ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 703/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 703/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 481 din 19 septembrie 2007 pronunțată de

Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea

formulată de apărătorul părții civile D.l. privind schimbarea încadrării

juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prevăzută și

pedepsită de

art. 183 C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prevăzută și

pedepsită de

art. 174 raportat la art. 175 lit.

a), d) și i) C. pen.

În baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I., pentru

săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, la pedeapsa de: 6 ani

închisoare:

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării

pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata măsurii

reținerii și arestului preventiv din data de 4 decembrie 2006 până la zi.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat pe

inculpat să plătească părții civile D.l., suma de 2500 lei despăgubiri civile,

reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei și daune morale în

sumă de 20.000 lei, respingând restul pretențiilor.

A dispus restituirea către inculpat a bunurilor corp delict ridicate de

la familia inculpatului și menționate în procesele verbale aflate la filele 42

și următoarele dosar, înregistrate în registrul instanței la poziția 42.

În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să

plătească părți civile, suma de 1000 lei onorariu de avocat, pentru avocat V.V.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să

plătească statului suma de 1300 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Mare a reținut, în

esență că, în noaptea de 3 decembrie 2006, în jurul orelor 1,55, victima D.V. a

fost descoperită decedată, pe str. Bisericii în dreptul școlii, de către C.I.D.

agent comercial în localitate.

Pe baza probelor administrate instanța de fond a reținut că în data de

3 decembrie 2006, inculpatul C.I., după ce a participat la o pomană unde a

consumat băuturi alcoolice, în jurul orelor 18,00, s-a deplasat la barul A.F. S.

din localitate unde s-a întâlnit cu victima (cu care în urmă cu circa 10 ani a

avut un conflict, stins prin împăcare), martorii P.l. și T.L., acolo consumând

în continuare băuturi alcoolice. Au stat în bar până în jurul orelor 21,30,

perioadă în care totul s-a desfășurat normal fără certuri, chiar și victima D.V.

Ie-a oferit băuturi alcoolice.

În jurul orelor 21,30, inculpatul a părăsit localul dar în loc să se

îndrepte spre domiciliul său a plecat în direcția opusă pe str. Bisericii,

stradă pe care este situată și școala generală și pe care a domiciliat victima.

Imediat după inculpat, au ieșit din local și martorii P.l. și T.L., înaintea

acestora cu puțin timp ieșind victima D.V. întrucât martorul T.L. era în stare

avansată de ebrietate a fost dus acasă de către martorul P.l.

Martorul P.I., care nu consumase băuturi alcoolice, arată că I-a văzut

pe inculpat mergând în față pe str. Bisericii iar în urma acestuia pe victima D.V.

orel, mai departe nu știe ce s-a întâmplat, ulterior aflând că victima a fost

găsită decedată în drum spre casă.

Din declarația inculpatului s-a reținut că acesta, fiind sub influența

alcoolului și nu consumase de mai mulți ani alcool, s-a gândit să-i dea o

corecție victimei D.V. pentru neînțelegerile avute în urmă cu ani de zile și de

care în acel moment și-a adus aminte. în acest sens, l-a așteptat lângă un

stâlp de curent electric iar când victima a ajuns lângă el l-a lovit cu pumnul

la nivelul capului, iar când victima s-a întors spre el i-a mai aplicat în zona

feței 3-4 lovituri cu pumnul, urmare cărora victima a căzut la pământ iar

inculpatul a fugit acasă. Arată că nu a fost văzut de alte persoane, iar când a

ajuns acasă, în curte s-a dezbrăcat de vestă și de tricou, s-a spălat pe mâini

apoi a spălat cele două bucăți de îmbrăcăminte într-o vană pe care o avea în

curte după care a intrat în locuință, s-a dus într-o încăpere separată,

respectiv în bucătărie, a discutat puțin cu fiul său, iar apoi s-a culcat în

bucătărie astfel că, soția acestuia nu a știut nimic ce s-a întâmplat decât dimineața

când au venit organele de poliție pentru cercetare.

Soția inculpatului a arătat că ulterior, în data de 04 decembrie 2006,

după plecarea organelor de poliție, aproximativ în jurul orelor 10,00, fiul său

i-a arătat în vana din curte, un tricou pe care se vedeau urme de sânge, iar

apa din vană era colorată.

Prin raportul de constatare medico-legal de autopsie s-a constatat că

moartea numitului D.V. a fost violentă ea s-a datorat asfixiei mecanice, prin

aspirat de sânge în căile respiratorii, consecutiv traumatismului cranio-facial

cu fractură cominutivă deschisă a piramidei nasului, leziuni care s-au putut

produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente. Poziția

victimă-agresor putea fi în ortostatism și față în fată.

Inculpatul, așa cum s-a arătat a recunoscut săvârșirea faptei și

regretat cele întâmplate, invocând în apărare starea de ebrietate și faptul că

doar a vrut să-i dea o corecție victimei, niciun moment nu a avut intenția să-l

omoare. De altfel, acesta a recunoscut și regretat fapta pe tot timpul

procesului penal.

Din referatul de evaluare al Serviciului de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Satu Mare s-a reținut că într-adevăr inculpatul are probleme de

comportament sub influența alcoolului, în rest

fiind cunoscut ca o persoană

integrată în societate cu bun comportament.

Din probele și declarațiile martorilor rezultă fără niciun echivoc că

inculpatul este cel care l-a agresat pe victima D.V. și urma loviturilor pe

care Ie-a aplicat i-a cauzat acestuia leziuni care în final au provocat moartea

victimei.

Reținând că moartea victimei D.V. a survenit ca urmare a asfixiei

mecanice prin aspirat de sânge în căile respiratorii, consecutiv traumatismului

cranio-facial cu fractura cominutivă deschisă a piramidei nasului, provocată de

loviturile cu pumnul aplicate de inculpat victimei, având în vedere că

inculpatul nu a urmărit moartea victimei, fapt ce rezultă și din cele stabilite

drept cauza morții prin raportul medico-legal, că nu a existat nicio motivație

pentru inculpat de a provoca moartea victimei, instanța în baza art. 334 C.

proc. pen., a respins cererea formulată de partea civilă D.l., de schimbarea

încadrării juridice a infracțiunii prevăzută și

pedepsită de

art. 183 C. pen., în aceea de omor calificat, prevăzută și

pedepsită de

art. 174 raportat la art. 175 lit.

a), d) și i) C. pen.

Diferențierea dintre infracțiunea de omor calificat și lovituri

cauzatoare de moarte, constă tocmai în intenția de a urmări moartea victimei

precum și din mijloacele și metodele folosite pentru a cauza moartea, ori în

cazul în speță nu se poate reține în niciun fel că inculpatul a urmărit moartea

victimei, aceasta datorându-se, așa cum s-a arătat, asfixiei mecanice cu sânge,

urmare loviturilor aplicate de inculpat și poziției victimei după căderea la

pământ.

Respingând cererea formulată de partea civilă, instanța a reținut că

faptele săvârșite astfel cum au fost descrise mai înainte de către inculpat,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

În cauză împotriva inculpatului în fața instanței s-a constituit parte

civilă soția victimei D.l., solicitând instanței obligarea inculpatului să-i

plătească cu titlu de daune 4500 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare a

victimei, 20000 lei daune morale, precum și cheltuieli judiciare.

De reținut că în faza de urmărire penală, conform declarației părți

civile D.l., aflată la dosarul de urmărire penală, aceasta a declarat că nu are

niciun fel de pretenții față de inculpat, nu solicită despăgubiri civile, ci

cere doar pedepsirea acestuia conform legii. Declară că a cheltuit cu

înmormântarea fostului soț suma de 4000 lei.

În dovedirea pretențiilor formulate, asistată fiind de apărător ales, a

înțeles să se folosească de martorii audiați și propuși prin rechizitoriu, din

declarația cărora instanța reține că, cheltuielile legate cu o înmormântare

obișnuită pot fi acoperite în cuantumul de 2500 lei. în ceea ce privește daunele

morale, având în vedere situația părții civile, consecințele morale și traumele

cauzate, instanța apreciază că sub acest aspect prejudiciul moral cauzat și

suma solicitată de 20.000 lei sunt rezonabile, motiv pentru care instanța Ie-a

încuviințat, apreciind că sunt în măsură cel puțin în parte să acopere și să

dezdăuneze în întregime pe partea civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, partea civilă D.I.

solicitând desființarea și modificarea ei în sensul

schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a) alin. (1) C. pen.,

calificarea rezultând din premeditarea faptei prevăzută de art. 175 lit. a) -

d) C. pen., profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra și omor

săvârșit în public, iar în ceea ce privește despăgubirile civile solicită

majorarea acestora la 4500 lei și 20.000 lei daune morale.

Prin decizia penală nr. 123/ A din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel

Oradea a admis apelul declarat de partea civilă D.I., împotriva sentinței

penale nr. 481 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe

care a desființat-o în sensul că, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.I.,

de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a), teza

II și art. 64 lit. b) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A obligat pe inculpat să plătească în favoarea Baroului de Avocați

Bihor suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu A,C., care va fi

avansată din fondul Ministerului Justiției și 500 lei, cheltuieli judiciare în

favoarea părții civile D.I.

În baza art. 160

b

C. proc. pen., a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului C.I. și a dedus din pedeapsă arestul preventiv până

la 20 noiembrie 2007.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a constatat că, în

mod corect pe baza probelor administrate instanța de fond a reținut starea de

fapt și încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte și nu în aceea de omor calificat, din toate probele și declarațiile

inculpatului, rezultând că acesta, pe fondul unor conflicte mai vechi a dorit

să-i aplice o corecție victimei și, în nici un caz să-i provoace moartea.

S-a reținut că, în acest sens revelator este și raportul de constatare

medico legal de autopsie, care stabilește cauza morții ca fiind „asfixia

mecanică prin aspirat de sânge în căile respiratorii, consecutiv traumatismului

craneo-faciale cu fractura cominutivă deschisă a piramidei nasului”, dar și

împrejurarea că victima avea la acel moment o alcoolemie de 2,75 %o, ceea ce a

favorizat decesul acesteia în condițiile arătate.

Pe de altă parte, însă, s-a constatat că instanța de fond a aplicat o

pedeapsă insuficientă pentru reeducarea inculpatului și apropiată de minimul

special prevăzut de lege pentru astfel de infracțiuni, motiv pentru care

admițând apelul părții civile a majorat pedeapsa de la 6 ani la 8 ani

închisoare, această din urmă pedeapsă putând conduce la reeducarea inculpatului

și la prevenția comiterii de noi infracțiuni.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea

civilă D.I. și inculpatul C.I.

În motivele sale de recurs, care vizează numai latura penală a cauzei

partea civilă, a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice dată

faptei reținute în sarcina inculpatului C.I., din infracțiunea de lovituri

cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., în infracțiunea de omor

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), d) și i) C. pen., iar în subsidiar

majorarea pedepsei inculpatului. A invocat cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Inculpatul C.I., în motivele sale de recurs, a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând menținerea

pedepsei aplicată de instanța de fond.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate,

care vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile inculpatului C.I.

și părții civile D.I. sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

inculpatul a fost trimis în judecată sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de

loviri cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

Primele instanțe făcând o analiză judicioasă a probelor de la dosar și

a stării de fapt reținute, au stabilit aceeași încadrare juridică prevăzută de art.

183 C. pen., dar contestată de partea civilă care susține în continuare că

inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide victima, încadrarea

juridică fiind în această situație aceea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit.

a), d) și i) C. pen.

Ceea ce deosebește cele două infracțiuni, este latura subiectivă.

Caracteristic, din punct de vedere subiectiv, infracțiunii de loviri cauzatoare

de moarte este faptul că lovirea este comisă cu intenție, iar rezultatul mai

grav, moartea victimei, se produce din culpa persoanei care nu l-a prevăzut,

deși putea și trebuia să-l prevadă.

În cauza de față, se poate reține cu certitudine intenția inculpatului

de a lovi victima, cu scopul de a-i aplica o corecție pentru neînțelegerile

avute în urmă cu mai bine de 10 ani, dar nu se poate reține intenția inculpatului

de a ucide victima.

Astfel, din declarația inculpatului coroborată cu raportul medico legal

rezultă că inculpatul i-a aplicat victimei lovituri cu pumnul în față, în zona

fronto-orbito-nazală, provocându-i un traumatism cranio - facial și fractura

piramidei nazale. Aceste leziuni nu ar fi dus însă la decesul victimei dacă

aceasta nu ar fi căzut cu fața în jos, poziție care a permis asfixia mecanică

prin aspirat de sânge în căile respiratorii.

Raportul medico legal de autopsie întocmit de S.M.L. Satu Mare, a

stabilit că moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat de sânge în

căile respiratorii, consecutiv traumatismului cranio-facial cu fractură

cominutivă deschisă a piramidei nasului.

În momentul decesului victima a avut o alcoolemie de 2,75 gr. %o, stare

care a împiedicat-o să se ridice și a favorizat realizarea asfixiei.

Rezultă astfel că, decesul victimei s-a datorat culpei inculpatului

care nu a prevăzut că loviturile aplicate de el puteau să ducă la decesul

acesteia, motiv pentru care a și lăsat-o singură în stradă, crezând că se va

ridica și va pleca spre casă.

Nu se poate reține în niciun fel că inculpatul a urmărit moartea

victimei, aceasta datorându-se, așa cum s-a arătat, asfixiei mecanice cu sânge,

urmare loviturilor aplicate de inculpat și poziției victimei după căderea la

pământ.

Față de cele reținute mai sus, încadrarea juridică a faptei

inculpatului este aceea reținută de primele instanțe, prevăzută de art. 183 C.

pen. și nu se impune schimbarea acesteia așa cum a solicitat partea civilă.

inculpatului, se reține că aceasta a fost stabilită avându-se în vedere

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei, dat de

urmarea care a avut loc, respectiv decesul victimei, limitele de pedeapsă

prevăzute de art. 183 C. pen., dar și de circumstanțele personale ale

inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, și

care deși nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, au orientat

individualizarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.

În raport de cele arătate se reține că pedeapsa de 8 ani închisoare, a

fost judicios individualizată, cuantumul acesteia și modalitatea de executare

permițând reeducarea inculpatului.

Față de considerentele prezentate mai sus, Înalta Curte constată că

decizia recurata este temeinică și legală sub toate aspectele, că recursurile

de față sunt nefondate, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respinse ca atare.

În baza art. 88 C. pen. și art. 385

16

alin. (2) C. proc.

pen., din pedeapsa aplicată se va deduce reținerea și arestul preventiv de la 4

decembrie 2006 la 27 februarie 2008.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.I. și

partea civilă D.I. împotriva deciziei penale nr. 123/A/2007 din 20 noiembrie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării

preventive de la 4 decembrie

2006 la 27 februarie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă D.I. la plata sumei de 200 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 27 februarie 2008.