ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1984/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 397 din 15 decembrie 2008 a Tribunalului Arad, inculpatul D.A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 76 alin. (3) C. pen., s-a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi. S-a constatat că partea civilă U.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă U.I. în nume propriu și în calitate de reprezentant al minorei U.G. T. și U.M.N., în Ploiești și a fost obligat inculpatul D.A. să plătească acestuia următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: - suma de 5000 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare; - suma de 5000 lei daune morale; - suma de câte 10000 lei pentru fiecare minoră cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul să plătească prestații periodice lunare pe seama minorelor U.G.T. și U.M.N. în cuantum de câte 61 lei pentru fiecare minoră începând cu data de 26 august 2004 și până la majoratul acestora. Au fost respinse restul pretențiilor părții civile U.l.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile U.l. suma de 200 lei cheltuieli judiciare. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Arad a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 412/P/2004 din 19 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., reținându-se existența legitimei apărări, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen., ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Prin ordonanța nr. 5/II/2/2005 din 12 noiembrie 2007, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a respins plângerea petenților U.I.

și U.A. împotriva soluției de netrimitere în judecată. La data de 24 octombrie 2007, pe rolul Tribunalului Arad a fost înregistrată plângerea petenților formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., prin care au solicitat desființarea soluției procurorului și judecarea inculpatului D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, susținând că în mod greșit s-a reținut în favoarea acestuia starea de legitimă apărare. Prin încheierea din 14 ianuarie 2008, Tribunalul Arad, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., a admis plângerea, a desființat rezoluția atacată și a reținut cauza pentru judecarea inculpatului D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

S-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (9) C. proc. pen., actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea persoanelor vătămate U.I. și U.A., acțiunea penală fiind pusă în mișcare împotriva inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat. În urma examinării materialului probator (proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de autopsie medico-legală , buletin de analiză toxicologică alcoolemie, raport de constatare medico-legală, planșe fotografice, declarațiile martorilor B.E., C.J.S., C.I., M.G., P.C., l.A., R.A., C.M., B.L. coroborate cu declarațiile inculpatului D.A.) instanța a reținut că, în după-amiaza zilei de 25 august 2004, în urma unui incident violent provocat de inculpat, victima U.N.

l-a lovit pe acesta cu o rangă peste mâna dreaptă. Inculpatul s-a îndreptat spre mașina sa de unde a luat un cuțit cu care i-a aplicat victimei o lovitură în zona inimii. Victima a decedat în drum spre spital; moartea sa s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutiv unei plăgi înțepate-tăiate transfixiante a cordului, leziune ce a putut fi produsă prin lovire directă, puternică, cu un corp înțepător-tăios (cuțit). Împotriva acestei decizii au declarat apel partea vătămată U.I. și inculpatul D.A. În motivarea apelului declarat de către partea vătămată s-a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței penale și, urmare rejudecării, majorarea cuantumului daunelor acordate raportat la suferința cauzată, urmare a acțiunii ilicite a inculpatului.

Apelul declarat de către inculpat nu a fost motivat în scris, iar prin concluziile orale s-a susținut că instanța de fond, în încheierea din 14 ianuarie 2009, a confundat părțile. Prin decizia penală nr. 15/ A din 19 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate de partea civilă U.I. și de inculpatul D.A., a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza acesteia spre rejudecare. Instanța de control judiciar a reținut că prin încheierea din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de D.A., astfel că instanța nu putea pronunța față de acesta o hotărâre de condamnare, câtă vreme el nu a primit calitatea procesuală de inculpat, dreptul la apărare al sus-numitului fiind încălcat în mod grav, iar vătămarea produsă neputând fi înlăturată decât prin anularea actului întocmit în condiții de nulitate absolută.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen legal, partea civilă U.I., solicitând admiterea, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, întrucât nu s-a soluționat apelul potrivit motivelor invocate. S-a arătat că acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin însăși încheierea pronunțată de către judecătorul care a admis plângerea împotriva soluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, judecător care, de altfel, a formulat și declarație de abținere în această cauză pe motiv că este incompatibil să soluționeze fondul acestei cauze, așa cum se prevede în decizia nr. XV/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, care a admis recursul în interesul legii în aplicarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Recurenta parte civilă U.I. și-a exercitat dreptul conferit de legiuitor, potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen. și, în calitatea sa de persoană vătămată în interesele sale legitime, a formulat plângere la instanță împotriva soluției date de procuror de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Instanța competentă să judece cauza în primă instanță, Tribunalul Arad, a găsit întemeiată plângerea persoanei vătămate și a admis-o, în condițiile stabilite de art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen. În legătură cu soluțiile ce se pot pronunța în cadrul acestei proceduri, prin art. 278 1 alin. (8) lit. c) din același cod, s-a prevăzut că instanța „admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare [..]”. Din economia textului de lege sus-menționat rezultă, așadar, că, admițând accesul la justiție al persoanelor nemulțumite de soluțiile de neurmărire penală și controlul judecătoresc asupra acestor soluții date de procuror, legiuitorul a decis ca, atunci când, pe baza reevaluării materialului probator, instanța constată că probele erau suficiente pentru trimitere în judecată și că deci procurorul în mod greșit nu și-a exercitat atribuțiile specifice de punere în mișcare a acțiunii penale și de sesizare a instanței, să transfere judecătorului aceste funcții procesuale specifice urmăririi penale.

Așadar, în asemenea cazuri, prin conținutul lor, dispozițiile art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., operează și o modificare asupra exercitării funcțiilor procesuale de urmărire penală și de judecată, deoarece încheierea de reținere a cauzei spre judecare, în urma admiterii plângerii îndreptate împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, devine astfel actul de sesizare al instanței și de punere în mișcare a acțiunii penale. În acest sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin decizia nr. XV din 22 mai 2006, admițând recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de fond s-a conformat întru-totul acestei decizii obligatorii, respectând inclusiv dispozițiile legale referitoare la incompatibilitatea judecătorului care, după ce a admis plângerea și a desființat rezoluția atacată, reținând cauza spre judecare, s-a și abținut de la soluționarea fondului acesteia. În aceste condiții, soluția dispusă de instanța de apel de a trimite cauza spre rejudecare tribunalului, considerând în mod neîntemeiat că acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare față de inculpat, este nelegală. Admițând recursul părții civile, Înalta Curte va casa decizia nr. 15/ A din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara și va trimite cauza acestei instanțe, pentru soluționarea apelurilor declarate de partea civilă U.I.

și de inculpatul D.A. Onorariul apărătorului din oficiu pentru asistența juridică a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești. Văzând dispozițiile art. 385 15 alin. (2) lit. c) teza I C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de partea civilă U.I. împotriva deciziei penale nr. 15 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul D.A. Casează decizia penală atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea pe fond a apelurilor. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.