ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4097/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4097/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentința penală nr. 103 din data
de 22 aprilie 2008, pronunțată în
dosarul penal nr.
3022/88/2007, Tribunalul Tulcea, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74
lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C., la o
pedeapsă de 3 ani închisoare, dispunând în conformitate cu art. 81 C. pen. și
art. 82 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o
durată de 5 ani
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a
II-a
și lit. b) C. pen., în condițiile art.
71 C. pen., iar în conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat
executarea acestei pedepse.
A respins, ca nefondate, pretențiile părții civile L.M. la despăgubiri
pentru daune materiale.
A admis în parte pretențiile părților civile L.M. și L.M., în baza art.
14 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm.
C. civ., fiind obligat inculpatul să plătească părților civile L.M. și
L.M.
suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, câte 5.000 lei pentru fiecare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a stabilit următoarea situație
de fapt:
La data de 12 septembrie 2005, în jurul
orelor 12,00, pe fondul unui conflict
spontan, inculpatul
B.C. a îmbrâncit-o pe victima L.P. care a căzut, lovindu-se cu capul de stradă
și suferind leziuni ce au condus la deces.
Prin raportul de nouă expertiză nr. A 5/3776/2007, avizat de către
Comisia de avizare și control de pe lângă I.N.M.L. București, s-a concluzionat
- pe baza examinării documentației medicale și medico-
legale prezente la dosar, că moartea victimei L.P. a fot violentă, s-a
datorat
unui „traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural acut de emisfer stâng cu
efect compresiv asupra creierului, operat, complicat în evoluția cu
bronhopneumonie acută prin decubit prelungit, între leziunile traumatice și
deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată și, așa cum
rezultă din datele de la dosarul cauzei și din localizarea leziunilor
cerebrale, este posibil ca în urma împingerii victimei de către agresor,
aceasta să se fi lovit la cap, ca urmare a căderii.
Pretențiile părții civile L.M. la despăgubiri pentru daune materiale au
fost apreciate ca nefondate iar, pe de altă parte, durerea încercată de părțile
civile L.M. (fiică) și L.M. (soție) justifică pretențiile formulate de acestea
cu titlu de daune în cursul urmării penale.
B. Împotriva sentinței primei instanțe,
în termenul legal, părțile civile
L.M. și L.M. au declarat
apel, solicitând, prin reaprecierea
probelor,
majorarea cuantumului daunelor morale, iar cu privire la daunele
materiale
să se dispună admiterea în totalitate.
Prin decizia penală nr. 101/ P din 08 octombrie 2008 a Curții de Apel
Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a
admis apelul declarat de partea civilă L.M. și L.M., s-a desființat sentința
primei instanțe și, rejudecând, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și urm.
C. civ., a fost obligat inculpatul și la plata sumei de 5000 lei despăgubiri
civile (daune materiale) către părțile civile L.M. și L.M.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligat
inculpatul la plata sumei de 2500 lei,
reprezentând cheltuieli judiciare către
părțile civile.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit
declarațiilor martorelor R.M. și B.I., fiind și de notorietate efectuarea
cheltuielilor cu înmormântarea și pomenirile corespunzătoare înmormântării unei
persoane, cuantumul daunelor materiale se ridică la nivelul sumei de 5000 lei,
inculpatul fiind răspunzător de acestea, în temeiul art. 14, 346 C. proc. civ.
și art. 998 C. civ., deoarece a produs prin infracțiune decesul victimei;
declarațiile celor 2 martore nu pot fi înlăturate câtă vreme inculpatul nu a
avut nicio obiecție cu privire la ascultarea lor și nu a dovedit contrariul.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, s-a apreciat că suma de
câte 5000 lei acordată de instanța de fond este de natură să asigure o
reparație echitabilă a prejudiciilor morale suferite de apelantele părți civile
și cum după pronunțarea hotărârii nu au apărut probe care să dovedească
prejudicii morale sporite, nu se justifică majorarea cuantumului daunelor
morale pentru niciuna dintre părțile civile.
C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile L.M. și L.M.
criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, reiterând motivele de apel,
respectiv cuantumul insuficient al despăgubirilor deși există probe care
dovedesc cuantumul solicitat, de 10200 lei pentru daune materiale și câte
100000 lei pentru daune morale.
Examinând recursurile declarate de părțile civile, Înalta Curte
constată următoarele:
Pe de o parte, temeiul de casare invocat de apărătorul ales al
recurentelor părți civile, cel prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen., nu este aplicabil în raport de motivele susținute, ce vizează
cuantumul despăgubirilor civile, întrucât este incident doar când s-au aplicat
pedepse greșit individualizate sau în alte limite decât cele prevăzute de legea
penală.
Ca atare, recursurile părților civile vizând cuantumul despăgubirilor
materiale vor fi examinate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., urmând a se constata dacă instanțele inferioare au
apreciat corect sau nu probele administrate în latura civilă.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că despăgubirile materiale
s-au acordat în măsura în care au fost dovedite,
părțile civile nedepunând
diligente pentru a administra probe în scopul
dovedirii tuturor cheltuielilor cu înmormântarea și pomenirile, pe care au
pretins că le-au efectuat. Așadar, chiar dacă susținerea lor ar fi reală, la
dosarul cauzei nu există dovezi în acest sens, astfel că recursul este
nefondat.
În ceea ce privește daunele morale, pentru aprecierea cuantumului
acestora nu este incident vreun caz de casare dintre cele limitativ prevăzute
de art. 385
9
C. proc. pen. Cum potrivit dispozițiilor art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen., „instanța de recurs examinează cauza numai în limitele
motivelor de casare prevăzute în art. 385
9
”, critica ce vizează
aspectul cuantumului greșit al daunelor morale este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există
motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform
dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în
baza
art. 385
15
pct. 1 lit. b)
din același cod, va respinge, ca nefondate,
recursurile formulate de
părțile civile, iar conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) acestea vor fi
obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată, în baza art. 193 C. proc. pen., recurentele, părți civile vor
fi obligate la cheltuieli judiciare către inculpat, reprezentând onorariul
apărătorului ales al acestuia, redus prin apreciere potrivit legii civile.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile L.M. și
L.M. împotriva deciziei penale nr. 101/ P din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel
Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,
privind pe inculpatul B.C.
Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 lei fiecare,
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de câte
50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru
inculpat până la prezentarea apărătorului ales,
ce se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
În baza art. 193 C. proc. pen., obligă
recurentele părți civile
la câte 500 lei cheltuieli
judiciare către inculpat, reprezentând onorariul apărătorului ales al acestuia,
redus prin apreciere potrivit legii civile.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.