pentru același prejudiciu;

- cererea reclamantelor este

inadmisibilă;

- nu a fost respectat dreptul la

apărare al pârâtei P. SA București;

- la data exproprierii, terenurile

aflate în litigiu erau terenuri agricole, așa încât nu face obiectul Legii nr.

10/2001, ci obiectul Legii privind fondul funciar.

Prin recursul declarat D.G.F.P. Gorj,

în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a susținut că

decizia instanței de apel este nelegală deoarece, potrivit art. 26 și art. 31

din Legea nr. 10/2001, Statul Român prin Ministerul Finanțelor nr. 10/2001,

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are, în cauză, calitate

procesuală pasivă.

Consiliul Local al municipiului

Târgu Jiu și Primăria Municipiului Târgu Jiu au susținut, prin recursul

declarat, că:

- reclamantele puteau sesiza

instanța de judecată numai după îndeplinirea procedurii prealabile reglementate

prin Legea nr. 10/2001;

- Tribunalul București era competent

să soluționeze litigiu, în primă instanță;

În fine, pârâta SC P. SA București a

susținut, prin recursul declarat, că decizia instanței de apel este nelegală

deoarece:

- a fost dată cu încălcarea

competenței altei instanțe și anume Tribunalul București;

- a fost încălcat dreptul la apărare

al SC P. SA atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel;

- prima instanță, prin hotărârea

confirmată de instanța de apel, a acordat mai mult decât au cerut reclamantele

prin acțiune;

- în mod greșit a fost respinsă

excepția inadmisibilității acțiunii reclamantelor;

- instanțele au considerat, în mod

greșit, că reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la

măsuri reparatorii;

- instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor dovezilor administrate.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

În ședința publică de la 29 mai

2006, reclamantele C.I. și P.V. au declarat că nu mai stăruie în soluționarea

recursului declarat, iar apărătorul celor patru reclamante a precizat că

recurentele-reclamante renunță la recurs. Indiferent de poziția adoptată de

reclamante în ședința publică de la 29 mai 2006, recursul acestora nu este

întemeiat deoarece prin hotărârea primei instanțe, confirmată prin decizia

instanței de apel, s-a constatat doar că reclamantele sunt îndreptățite la

măsuri reparatorii așa încât modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii

urmează a fi stabilită, conform Legii nr. 10/2001, după soluționarea

prezentului litigiu.

Cu privire la recursul declarat de D.G.F.P.

Gorj în numele Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice se

constată că, prin hotărârile pronunțate în cauză, nici D.G.F.P. Gorj nici

Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice nu au fost obligate

la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 așa încât acest recurs este

lipsit de interes Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat în judecată doar

pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești în eventualitatea stabilirii unor

măsuri reparatorii în cazurile limitativ și expres prevăzute în Legea nr.

10/2001.

Prin hotărârile pronunțate în primă

instanță și în apel, s-a constatat doar că reclamantele sunt îndreptățite la

măsuri reparatorii cu privire la imobile deținute de alte părți, pârâte în

dosar, astfel încât nici acest recurs nu poate fi primit.

Nu este întemeiată nici susținerea

făcută de Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu și Primăria municipiului

Târgu Jiu, prin recursul declarat, că reclamantele se puteau adresa instanței

judecătorești numai după îndeplinirea procedurii prealabile reglementate prin

Legea nr. 10/2001. Actele dosarului atestă că reclamantele sunt moștenitoarele

testamentare ale autorului lor T.S., fostul proprietar al imobilului aflat în

litigiu, imobil ce a fost preluat, în mod abuziv, prin expropriere, în anul

1960 (filele 4-18 din dosarul primei instanțe). Fostul proprietar T.S. (care a

decedat la 13 iulie 2003) a trimis la 6 decembrie 2001, notificare prin care a

solicitat măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul

expropriat (fila 5). Notificarea înregistrată face dovada deplină în fața

oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului de

adresare a notificării, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care

deține imobilul, or, în atari condiții, se constată că, în cauză, au fost

respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001 prin care a fost reglementată

procedura prealabilă sesizării instanței judecătorești.

Unitățile care dețin imobilul aflat

în litigiu sunt, așa cum s-a stabilit prin hotărârile pronunțate în dosar, S.N.P.

P. SA BA Florești, A.G.A.P. Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu. Competența

de soluționare a litigiilor în materia Legii nr. 10/2001 revine, potrivit art.

24 din această lege, sentinței civile a tribunalului în a cărui circumscripție

teritorială se află sediul unității deținătoare.

Întrucât două din unitățile

deținătoare își au sediul în circumscripția teritorială a Tribunalului Gorj, a

soluționat, corect, litigiul în primă instanță. Împrejurarea că o sucursală a

SC P. SA și o agenție grup ateliere ale acestei societăți comerciale are sau nu

personalitate juridică nu are nici o relevanță cu privire la competența

judecării litigiului. Întregul teren solicitat de reclamante este situat în

municipiul Târgu Jiu, iar o parte a terenului este deținută de Consiliul Local

al municipiului Târgu Jiu așa încât, cu deplin temei legal, Tribunalul Gorj a

soluționat litigiul cu privire la toate părțile implicate în proces și la

întreaga suprafață a terenului.

Ținând seama de dispozițiile art. 24

din Legea nr. 10/2001, anterioare modificărilor dispuse prin Legea nr.

247/2005, nu sunt întemeiate susținerile formulate prin recursurile declarate

de Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu, Primăria municipiului Târgu Jiu,

SC P. SA București și SC P. SA București, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu

Jiu că Tribunalului București îi revenea competența judecării procesului în

primă instanță.

Contrar susținerilor formulate prin

recursurile declarate, acțiunea nu putea fi respinsă ca prematur introdusă, ori

ca inadmisibilă cu motivarea că notificarea nu a fost soluționată de toate

unitățile deținătoare. Autorul reclamantelor a formulat, în termenul legal,

notificare prin care a cerut măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.

Reclamantele, care au continuat demersurile începute de autorul lor, nu puteau

fi împiedicate să aibă acces la justiție, cât timp una sau alta dintre

unitățile deținătoare nu și-a respectat obligația legală de a se pronunța

motivat în intervalul de timp prevăzut de lege, asupra notificării.

În situația în care persoanele care

se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii nu depun toate actele

doveditoare ale dreptului de proprietate în termenul prevăzut de art. 22 din

Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare are obligația de a se pronunța prin decizie

sau, după caz, prin dispoziție motivată pe baza actelor care au fost deja

depuse. După ce a fost sesizată instanța judecătorească, părțile pot administra

proba cu acte în condițiile și în termenele prevăzute în Codul de procedură

civilă. În consecință, instanța nu poate respinge acțiunea ca inadmisibilă cu

motivarea că persoana îndreptățită a depus actele doveditoare ale dreptului de

proprietate după expirarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr.

10/2001.

Dacă între părți există și alte litigii

aflate pe rolul altor instanțe judecătorești, acestea din urmă au obligația de

a se pronunța asupra acelor litigii, cu respectarea dispozițiilor legale.

Existența între părți și a altor litigii nu îndreptățeau Tribunalul Gorj și

Curtea de Apel Craiova să refuze soluționarea proceselor cu care au fost legal

investite.

Recurenta SC P. SA București a mai

susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că i-a fost

respinsă ca tardivă întâmpinarea depusă la dosar. Nici această critică

formulată de recurentă nu poate fi primită. Toate apărările formulate prin

întâmpinare, care a fost apreciată de prima instanță ca reprezentând concluzii

scrise, au fost examinate prin cele două hotărâri judecătorești pronunțate în

cauză, așa încât nu a fost încălcat dreptul părții la apărare.

Suprafața de teren aflată în litigiu

este situată în intravilanul municipiului Târgu Jiu.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată

și prin Legile nr. 1/2000 și nr. 169/1997. La data notificării suprafața de

teren solicitată de reclamante era situată tot în intravilanul localității și

nu este folosită ca teren agricol sau forestier, așa că în cauză sunt incidente

dispozițiile Legii nr. 10/2001, indiferent de destinația ce a avut-o terenul la

data exproprierii.

Prin cererea de chemare în judecată

reclamantele au cerut restituirea în natură a porțiunii de teren care este

liberă și despăgubiri pentru terenul pe care se află construcții. Soluționând

litigiul, prima instanță, prin hotărârea confirmată de instanța de apel, a

admis în parte acțiunea și a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la

măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru suprafețele de teren

individualizate și evaluate prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

Hotărând astfel, instanțele nu au acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce

nu a-a cerut, cum s-a susținut, eronat, prin recursul declarat.

Cu actele alăturate cererii de

chemare în judecată (filele 4-20 din dosarul primei instanțe) și cu cele depuse

ulterior (filele 80-87 din dosarul instanței de apel), reclamantele au făcut

dovada calității de personal îndreptățite la măsuri reparatorii, conform Legii

nr. 210/2001.

În fine, prin recursul declarat de

SC P. SA București, SC P. SA, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu s-a

susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau a unei

dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și anume

nu au fost supuse cenzurii concluziile raportului de expertiză judiciară prin

comparare cu raportul de evaluare depus în cadrul probei cu înscrisuri. Aceste

susțineri nu sunt fondate.

Valoarea corespunzătoare a

imobilului se va stabili, potrivit art. 31 din Legea nr. 10/2001 numai pe bază

de expertiză. În cauză, instanța a dispus întocmirea unei expertize tehnice

prin care a fost identificată suprafața de teren și s-a stabilit valoarea

acesteia, valoare precizată și în dispozitivul hotărârii primei instanțe. Nici

cu prilejul soluționării pricinii în fond, nici cu prilejul judecării apelului,

părțile nu au cerut întregirea expertizei efectuate sau o nouă expertiză, așa

încât instanțele, fiind lămurite prin expertiza întocmită și-au însușit

concluziile acesteia. Eventualele neconcordanțe ale concluziilor expertizei cu

raportul de evaluare întocmit anterior nu obligau instanțele să țină seama de

acest raport de evaluare atâta vreme cât, potrivit Legii nr. 10/2001, valoarea

corespunzătoare a imobilului se va stabili numai pe bază de expertiză.

Nefiind întemeiate, recursurile

exercitate în cauză vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanții T.S., C.I., P.V. și I.G. și pârâții Consiliul Local al

Municipiului Târgu Jiu, Primăria Municipiului Târgu Jiu, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Gorj, SC P. SA și SC P. SA,

sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. împotriva deciziei nr. 950 din 31 martie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 mai 2006

.