ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2550/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 173 din 22 aprilie 2008, Tribunalul Satu Mare, secția penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S.K.A.J. din art. 174 C. pen., în art. 183 C. pen. În baza art. 174 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.K.A.J., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor. S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 15 iunie 2007 la zi, în baza art. 350 alin. (l) C. proc.

pen. și a art. 88 C. pen. Tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.D.I., dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei despăgubiri civile, daune morale, respingându-se restul pretențiilor formulate. Instanța a reținut, în esență, că în noaptea de 14 iunie 2007, în jurul orelor 0,30 - 1,00, inculpatul a ucis-o pe concubina sa N.I.A. prin lovituri cu pumnii și cu o bucată de lemn în zona capului și peste corp. Ulterior, inculpatul a transportat cu un cărucior cadavrul înfășurat în două pături și 1-a aruncat într-un container de gunoi din zona Petofi din municipiul Satu Mare. Prin decizia penală nr. 64/ A din 24 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul S.K.A.J.

împotriva sentinței penale nr. 173 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Satu Mare, pe care a desființat-o, în parte, reducând pedeapsa de la 20 ani la 16 ani închisoare. Totodată, s-a menținut și conținutul pedepselor accesorii și complementare, precum și restul dispozițiilor sentinței apelate. A fost dedusă, în continuare, detenția și a fost menținută starea de arest preventiv a apelantului inculpat. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (l) pct. 17 și 14 C. proc. pen., susținând că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea de omor, întrucât fapta comisă constituie infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., iar pedeapsa a fost greșit individualizată în sensul că nu i s-au aplicat circumstanțe atenuante.

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, sub ambele aspecte, pentru următoarele argumente: l). - Referitor Ia greșita încadrare juridică a faptei [(caz de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 17 C. proc. pen.)]: Înalta Curte constată că în raport cu modalitatea în care s-a săvârșit fapta, cu zonele vitale lezate (zona capului, zona inimii, zona ficatului, intens vascularizate cu vase mari de sânge), cu obiectul folosit pentru lovirea victimei (o bucată de lemn) și cu intensitatea loviturilor, inculpatul a acționat cu intenție pentru uciderea victimei. Astfel, cum rezultă din Raportul medico-legal de autopsie al S.M.L.J. Satu Mare, aflat la dosarul de urmărire penală, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se șocului traumatic și hemoragie consecutiv multiplelor leziuni, contuzii de organe interne survenite în cadrul unui politraumatism corporal.

În aceste circumstanțe, Înalta Curte constată că încadrarea juridică în art. 174 C. pen., este corectă, inculpatul acționând cu intenție, nu doar pentru lovirea victimei, ci pentru uciderea ei, prevederile art. 183 C. pen., nefiind incidente în cauză. 2. - Cu privire la cazul de recurs vizând greșita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.: Înalta Curte consideră că nici acest caz de casare nu este aplicabil in cauză, deoarece instanța de apel a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului în raport cu prevederile art. 72 alin. (l) C. pen., ținând seama de dispozițiile codului penal, limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana inculpatului, infractor recidivist.

Aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., nu se justifică în raport cu gravitatea faptei comise și cu perseverența infracțională a inculpatului, infractor recidivist. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că sinceritatea inculpatului nu poate fi considerată circumstanță atenuantă în raport cu prevederile art. 74 C. pen., așa cum în mod temeinic și legal au considerat și cele două instanțe. În consecință, Înalta Curte reține că decizia atacată este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 15 iunie 2007 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.K.A.J. împotriva Deciziei penale nr. 64/ A din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 15 iunie 2007 la 20 august 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2008.