ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1879/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 420 din 15 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Brașov, inculpatul V.T.Șt. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 99 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 și art. 175 lit. c), art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 28 februarie 2003 la zi. A reținut instanța că în ziua de 18 decembrie 2002, inculpatul minor s-a întors în domiciliu de la școală. Pe fondul unor discuții declanșate de mama sa, victima V.A.M., cu privire la situația școlară a inculpatului, care se înrăutățise, acesta a luat un cuțit cu care i-a aplicat mai multe lovituri, în urma cărora victima a decedat la scurt timp.

Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe, consecința lezării plămânului, peretelui arterei aorte toracice și splinei. Leziunile s-au produs prin loviri directe și repetate cu un instrument tăietor-înțepător. Celelalte leziuni traumatice constatate la autopsie (pergamentări pe gambă și cot, infiltrat sanguin în regiunea frontală) s-au putut produce prin lovire de un corp dur, în căderea victimei și nu au legătură cu cauza medicală a morții. A mai reținut instanța că încadrarea juridică a faptei reținută inculpatului prin rechizitoriu, de omor calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), art. 176 lit. a) C. pen., nu este legală.

Nu se poate reține că inculpatul minor a acționat întrebuințând în mod voit anumite metode și mijloace de chinuire a victimei. Fapta a fost săvârșită sub un impuls de moment, loviturile, chiar dacă sunt multe ca număr, s-au succedat într-un interval scurt de timp și au fost aplicate „orbește” de inculpat, sub imperiul spaimei, fără a viza un organ anume. În legătură cu individualizarea pedepsei, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., s-a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 8 ani închisoare este de natură să asigure reeducarea inculpatului minor, atingându-se și scopul prevăzut de art. 51 C. pen. Cu privire la latura civilă, a motivat instanța că, acțiunea părților civile este întemeiată urmând ca inculpatul să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente V.V., către acestea, la plata daunelor morale în cuantum de 50.000.000 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul. Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate cu privire la încadrarea juridică reținută și a solicitat reținerea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), art. 176 lit. a) C. pen. și majorarea pedepsei. Inculpatul prin apel declarat, a solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea despăgubirilor la care a fost obligat. Curtea de Apel Brașov prin decizia penală nr. 35 din 28 ianuarie 2004, a admis apelurile declarate de parchet și inculpat. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

A redus de la 50.000.000 lei la 25.000.000 lei despăgubirile morale datorate de inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente, către părțile civile. A motivat instanța de apel că, încadrarea juridică reținută faptei de omor calificat comisă de inculpat, este corectă. În cauză, s-a dovedit că inculpatul a ucis victima într-un interval scurt de timp, prin aplicarea repetată a 14 lovituri de cuțit, din care 8 cu interesarea organelor vitale, restul fiind superficiale. Din materialitatea faptei rezultă că inculpatul nu a cauzat victimei alte suferințe decât cele caracteristice oricărei morți violente. Împrejurările în care victima a fost ucisă și numărul mare de lovituri aplicate, sunt aspecte care justifică majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Apelul declarat de inculpat s-a apreciat ca întemeiat numai cu privire la reducerea cuantumului despăgubirilor morale la care a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, reiterând motivele de apel care vizau încadrarea juridică reținută, solicitând schimbarea în infracțiunea de omor deosebit de grav și majorarea pedepsei aplicate. A motivat parchetul că actul medico-legal a evidențiat multiple plăgi tăiate-înțepate consecința a 20 de lovituri de cuțit, unele lezând organe vitale și multiple plăgi tăiate superficial. Pe de altă parte martorii M.C.I., M.C. și G.E. au declarat că au auzit strigăte disperate de durere.

Decesul victimei nu a survenit instantaneu în condițiile în care din procesul verbal de cercetare la fața locului au fost constatate urme de sânge care duc la concluzii că victima s-a târât din bucătărie spre hol. Toate aceste împrejurări demonstrează că fapta comisă de inculpat trebuie încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. Pe de altă parte pedeapsa de 8 ani închisoare nu reflectă gravitatea infracțiunii comise și se impune majorarea acesteia. Examinând recursul declarat de inculpat în raport de criticile formulate, se constată că nu este fondat. În cauză nu se contestă numărul loviturilor de cuțit aplicate de inculpat victimei cu consecința lezării organelor vitale care au condus la moartea victimei.

Din probele administrate nu rezultă că inculpatul a aplicat loviturile cu cuțitul victimei pe un interval de timp relativ mai îndelungat care să presupună lentă cu provocarea de suferințe chinuitoare și prelungite. În cauză, activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat într-un interval de timp scurt, aplicând cu repeziciune loviturile de cuțit, din care cauză s-a produs o hemoragie internă și externă cu consecința morții victimei. În aceste condiții, suferințele victimei au fost inevitabile și subsecvente acțiunii de ucidere săvârșite de inculpat, fără să presupună o moarte lentă, cu suferințe prelungite. Încadrarea juridică dată de instanțe faptei inculpatului de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., este corectă, astfel că motivul de recurs al Parchetului pe acest aspect nu este fondat.

În legătură cu pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului minor, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., de concluziile anchetei sociale, că până la comiterea faptei a avut o comportare bună în relațiile cu familia și colegii de școală, de datele furnizate de dirigintele inculpatului că nu era violent ori agresiv, se constată că aceasta a fost just individualizată. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 35/A din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul V.T.Șt. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 28 februarie 2003 la 6 aprilie 2004. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2004.