ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4097/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 103 din data de 22 aprilie 2008, pronunțată în dosarul penal nr. 3022/88/2007, Tribunalul Tulcea, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, dispunând în conformitate cu art. 81 C. pen. și art. 82 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 5 ani A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., iar în conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acestei pedepse.

A respins, ca nefondate, pretențiile părții civile L.M. la despăgubiri pentru daune materiale. A admis în parte pretențiile părților civile L.M. și L.M., în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., fiind obligat inculpatul să plătească părților civile L.M. și L.M. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, câte 5.000 lei pentru fiecare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a stabilit următoarea situație de fapt: La data de 12 septembrie 2005, în jurul orelor 12,00, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul B.C. a îmbrâncit-o pe victima L.P. care a căzut, lovindu-se cu capul de stradă și suferind leziuni ce au condus la deces. Prin raportul de nouă expertiză nr. A 5/3776/2007, avizat de către Comisia de avizare și control de pe lângă I.N.M.L.

București, s-a concluzionat - pe baza examinării documentației medicale și medico- legale prezente la dosar, că moartea victimei L.P. a fot violentă, s-a datorat unui „traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural acut de emisfer stâng cu efect compresiv asupra creierului, operat, complicat în evoluția cu bronhopneumonie acută prin decubit prelungit, între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată și, așa cum rezultă din datele de la dosarul cauzei și din localizarea leziunilor cerebrale, este posibil ca în urma împingerii victimei de către agresor, aceasta să se fi lovit la cap, ca urmare a căderii. Pretențiile părții civile L.M. la despăgubiri pentru daune materiale au fost apreciate ca nefondate iar, pe de altă parte, durerea încercată de părțile civile L.M.

(fiică) și L.M. (soție) justifică pretențiile formulate de acestea cu titlu de daune în cursul urmării penale. B. Împotriva sentinței primei instanțe, în termenul legal, părțile civile L.M. și L.M. au declarat apel, solicitând, prin reaprecierea probelor, majorarea cuantumului daunelor morale, iar cu privire la daunele materiale să se dispună admiterea în totalitate. Prin decizia penală nr. 101/ P din 08 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de partea civilă L.M. și L.M., s-a desființat sentința primei instanțe și, rejudecând, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul și la plata sumei de 5000 lei despăgubiri civile (daune materiale) către părțile civile L.M.

și L.M. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către părțile civile. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit declarațiilor martorelor R.M. și B.I., fiind și de notorietate efectuarea cheltuielilor cu înmormântarea și pomenirile corespunzătoare înmormântării unei persoane, cuantumul daunelor materiale se ridică la nivelul sumei de 5000 lei, inculpatul fiind răspunzător de acestea, în temeiul art. 14, 346 C. proc. civ. și art. 998 C. civ., deoarece a produs prin infracțiune decesul victimei; declarațiile celor 2 martore nu pot fi înlăturate câtă vreme inculpatul nu a avut nicio obiecție cu privire la ascultarea lor și nu a dovedit contrariul.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, s-a apreciat că suma de câte 5000 lei acordată de instanța de fond este de natură să asigure o reparație echitabilă a prejudiciilor morale suferite de apelantele părți civile și cum după pronunțarea hotărârii nu au apărut probe care să dovedească prejudicii morale sporite, nu se justifică majorarea cuantumului daunelor morale pentru niciuna dintre părțile civile. C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile L.M. și L.M. criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, reiterând motivele de apel, respectiv cuantumul insuficient al despăgubirilor deși există probe care dovedesc cuantumul solicitat, de 10200 lei pentru daune materiale și câte 100000 lei pentru daune morale.

Examinând recursurile declarate de părțile civile, Înalta Curte constată următoarele: Pe de o parte, temeiul de casare invocat de apărătorul ales al recurentelor părți civile, cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., nu este aplicabil în raport de motivele susținute, ce vizează cuantumul despăgubirilor civile, întrucât este incident doar când s-au aplicat pedepse greșit individualizate sau în alte limite decât cele prevăzute de legea penală. Ca atare, recursurile părților civile vizând cuantumul despăgubirilor materiale vor fi examinate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., urmând a se constata dacă instanțele inferioare au apreciat corect sau nu probele administrate în latura civilă.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că despăgubirile materiale s-au acordat în măsura în care au fost dovedite, părțile civile nedepunând diligente pentru a administra probe în scopul dovedirii tuturor cheltuielilor cu înmormântarea și pomenirile, pe care au pretins că le-au efectuat. Așadar, chiar dacă susținerea lor ar fi reală, la dosarul cauzei nu există dovezi în acest sens, astfel că recursul este nefondat. În ceea ce privește daunele morale, pentru aprecierea cuantumului acestora nu este incident vreun caz de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. Cum potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., „instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 ”, critica ce vizează aspectul cuantumului greșit al daunelor morale este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de părțile civile, iar conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) acestea vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, în baza art. 193 C. proc. pen., recurentele, părți civile vor fi obligate la cheltuieli judiciare către inculpat, reprezentând onorariul apărătorului ales al acestuia, redus prin apreciere potrivit legii civile. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile L.M. și L.M. împotriva deciziei penale nr. 101/ P din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul B.C. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 193 C. proc. pen., obligă recurentele părți civile la câte 500 lei cheltuieli judiciare către inculpat, reprezentând onorariul apărătorului ales al acestuia, redus prin apreciere potrivit legii civile.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.