ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6993/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 20 ianuarie 2005,

reclamantul T.V.D. a formulat plângere împotriva dispoziției nr. 207 din 13

ianuarie 2005, emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu, solicitând anularea

dispoziției, restituirea în natură a suprafeței de teren liberă de construcții,

iar pentru diferența de teren să-i fie acordate despăgubiri bănești.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, prin Decretul de expropriere nr. 659/1973, antecesorul acestuia

T.V., a fost expropriat cu suprafața de teren de 4531 mp, în prezent afectat de

utilități publice.

Prin dispoziția atacată, s-a dispus

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 3.179.818.000 lei,

reprezentând contravaloarea suprafeței de teren ce a făcut obiectul

exproprierii, însă nu s-a pronunțat cu privire la restituirea în natură a cel

puțin trei parcele. În baza art. 31 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond a

dispus introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr. 33 din 30

iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admisă acțiunea, a modificat

art. 1 din dispoziția nr. 207 din 13 ianuarie 2005 emisă de Primarul

municipiului Târgu Jiu, în sensul că reclamantul este îndreptățit să i se

restituie în natură suprafața de 42 metri lungime și 20 metri lățime, având

următoarele vecinătăți: la sud C.F. I.C.R.A., la nord, garaje, la est, teren

Primăria Târgu Jiu, la vest garaje, din suprafața totală de 4531 mp, urmând ca

pentru restul suprafețelor de 3691 mp în valoare de 2.189.121.244 lei, să i se

acorde măsuri reparatorii în echivalent.

Instanța de fond a reținut că prin

raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a stabilit că din suprafața de 4531

mp, 840 mp poate fi restituită în natură, iar pentru diferența de 3691 mp,

reclamantul urmează să primească măsuri reparatorii în echivalent.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Primarul municipiului Târgu Jiu și Ministerul Finanțelor Publice

prin D.G.F.P. Gorj, susținând în esență că instanța de fond a stabilit o

situație de fapt eronată, impunându-se identificarea cu exactitate a terenului

liber, posibil a fi restituit în natură, în raport cu actele de proprietate,

schița terenului, dimensiuni și vecinătăți.

Ministerul Finanțelor Publice prin

D.G.F.P. Gorj a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, în raport cu

dispozițiile art. 26 alin. (3) și art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 38 din 18 ianuarie 2006, a respins ca nefondate

apelurile formulate, cu motivarea că probatoriul administrat în cauză confirmă

posibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 840 mp, ce se

află în partea de sud a terenului în litigiu și care este cuprins între calea

ferată, I.C.R.A. la sud, zona de unde încep blocurile și unitățile la nord.

Altfel spus, terenul de 840 mp nu

este afectat de utilități publice.

Cu privire la despăgubirile acordate

reclamantului, instanța de apel a reținut că acestea au fost acordate potrivit

raportului de expertiză.

Referitor la critica formulată de

Ministerul Finanțelor Publice, a reținut că în virtutea principiului

disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual,

instanța neavând abilitatea de a-l modifica.

Împotriva deciziei date în apel, au

declarat recurs Primarul municipiului Târgu Jiu și Ministerul Finanțelor

Publice prin D.G.F.P. Gorj.

Primarul municipiului Târgu Jiu a

susținut că reclamantul nu a înțeles să depună notificarea formulată în baza

Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat despăgubiri bănești pentru întreaga

suprafață de 4531 mp și nici actul de proprietate din anul 1925, din care

rezultă că terenul avea o lățime de 26 m., atât la sud cât și în nord, cerință

obligatorie pentru reclamant, consemnată în încheierea de ședință (f. 16 dosar

fond).

Astfel, identificarea terenului

considerat liber trebuia făcută în raport cu actele de proprietate, raportul de

expertiză fiind subiectiv și incomplet.

Ministerul Finanțelor Publice a

invocat lipsa calității procesuale pasive, dat fiind faptul că obiectul

litigiului îl constituie acțiunea formulată împotriva dispoziției emisă de

Primarul municipiului Târgu Jiu, iar pe de altă parte, Legea nr. 10/2001

prevede limitativ și expres situațiile în care poate fi parte în proces.

Recursurile declarate sunt

întemeiate pentru considerentele ce succed:

Din raportul de expertiză tehnică

judiciară, întocmit de expert B.G. (f. 38, dosar fond) rezultă următoarele:

- „terenul în litigiu se află în

Târgu Jiu, este cuprins între curtea proprietății reclamantului la nord și C.F.

I.C.R.A. la sud, calea ferată nefolosită în prezent.

Terenul în suprafață de 840 mp, se

află în partea de sud a terenului în litigiu, este cuprins între calea ferată

I.C.R.A. la sud și zona de unde încep blocurile și utilitățile la nord”.

La est se află terenul primăriei

Târgu Jiu, dar fosta proprietate a lui V.C., la vest se află curtea și

construcțiile lui aflate pe terenul reclamantului (din spusele acestuia).

Mai rezultă că expertiza tehnică a

fost efectuată pe baza actelor din dosar, deși la termenul de judecată din data

de 24 februarie 2005 (f. 16 dosar fond) instanța a dispus ca reclamantul să

depună actul de proprietate asupra terenului în litigiu și actele de filiație.

Referitor la modul de întocmire a

raportului de expertiză, prezentarea materialului trebuie să fie completă,

răspunzându-se tuturor chestiunilor ridicate, iar concluziile trebuie să fie

suficient motivate, pentru ca instanța să fie în măsură a aprecia asupra

valorii acestora.

Concluziile expertului trebuie să se

bazeze pe date și raționamente precise.

Or, instanța de fond și-a

fundamentat soluția de admitere a acțiunii, pe baza unui raport de expertiză

neargumentat științific.

Identificarea imobilului în litigiu

a fost făcută de expert pe baza actelor din dosar.

Or, printre actele dosarului, nu se

regăsește și actul de proprietate, cum corect instanța de fond a dispus ca

reclamantul să depună acest act.

Pe de altă parte, a identifica

terenul, înseamnă a stabili existența materializată fizic prin formă și

dimensiuni, configurația proprie, semne exterioare.

Operațiunea topo-cadastrală de

recunoaștere implică stabilirea cu exactitate a imobilului în vederea

restituirii în natură pe vechiul amplasament.

Totodată, expertul are obligația de

a verifica destinația actuală a terenului solicitat, eventuale căi de acces,

amenajări subterane, dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

întregul teren afectat.

Nefiind stabilite pe deplin aceste

elemente esențiale pentru a se putea hotărî asupra fondului cauzei, conform

art. 314 C. proc. civ., recursul declarat de Primarul municipiului Târgu Jiu va

fi admis.

În rejudecare, este necesar a se

completa probele existente cu actul de proprietate asupra terenului în litigiu

și cu o nouă expertiză de specialitate, prin care să se identifice suprafața de

4531 mp, fără echivoc, prin dispunere în teritoriu, configurația proprie, semne

exterioare, vecinătăți, în vederea restituirii în natură pe vechiul

amplasament.

Totodată, expertiza va stabili dacă

terenul este afectat de utilități publice în diverse stadii de execuție.

În măsura în care va considera

necesar pentru lămurirea situației de fapt, instanța de rejudecare, va putea

administra orice alte probatorii pentru justa soluționare a cauzei.

În raport de cele expuse și în

raport de motivele invocate prin recursul declarat de către recurentul

Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P. Gorj, recursul va fi admis, urmând ca

instanța de rejudecare să stabilească dacă are sau nu calitate procesuală

pasivă în cauza de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

Primarul Municipiului Târgu Jiu și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice împotriva deciziei nr. 38 din 18 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2006.