ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2550/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 173 din 22 aprilie

2008, Tribunalul Satu Mare, secția penală, a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S.K.A.J. din art.

174 C. pen., în art. 183 C. pen.

În baza art. 174 C. pen. și art. 37 lit. b) C.

pen., a condamnat pe inculpatul S.K.A.J., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b),

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art.

64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

A fost menținută starea

de arest preventiv a inculpatului și s-a scăzut

din pedeapsă durata reținerii și a arestării

preventive de la 15 iunie 2007 la zi, în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen.

și a art. 88 C. pen.

Tribunalul a admis în

parte acțiunea civilă formulată de partea civilă

N.D.I., dispunându-se obligarea

inculpatului la plata sumei de

5.000

lei despăgubiri civile, daune morale, respingându-se restul pretențiilor

formulate.

Instanța a reținut, în esență, că în noaptea

de 14 iunie 2007, în jurul orelor 0,30 - 1,00, inculpatul a ucis-o pe concubina

sa N.I.A. prin

lovituri cu pumnii și cu o

bucată de lemn în zona capului și peste corp. Ulterior,

inculpatul a

transportat cu un cărucior cadavrul înfășurat în două pături și 1-a aruncat

într-un container de gunoi din zona Petofi din municipiul Satu Mare.

Prin decizia penală nr. 64/ A din 24 iunie

2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis

apelul declarat de inculpatul S.K.A.J. împotriva sentinței penale nr. 173 din

22 aprilie 2008 a Tribunalului Satu Mare, pe care a desființat-o, în parte,

reducând pedeapsa de la 20 ani la 16 ani închisoare. Totodată, s-a menținut și conținutul

pedepselor accesorii și complementare, precum și restul dispozițiilor sentinței

apelate.

A fost dedusă, în continuare, detenția și a

fost menținută starea de arest preventiv a apelantului inculpat.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a

declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(l) pct. 17 și 14 C. proc. pen., susținând că faptei i s-a dat o greșită

încadrare juridică în infracțiunea de omor, întrucât fapta comisă constituie

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., iar pedeapsa a fost greșit

individualizată în sensul că nu i s-au aplicat circumstanțe atenuante.

Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpat este nefondat, sub ambele aspecte, pentru următoarele argumente:

l). - Referitor Ia greșita încadrare juridică

a faptei [(caz de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (l) pct. 17 C.

proc. pen.)]:

Înalta Curte constată că în raport cu

modalitatea în care s-a săvârșit fapta, cu zonele vitale lezate (zona capului,

zona inimii, zona ficatului, intens vascularizate cu vase mari de sânge), cu

obiectul folosit pentru lovirea victimei (o bucată de lemn) și cu intensitatea

loviturilor, inculpatul a acționat cu intenție pentru uciderea victimei.

Astfel, cum rezultă din Raportul medico-legal

de autopsie al S.M.L.J. Satu Mare, aflat la dosarul de urmărire penală, moartea

victimei a fost violentă, ea datorându-se șocului traumatic și hemoragie

consecutiv multiplelor leziuni, contuzii de organe interne survenite în cadrul

unui politraumatism corporal.

În aceste circumstanțe, Înalta Curte constată

că încadrarea juridică în art. 174 C. pen., este corectă, inculpatul acționând

cu intenție, nu doar pentru lovirea victimei, ci pentru uciderea ei,

prevederile art. 183 C. pen., nefiind incidente în cauză.

greșita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C.

proc. pen.:

Înalta Curte consideră că nici acest caz de

casare nu este aplicabil in cauză, deoarece instanța de apel a individualizat

corect pedeapsa aplicată inculpatului în raport cu prevederile art. 72 alin. (l)

C. pen., ținând seama de dispozițiile codului penal, limitele de pedeapsă

fixate pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., gradul de

pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana inculpatului,

infractor recidivist.

Aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 C. pen., nu se justifică în raport cu gravitatea faptei comise și cu

perseverența infracțională a inculpatului, infractor recidivist.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte

apreciază că sinceritatea inculpatului nu poate fi considerată circumstanță

atenuantă în raport cu prevederile art. 74 C. pen., așa cum în mod temeinic și

legal au considerat și cele două instanțe.

În consecință, Înalta Curte reține că decizia

atacată este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este

nefondat, urmând a fi respins.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din

pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 15 iunie 2007 la

zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul

inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei,

din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.K.A.J. împotriva Deciziei penale nr. 64/ A din 24 iunie 2008 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata arestării preventive de la 15 iunie 2007 la 20 august 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 august

2008.