ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9044/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9044/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 5 octombrie 2001,

reclamanta H.M. a chemat în judecată pe pârâtele Consiliul Local

Țicleni, Schela Petrolieră Țicleni, SC G.P. SA Târgu Jiu și

SC M. SRL Țicleni, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța

pârâtele să fie obligate să-i restituie mai multe suprafețe de

teren, iar în subsidiar să-i fie acordate despăgubiri pentru

terenurile ce nu pot fi restituite în natură.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că este unica moștenitoare legală a

antecesorilor L.I. și L.E. și că potrivit art. 20 și art.

21 din Legea nr. 10/2001, a notificat pârâtele prin executorul

judecătoresc, fără ca acestea să răspundă

notificărilor, până la data sesizării instanței.

În cursul cercetării

judecătorești reclamanta a solicitat introducerea în cauză în

calitate de pârâți a SNP P. SA București, SNP P., sucursala Gorj

și a Prefecturii Gorj.

Prin sentința nr. 304 din 28

octombrie 2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă, au fost respinse

excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de

pârâtele SNP P. SA București, SC G.P., A.P.A.P.S. și Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Gorj și în consecință:

A admis acțiunea formulată

de reclamanta H.M. și s-a dispus restituirea în natură a

suprafeței de 68 mp deținută de Consiliul Local Țicleni.

S-a constatat că reclamanta are

dreptul la despăgubiri bănești în sumă de 384.111.000 lei

pentru suprafața de 1274 mp, deținută de Consiliul Local

Țicleni, 94.369.500 lei pentru suprafața de 313 mp, teren

deținut de SC G.P. SA, suma de 410.341.595 lei, pentru suprafața de

22.186 mp, deținută de SNP P. SA Schela Țicleni.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada

că este persoană îndreptățită, în sensul art. 3

și art. 4 din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii pentru terenul

deținut de autorii săi, dovedind cu registrul agricol că

tatăl său a dobândit suprafața de 5000 mp, conform contractului

de vânzare-cumpărare nr. 4660/1938, 15.000 mp dobândit prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 4668/1938, și că a moștenit de la

T.A. suprafața de 6003 mp.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâtele SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea, SNP P. SA București,

sucursala P. Târgu Jiu, Consiliul Local Țicleni, A.V.A.S. București,

D.G.F.P. Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin apelul declarat, pârâta SC

V.P.SA Râmnicu Vâlcea (fostă G. SA) a susținut că, este

societate privatizată cu respectarea dispozițiilor legale, imobilul

fiind preluat cu titlu valabil, situație în care în temeiul art. 27 din

Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată pârâtei A.V.A.S.

București.

Pârâta SN P. SA a invocat

excepția lipsei competenței materiale a primei instanțe,

întrucât nu s-a răspuns notificării formulate și nu a fost

depășită faza procedurii administrative, astfel încât cererea

reclamantei este prematur introdusă.

S-a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, întrucât sucursala P. Târgu

Jiu nu are personalitate juridică și excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, întrucât nu a dovedit

calitatea sa de moștenitor.

A mai susținut că

terenurile în litigiu au destinația de terenuri agricole și nu fac

obiectul Legii nr. 10/2001.

Aceleași excepții au fost

invocate și de pârâta SC P. SA sucursala Târgu Jiu, solicitând efectuarea

unei noi expertize care să stabilească suprafața de teren

ocupată de obiectivele sale de investiții.

Primăria comunei Țicleni a

invocat faptul că prima instanță nu a avut în vedere probele

aflate la dosar, reclamantei fiindu-i acordate despăgubiri potrivit legii

fondului funciar pentru suprafața de 1274 mp, teren care nu intră sub

incidența Legii nr. 10/2001, acțiunea fiind apreciată ca

inadmisibilă.

A.V.A.S. București a invocat

lipsa calității sale procesuale pasive, prefectura fiind

instituția obligată să răspundă notificării prin

care reclamanta a solicitat despăgubiri pentru terenul în litigiu și

excepția prematurității acțiunii, cât timp nu s-a

răspuns la notificări.

A mai susținut că i-a fost

încălcat dreptul la apărare și principiul

contradictorialității întrucât nu a luat la cunoștință

de conținutul raportului de expertiză.

Pe fondul cauzei a arătat

că nu s-a dovedit incidența dispozițiilor art. 27 din Legea nr.

10/2001 și nici calitatea de proprietar a reclamantei și autorilor

săi.

Ministerul Finanțelor Publice a

invocat în apel lipsa calității procesuale pasive a statului.

Prefectura Gorj a arătat

că nu avea competența de a răspunde la notificarea adresată

de reclamantă, iar terenul solicitat intră sub incidența legii

fondului funciar.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 2929 din 17 noiembrie 2005, a admis apelurile

declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Gorj, SN P. SA București, sucursala P. Târgu Jiu, Consiliul Local

Țicleni, împotriva sentinței civile nr. 304 din 28 octombrie 2003

pronunțată de Tribunalul Gorj și în consecință:

A schimbat în parte sentința

atacată, în sensul că a respins acțiunea față de

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Gorj și

Consiliul Local Țicleni.

A constatat că reclamanta este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de 40 mp teren deținut de SN P. SA, sucursala Târgu Jiu.

A menținut dispozițiile

sentinței referitoare la terenul deținut de SC V.P. SA Râmnicu

Vâlcea.

A respins apelurile declarate de de

SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea și A.V.A.S. București.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

În sistemul Legii nr. 10/2001,

calitatea procesuală pasivă aparține unității

deținătoare, aceasta având obligația de a răspunde

notificării, iar Ministerul Finanțelor poate fi chemat în

judecată doar în temeiul art. 26 alin. (3) și art. 31 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001 (în vechea numerotare a legii).

Cum în speță, reclamanta a

solicitat doar măsuri reparatorii de la deținătorii terenului,

statul nu are calitate procesuală pasivă iar chemarea sa în

judecată pentru opozabilitate este lipsită de interes.

În ceea ce privește

excepțiile invocate privind lipsa calității procesuale active a

reclamantei, prematuritatea cererii de chemare în judecată și lipsa

competenței materiale și teritoriale a tribunalului, curtea le-a

respins ca nefondate întrucât în raport de prevederile art. 4 din Legea nr.

10/2001, dovada calității de moștenitor se face nu numai cu

certificatul de moștenitor ci și cu actele de filiație, iar

legea specială repune în termenul de acceptare a succesiunii numai pe

succesibilii care au formulat notificare.

Întrucât unitățile

deținătoare notificate nu au răspuns în termenul de 60 de zile

prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 (actual art. 25) nu este unul de

recomandare ci un unul imperativ.

Depășirea acestui termen

de către unitatea deținătoare care a acționat cu

rea-credință nu poate să împiedice realizarea dreptului la

acordarea măsurilor reparatorii către persoana

îndreptățită care se vede în imposibilitate de a respecta

procedura administrativă prevăzută de lege.

Competența

soluționării acțiunii promovată de reclamanta H.M., în

conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

revine tribunalului în a cărei rază teritorială se află

sediul unității deținătoare sau, după caz, al

entității investită cu soluționarea notificării, în

speță, sucursala P. SA Târgu Jiu.

Cât privește fondul cauzei, a

constatat că pentru toate terenurile deținute de autorii reclamantei

și aflate în prezent în posesia Consiliului Local Țicleni i s-a

reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, astfel încât

acest pârât nu poate fi obligat la restituirea în natură sau la acordarea

de despăgubiri.

Din expertiza efectuată la

fond, coroborată cu adresa nr. 8936 din 15 noiembrie 2005 a Primăriei

Țicleni, instanța de apel a reținut că din totalul de

22.186 mp, teren aflat în posesia SN P. SA, aflat sub incidența art. 8 din

Legea nr. 10/2001, numai pentru suprafața de 40 mp aflată în

intravilan pot fi acordate despăgubiri reclamantei.

Referitor la terenurile

deținute de SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea a constatat că regimul lor

juridic a fost corect stabilit, în sensul că nu au fost restituite în

temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că reclamanta este

îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii conform

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs A.V.A.S., SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, și SC V.P.SA

Râmnicu Vâlcea.

Recurenta A.V.A.S. a invocat

cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.,

susținând în esență că instanța a depășit

atribuțiile puterii judecătorești, făcând și o aplicare

greșită a legii.

Dezvoltând aceste motive, a

susținut că intimata nu a comunicat în mod direct notificarea acestei

instituții și nici nu a făcut dovada finalizării procedurii

administrative obligatorii, pentru acordarea măsurilor reparatorii, astfel

încât decizia să poată fi contestată în justiție, conform

art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 nemodificată.

În consecință,

acțiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă.

În ce privește al doilea motiv

de recurs, a susținut că, potrivit art. 29 și urm. din Legea nr.

10/2001, republicată, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul

unor unități comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute

la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul

la despăgubiri în condițiile legii speciale.

Că, din analiza

dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, se

poate constata că A.V.A.S. nu are competența de a propune acordarea

de despăgubiri în condițiile legii.

Cu privire la al treilea motiv de

recurs recurenta a învederat că instanța de fond a încălcat

dispozițiile art. 129 și art. 86 alin. (1) C. proc. civ., în sensul

că i-a fost încălcat dreptul la apărare și principiul

contradictorialității, nefiindu-i comunicat raportul de

expertiză dispus și efectuat în cauză.

Printr-un ultim motiv de recurs, a

susținut că intimata-reclamantă nu a făcut dovada dreptului

de proprietate și a calității de persoană

îndreptățită la restituirea în natură a terenului în

litigiu.

sucursala P. Târgu Jiu a invocat

cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând

că, în mod greșit instanța de apel a respins excepția de

necompetență teritorială a instanței de fond și

excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu are

personalitate juridică, iar terenul în litigiu este situat în extravilanul

localității Țicleni.

SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea a reiterat

excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză

susținând că singura autoritate împotriva căreia

reclamanta-intimată își poate îndrepta pretențiile este, în

conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2000,

A.P.A.P.S. București.

Recursurile declarate sunt nefondate

pentru considerentele ce succed:

În temeiul art. 20 și art. 21

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamanta-intimată H.M. a notificat pe

recurentele-pârâte solicitând să-i fie restituite în natură mai multe

suprafețe de teren preluate abuziv de stat, iar în subsidiar să-i fie

acordate măsuri reparatorii în echivalent.

Întrucât persoanele juridice

deținătoare a imobilelor în litigiu nu au emis dispoziție sau

decizie motivată, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr.

10/2001, intimata-reclamantă a formulat acțiunea având ca obiect

obligarea recurentelor la soluționarea notificărilor adresate.

Potrivit art. 24 alin. (7) și

(8) din Legea nr. 10/2001, competența materială în soluționarea

cauzei revine secției civile a tribunalului în a cărui

circumscripție teritorială se află sediul unității

deținătoare, respectiv Tribunalului Gorj.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că terenul în litigiu se află în patrimoniul

SN P. SA, sucursala Târgu Jiu, și deși nu are personalitate

juridică, are organe proprii de conducere și poate sta în

judecată conform art. 41 al. 2 Cod de procedură civilă.

Ca urmare, critica formulată de

recurenta SN P. SA, sucursala Târgu Jiu, este nefondată.

Nefondată este și critica

formulată de recurenta A.V.A.S. privind lipsa calității

procesuale pasive.

Prevederile art. 27 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 conferă în mod expres instituției care a efectuat

privatizarea calitatea de parte într-un litigiu de genul celui dedus

judecății în prezenta cauză.

Nici critica cu privire la

greșita aplicare a legii în legătură cu dobândirea dreptului de

proprietate asupra terenului în litigiu, nu este fondată.

Din actele și lucrările

din dosar, respectiv actele de filiație ale autorilor reclamantei, ca

titular al dreptului de proprietate invocat, extrasele din registrele agricole

și copia registrului de transcripțiuni ale anului 1938, schița

cu amplasamentul terenului, actul de vânzare-cumpărare din 30 septembrie

1937, rezultă fără putință de tăgadă că

reclamanta și-a dovedit atât calitatea de persoană

îndreptățită la restituire cât și dreptul de proprietate

asupra terenului în litigiu.

Nici critica vizând acordarea

despăgubirilor intimatei-reclamante nu este fondată.

Legea nr. 247/2005, privind reforma

în domeniile proprietății și justiției instituie prin

Titlul VII, cap. V, o procedură administrativă pentru acordarea

despăgubirilor distinctă de procedura administrativă

reglementată de Legea nr. 10/2001.

Ar. 13 din același titlu (cap.

III), stabilește că pentru acordarea despăgubirilor se

constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care în

principal dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de

despăgubire.

Ca atare, după apariția

legii speciale de acordare a despăgubirilor, entitatea competentă a

stabili contravaloarea acestora, este Comisia Centrală și nu

recurenta A.V.A.S.

În ceea ce privește critica

formulată de recurenta-pârâtă SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea,

constată că ambele instanțe au stabilit corect regimul juridic

al terenului în litigiu, fiind situat în intravilanul localității,

nefiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel încât, în

mod corect s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii reclamantei, pentru

suprafața de 314 mp

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate urmează a fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de A.V.A.S., SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, și SC V.P. SA Rm.

Vâlcea, sucursala Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 2929 din 17 noiembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.