ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9044/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 octombrie 2001, reclamanta H.M. a chemat în judecată pe pârâtele Consiliul Local Țicleni, Schela Petrolieră Țicleni, SC G.P. SA Târgu Jiu și SC M. SRL Țicleni, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtele să fie obligate să-i restituie mai multe suprafețe de teren, iar în subsidiar să-i fie acordate despăgubiri pentru terenurile ce nu pot fi restituite în natură. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare legală a antecesorilor L.I. și L.E. și că potrivit art. 20 și art. 21 din Legea nr. 10/2001, a notificat pârâtele prin executorul judecătoresc, fără ca acestea să răspundă notificărilor, până la data sesizării instanței.

În cursul cercetării judecătorești reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a SNP P. SA București, SNP P., sucursala Gorj și a Prefecturii Gorj. Prin sentința nr. 304 din 28 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă, au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâtele SNP P. SA București, SC G.P., A.P.A.P.S. și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Gorj și în consecință: A admis acțiunea formulată de reclamanta H.M. și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 68 mp deținută de Consiliul Local Țicleni. S-a constatat că reclamanta are dreptul la despăgubiri bănești în sumă de 384.111.000 lei pentru suprafața de 1274 mp, deținută de Consiliul Local Țicleni, 94.369.500 lei pentru suprafața de 313 mp, teren deținut de SC G.P.

SA, suma de 410.341.595 lei, pentru suprafața de 22.186 mp, deținută de SNP P. SA Schela Țicleni. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită, în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii pentru terenul deținut de autorii săi, dovedind cu registrul agricol că tatăl său a dobândit suprafața de 5000 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4660/1938, 15.000 mp dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4668/1938, și că a moștenit de la T.A. suprafața de 6003 mp. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea, SNP P. SA București, sucursala P. Târgu Jiu, Consiliul Local Țicleni, A.V.A.S.

București, D.G.F.P. Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin apelul declarat, pârâta SC V.P.SA Râmnicu Vâlcea (fostă G. SA) a susținut că, este societate privatizată cu respectarea dispozițiilor legale, imobilul fiind preluat cu titlu valabil, situație în care în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată pârâtei A.V.A.S. București. Pârâta SN P. SA a invocat excepția lipsei competenței materiale a primei instanțe, întrucât nu s-a răspuns notificării formulate și nu a fost depășită faza procedurii administrative, astfel încât cererea reclamantei este prematur introdusă. S-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, întrucât sucursala P. Târgu Jiu nu are personalitate juridică și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât nu a dovedit calitatea sa de moștenitor.

A mai susținut că terenurile în litigiu au destinația de terenuri agricole și nu fac obiectul Legii nr. 10/2001. Aceleași excepții au fost invocate și de pârâta SC P. SA sucursala Târgu Jiu, solicitând efectuarea unei noi expertize care să stabilească suprafața de teren ocupată de obiectivele sale de investiții. Primăria comunei Țicleni a invocat faptul că prima instanță nu a avut în vedere probele aflate la dosar, reclamantei fiindu-i acordate despăgubiri potrivit legii fondului funciar pentru suprafața de 1274 mp, teren care nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, acțiunea fiind apreciată ca inadmisibilă. A.V.A.S. București a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, prefectura fiind instituția obligată să răspundă notificării prin care reclamanta a solicitat despăgubiri pentru terenul în litigiu și excepția prematurității acțiunii, cât timp nu s-a răspuns la notificări.

A mai susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității întrucât nu a luat la cunoștință de conținutul raportului de expertiză. Pe fondul cauzei a arătat că nu s-a dovedit incidența dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 și nici calitatea de proprietar a reclamantei și autorilor săi. Ministerul Finanțelor Publice a invocat în apel lipsa calității procesuale pasive a statului. Prefectura Gorj a arătat că nu avea competența de a răspunde la notificarea adresată de reclamantă, iar terenul solicitat intră sub incidența legii fondului funciar. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 2929 din 17 noiembrie 2005, a admis apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Gorj, SN P. SA București, sucursala P. Târgu Jiu, Consiliul Local Țicleni, împotriva sentinței civile nr. 304 din 28 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj și în consecință: A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Gorj și Consiliul Local Țicleni. A constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 40 mp teren deținut de SN P. SA, sucursala Târgu Jiu. A menținut dispozițiile sentinței referitoare la terenul deținut de SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea. A respins apelurile declarate de de SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea și A.V.A.S. București.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: În sistemul Legii nr. 10/2001, calitatea procesuală pasivă aparține unității deținătoare, aceasta având obligația de a răspunde notificării, iar Ministerul Finanțelor poate fi chemat în judecată doar în temeiul art. 26 alin. (3) și art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 (în vechea numerotare a legii). Cum în speță, reclamanta a solicitat doar măsuri reparatorii de la deținătorii terenului, statul nu are calitate procesuală pasivă iar chemarea sa în judecată pentru opozabilitate este lipsită de interes.

În ceea ce privește excepțiile invocate privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, prematuritatea cererii de chemare în judecată și lipsa competenței materiale și teritoriale a tribunalului, curtea le-a respins ca nefondate întrucât în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001, dovada calității de moștenitor se face nu numai cu certificatul de moștenitor ci și cu actele de filiație, iar legea specială repune în termenul de acceptare a succesiunii numai pe succesibilii care au formulat notificare. Întrucât unitățile deținătoare notificate nu au răspuns în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 (actual art. 25) nu este unul de recomandare ci un unul imperativ.

Depășirea acestui termen de către unitatea deținătoare care a acționat cu rea-credință nu poate să împiedice realizarea dreptului la acordarea măsurilor reparatorii către persoana îndreptățită care se vede în imposibilitate de a respecta procedura administrativă prevăzută de lege. Competența soluționării acțiunii promovată de reclamanta H.M., în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, revine tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investită cu soluționarea notificării, în speță, sucursala P. SA Târgu Jiu. Cât privește fondul cauzei, a constatat că pentru toate terenurile deținute de autorii reclamantei și aflate în prezent în posesia Consiliului Local Țicleni i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, astfel încât acest pârât nu poate fi obligat la restituirea în natură sau la acordarea de despăgubiri.

Din expertiza efectuată la fond, coroborată cu adresa nr. 8936 din 15 noiembrie 2005 a Primăriei Țicleni, instanța de apel a reținut că din totalul de 22.186 mp, teren aflat în posesia SN P. SA, aflat sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, numai pentru suprafața de 40 mp aflată în intravilan pot fi acordate despăgubiri reclamantei. Referitor la terenurile deținute de SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea a constatat că regimul lor juridic a fost corect stabilit, în sensul că nu au fost restituite în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A.V.A.S., SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, și SC V.P.SA Râmnicu Vâlcea.

Recurenta A.V.A.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, făcând și o aplicare greșită a legii. Dezvoltând aceste motive, a susținut că intimata nu a comunicat în mod direct notificarea acestei instituții și nici nu a făcut dovada finalizării procedurii administrative obligatorii, pentru acordarea măsurilor reparatorii, astfel încât decizia să poată fi contestată în justiție, conform art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 nemodificată. În consecință, acțiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă. În ce privește al doilea motiv de recurs, a susținut că, potrivit art. 29 și urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor unități comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale.

Că, din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, se poate constata că A.V.A.S. nu are competența de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii. Cu privire la al treilea motiv de recurs recurenta a învederat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 și art. 86 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității, nefiindu-i comunicat raportul de expertiză dispus și efectuat în cauză. Printr-un ultim motiv de recurs, a susținut că intimata-reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului în litigiu. sucursala P. Târgu Jiu a invocat cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că, în mod greșit instanța de apel a respins excepția de necompetență teritorială a instanței de fond și excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu are personalitate juridică, iar terenul în litigiu este situat în extravilanul localității Țicleni. SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză susținând că singura autoritate împotriva căreia reclamanta-intimată își poate îndrepta pretențiile este, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2000, A.P.A.P.S. București. Recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce succed: În temeiul art. 20 și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamanta-intimată H.M.

a notificat pe recurentele-pârâte solicitând să-i fie restituite în natură mai multe suprafețe de teren preluate abuziv de stat, iar în subsidiar să-i fie acordate măsuri reparatorii în echivalent. Întrucât persoanele juridice deținătoare a imobilelor în litigiu nu au emis dispoziție sau decizie motivată, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, intimata-reclamantă a formulat acțiunea având ca obiect obligarea recurentelor la soluționarea notificărilor adresate. Potrivit art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, competența materială în soluționarea cauzei revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, respectiv Tribunalului Gorj.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că terenul în litigiu se află în patrimoniul SN P. SA, sucursala Târgu Jiu, și deși nu are personalitate juridică, are organe proprii de conducere și poate sta în judecată conform art. 41 al. 2 Cod de procedură civilă. Ca urmare, critica formulată de recurenta SN P. SA, sucursala Târgu Jiu, este nefondată. Nefondată este și critica formulată de recurenta A.V.A.S. privind lipsa calității procesuale pasive. Prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 conferă în mod expres instituției care a efectuat privatizarea calitatea de parte într-un litigiu de genul celui dedus judecății în prezenta cauză. Nici critica cu privire la greșita aplicare a legii în legătură cu dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, nu este fondată.

Din actele și lucrările din dosar, respectiv actele de filiație ale autorilor reclamantei, ca titular al dreptului de proprietate invocat, extrasele din registrele agricole și copia registrului de transcripțiuni ale anului 1938, schița cu amplasamentul terenului, actul de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 1937, rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta și-a dovedit atât calitatea de persoană îndreptățită la restituire cât și dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu. Nici critica vizând acordarea despăgubirilor intimatei-reclamante nu este fondată. Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției instituie prin Titlul VII, cap. V, o procedură administrativă pentru acordarea despăgubirilor distinctă de procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001.

Ar. 13 din același titlu (cap. III), stabilește că pentru acordarea despăgubirilor se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care în principal dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire. Ca atare, după apariția legii speciale de acordare a despăgubirilor, entitatea competentă a stabili contravaloarea acestora, este Comisia Centrală și nu recurenta A.V.A.S. În ceea ce privește critica formulată de recurenta-pârâtă SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea, constată că ambele instanțe au stabilit corect regimul juridic al terenului în litigiu, fiind situat în intravilanul localității, nefiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel încât, în mod corect s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii reclamantei, pentru suprafața de 314 mp Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursurile declarate urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de A.V.A.S., SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, și SC V.P. SA Rm. Vâlcea, sucursala Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 2929 din 17 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.