ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1984/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 397

din 15 decembrie 2008 a Tribunalului Arad, inculpatul D.A. a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin.

(1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza

art. 76

alin. (3) C. pen., s-a înlăturat

pedeapsa complementară privativă de drepturi.

S-a constatat că

partea civilă U.I. nu s-a constituit parte civilă

în

procesul penal.

A fost admisă în parte

acțiunea civilă exercitată de partea civilă U.I. în nume propriu și în calitate

de reprezentant al

minorei U.G.

T. și U.M.N., în Ploiești și a fost obligat

inculpatul D.A. să plătească acestuia următoarele sume cu titlu de despăgubiri

civile:

- suma de 5000 lei

despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare;

- suma de 5000 lei

daune morale;

- suma de câte 10000

lei pentru fiecare minoră cu titlu de daune morale.

A fost obligat

inculpatul să plătească prestații periodice lunare pe seama minorelor U.G.T. și

U.M.N. în cuantum de câte 61 lei pentru fiecare minoră începând cu data de 26

august 2004 și până la majoratul acestora.

Au fost respinse

restul pretențiilor părții civile U.l.

A fost obligat

inculpatul să plătească părții civile U.l. suma de 200 lei cheltuieli

judiciare.

A fost obligat

inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință penală, Tribunalul Arad a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 412/P/2004

din 19 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a dispus scoaterea de

sub urmărire penală a învinuitului D.A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., reținându-se existența

legitimei apărări, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen., ca și

cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

Prin ordonanța nr. 5/II/2/2005

din 12 noiembrie 2007, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad

a respins plângerea petenților U.I. și U.A. împotriva soluției de netrimitere

în judecată.

La data de 24 octombrie

2007, pe rolul Tribunalului Arad a fost înregistrată plângerea petenților

formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., prin care au solicitat

desființarea soluției procurorului și judecarea inculpatului D.A. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, susținând că în mod greșit s-a

reținut în favoarea acestuia starea de legitimă apărare.

Prin încheierea din 14

ianuarie 2008, Tribunalul Arad, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. c) C.

proc. pen., a admis plângerea, a desființat rezoluția atacată și a reținut

cauza pentru judecarea inculpatului D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

S-a arătat că, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (9) C. proc. pen.,

actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea persoanelor vătămate U.I.

și U.A., acțiunea penală fiind pusă în mișcare împotriva inculpatului pentru

infracțiunea de omor calificat.

În urma examinării

materialului probator (proces-verbal de cercetare

la fața locului,

raport de autopsie medico-legală

, buletin

de analiză

toxicologică alcoolemie, raport de constatare medico-legală, planșe

fotografice, declarațiile martorilor B.E., C.J.S., C.I., M.G., P.C., l.A., R.A.,

C.M., B.L. coroborate cu declarațiile inculpatului D.A.)

instanța a reținut că, în

după-amiaza zilei de 25 august 2004, în urma unui incident violent provocat de

inculpat, victima U.N. l-a lovit pe acesta cu o rangă peste mâna dreaptă.

Inculpatul s-a îndreptat spre mașina sa de unde a luat un cuțit cu care i-a

aplicat victimei o lovitură în zona inimii.

Victima a decedat în drum

spre spital; moartea sa s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutiv

unei plăgi înțepate-tăiate transfixiante a cordului, leziune ce a putut fi

produsă prin lovire directă, puternică, cu un corp înțepător-tăios (cuțit).

Împotriva acestei decizii au

declarat apel partea vătămată U.I. și inculpatul D.A.

În motivarea apelului

declarat de către partea vătămată s-a solicitat admiterea acestuia, casarea

sentinței penale și, urmare rejudecării, majorarea cuantumului daunelor

acordate raportat la suferința cauzată, urmare a acțiunii ilicite a

inculpatului.

Apelul declarat de către

inculpat nu a fost motivat în scris, iar prin concluziile orale s-a susținut că

instanța de fond, în încheierea din 14 ianuarie 2009, a confundat părțile.

Prin decizia penală nr. 15/ A

din 19 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate de

partea civilă U.I. și de inculpatul D.A., a desființat sentința instanței de

fond și a trimis cauza acesteia spre rejudecare.

Instanța de control judiciar

a reținut că prin încheierea din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad nu s-a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de D.A., astfel că instanța nu

putea pronunța față de acesta o hotărâre de condamnare, câtă vreme el nu a

primit calitatea procesuală de inculpat, dreptul la apărare al sus-numitului

fiind încălcat în mod grav, iar vătămarea produsă neputând fi înlăturată decât

prin anularea actului întocmit în condiții de nulitate absolută.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs în termen legal, partea civilă U.I., solicitând

admiterea, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Timișoara, întrucât nu s-a soluționat apelul potrivit motivelor

invocate.

S-a arătat că acțiunea

penală

a fost pusă în mișcare prin însăși încheierea

pronunțată de către judecătorul care a admis plângerea împotriva soluției

prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad,

judecător

care, de altfel, a formulat și declarație de abținere în această cauză pe motiv

că

este incompatibil

să

soluționeze fondul acestei cauze, așa cum se prevede în decizia nr. XV/2006

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, care a admis

recursul în interesul legii în aplicarea dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8) lit. c) C. proc. pen.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Recurenta parte civilă U.I.

și-a exercitat dreptul conferit de legiuitor, potrivit dispozițiilor art. 278 alin.

(3) C. proc. pen. și, în calitatea sa de persoană vătămată în interesele sale legitime,

a formulat plângere la instanță împotriva soluției date de procuror de scoatere

de sub urmărire penală a învinuitului D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat.

Instanța competentă să

judece cauza în primă instanță, Tribunalul Arad, a găsit întemeiată plângerea

persoanei vătămate și a admis-o, în condițiile stabilite de art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen.

În legătură cu soluțiile ce

se pot pronunța

în cadrul acestei proceduri, prin art. 278

1

alin. (8) lit. c)

din același cod, s-a prevăzut că instanța „admite plângerea, prin încheiere,

desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la

dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare [..]”.

Din economia textului

de lege sus-menționat rezultă, așadar, că, admițând accesul la justiție al

persoanelor nemulțumite de soluțiile de neurmărire penală și controlul

judecătoresc asupra acestor soluții date de

procuror, legiuitorul

a decis ca, atunci când, pe baza reevaluării materialului probator, instanța

constată că probele erau suficiente pentru trimitere în judecată și că deci

procurorul în mod greșit nu și-a exercitat atribuțiile specifice de punere în

mișcare a acțiunii penale și de sesizare a instanței, să transfere

judecătorului aceste funcții procesuale specifice urmăririi penale.

Așadar, în asemenea

cazuri, prin conținutul lor, dispozițiile art. 278

1

alin. (8) C.

proc. pen., operează și o modificare asupra exercitării funcțiilor procesuale

de urmărire penală și de judecată, deoarece încheierea de reținere a cauzei

spre judecare, în urma admiterii plângerii îndreptate împotriva rezoluției sau

ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, devine astfel actul de

sesizare al instanței și de punere în mișcare a acțiunii penale.

În acest sens a statuat

Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin decizia nr. XV din 22

mai 2006, admițând recursul în interesul legii promovat de procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de fond s-a

conformat întru-totul acestei decizii obligatorii, respectând inclusiv

dispozițiile legale referitoare la incompatibilitatea judecătorului care, după

ce a admis plângerea și a desființat rezoluția atacată, reținând cauza spre

judecare, s-a și abținut de la soluționarea fondului acesteia.

În aceste condiții, soluția

dispusă de instanța de apel de a trimite cauza spre rejudecare tribunalului,

considerând în mod neîntemeiat că acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare

față de inculpat, este nelegală.

Admițând recursul părții

civile, Înalta Curte va casa decizia nr. 15/ A din 19 februarie 2009 a Curții

de Apel Timișoara și va trimite cauza acestei instanțe, pentru soluționarea

apelurilor declarate de partea civilă U.I. și de inculpatul D.A.

Onorariul apărătorului din

oficiu pentru asistența juridică a intimatului inculpat se va plăti din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești.

Văzând dispozițiile art. 385

15

alin. (2) lit. c) teza I C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

partea civilă U.I. împotriva

deciziei penale nr. 15 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, privind pe inculpatul D.A.

Casează decizia penală

atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea pe

fond a apelurilor.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2009.