ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1509/2008

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 499/ D din 12 octombrie 2007, Tribunalul Bacău

a condamnat pe inculpatul I.A.M., pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b), a art. 76 alin. (2) C. pen. și a art. 71 – art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus,

din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 31 iulie

2007 la zi.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată C.I.I.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În esență, s-au reținut următoarele:

În dimineața zilei de 29 iulie 2007, în jurul orei 4,30, iritat de

faptul că inculpatul a deschis televizorul, tatăl acestuia, victima I.V. a

început să-l înjure și să-l amenințe cu moartea pe inculpat. În acel moment,

inculpatul, care îl mai bătuse anterior pe tatăl său, l-a lovit pe acesta cu

piciorul în zona toracică, determinând căderea victimei pe o măsuță, după care

a sărit cu genunchii pe abdomenul victimei și a lovit-o cu picioarele în

regiunea costală, până când aceasta a căzut în stare de inconștiență. Ulterior,

în jurul orei 16,00, mama inculpatului l-a sunat și i-a spus că victima a fost

transportată la spital, unde a decedat.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 34 din 19

februarie 2008, constatând că apelul inculpatului este în termen, a anulat

mandatul de executare a pedepsei nr. 566/D/2007 din 24 octombrie 2007 emis de

Tribunalul Bacău.

Totodată, a respins apelul declarat de inculpat, s-a menținut starea

acestuia de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării

preventive de la 12 octombrie 2007 la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 76 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b)

și a art. 76 alin. (2) C. pen. și reducerea

pedepsei aplicate, pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii.

Recursul inculpatului este fondat.

Din examinarea lucrărilor și probelor dosarului, rezultă că fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, iar nu ale celei de omor calificat.

Astfel, din analiza declarațiilor inculpatului, care se coroborează cu

cele ale martorei oculare Ț.l.G., ale martorilor I.B., I.G., I.N.R., I.L. și a

martorului asistent C.G.C., date în cursul cercetării judecătorești rezultă că,

pe fondul unor mai vechi conflicte în familie, inculpatul a aplicat o lovitură

cu piciorul tatălui său, care a căzut, lovindu-se de o măsuță, după care,

pentru a se apăra de victimă, care se înarmase cu un cuțit din bucătărie, a

sărit cu genunchii pe abdomenul acesteia și a lovit-o cu picioarele în zona

costală.

Din analiza materialului probator rezultă că inculpatul a săvârșit cu

intenție acțiunea de lovire a victimei, prin aplicarea unor lovituri cu

picioarele, în zone nevitale ale corpului acesteia, însă rezultatul mai grav,

decesul tatălui său, s-a produs din culpă. Această poziție subiectivă a

inculpatului față de urmarea mai gravă

produsă

urmare loviturilor aplicate victimei caracterizează forma de

vinovăție a

praeterintenției.

Drept urmare, instanțele trebuiau să țină seama de toate împrejurările

concrete în contextul cărora a săvârșit fapta inculpatul și să constate că în

cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, săvârșită în condițiile circumstanței atenuante

a provocării.

Pentru aceste considerente, urmează să fie admis recursul inculpatului,

să fie casate ambele hotărâri și, în raport de noua încadrare juridică a

faptei, în dispozițiile art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art.

76 alin. (2) C. pen., să fie condamnat inculpatul la pedeapsa de un an și 8

luni închisoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul inculpat I.A.M. împotriva

deciziei penale nr. 34 din 19 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 499/ D din 12 octombrie

2007 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și

la pedeapsa aplicată inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei

din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C.

pen., text în baza căruia condamnă inculpatul I.A.M. la pedeapsa de un an și 8

luni închisoare.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și

a arestării preventive de la 31 iulie 2007 la 24 aprilie 2008.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2008.