ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1733/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Alba, secția penală, prin Sentința penală nr. 319 din 8 decembrie 2008 l-a condamnat pe inculpatul G.L.C.  la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 22 mai 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile R.C.A. în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor părți civile R.C.M. și R.R.B., următoarele despăgubiri:

- părții civile R.C.A., suma de 5.832 RON cu titlu de dauna materiale și suma de 50.000 RON daune morale;

- părților civile R.C.A. și R.R.B. prin reprezentant legal R.C.A. suma de 25.000 RON, pentru fiecare, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă cererea formulată de partea civilă R.C.A. de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile eșalonate în favoarea minorilor R.C.A. și R.R.B.

S-a constatat că prin Încheierea nr. 2, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 2/CV/2008 s-a admis cererea formulată de partea civilă R.C.A. și s-a stabilit cuantumul compensației financiare la care este îndreptățită conform Legii nr. 211/2004 actualizată la suma de 5.400 RON.

S-a constatat că partea vătămată R.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 189, 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 21 mai 2008, inculpatul G.L.C., cât și victima s-au aflat în localul „A.B.” din comuna Hopârta, unde au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orelor 23,00, aflându-se în fața localului, între cei doi au avut loc discuții contradictorii, ocazie cu care victima i-a reproșat inculpatului că vorbește necuviincios despre soția lui.

Inculpatul a încercat să lovească victima cu pumnul, dar a fost oprit de martorul D.G., care a aplanat conflictul. Apoi, părțile au reintrat în local, unde discuțiile contradictorii au continuat, în sensul că inculpatul i-a spus victimei că soția lui este „expirată”, iar victima i-a reproșat că nu este frumos că vorbește așa despre soția lui.

Pe fondul acestor discuții generate de inculpat, victima i-a aplicat acestuia o lovitură cu o sticlă goală de bere, în zona frunții, cauzându-i leziuni corporale la nivelul frunții și a obrazului drept. Imediat, inculpatul a încercat să o agreseze pe victimă, dar a fost oprit de ceilalți consumatori.

Pentru a aplana conflictul, ceilalți consumatori i-au spus victimei să plece acasă și l-au ținut pe loc în bar, pe inculpat. Victima a ieșit din bar, îndreptându-se spre domiciliu, iar inculpatul a rămas în bar, strigând că vrea să meargă după victimă pentru a o agresa, afirmând „dacă îl prind, îl omor”.

După câteva minute, în jurul orelor 24,00, inculpatul aflat în stare de ebrietate a ieșit din bar și s-a deplasat în urma victimei, pe care a ajuns-o la scurt timp, respectiv după circa 100 m de bar. Fără a-i mai adresa victimei vreun cuvânt, inculpatul a început să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și torace, cauzându-i leziuni grave, ce au dus la decesul acestuia.

După comiterea faptei, inculpatul s-a întors la bar, unde a continuat să consume băuturi alcoolice, spunându-le celorlalți consumatori că a agresat-o pe victimă și a lăsat-o în șanț, loc unde a și fost găsită victima de către martorii B.N. și D.M.

La insistențele celor doi martori, inculpatul s-a deplasat la sediul poliției din comuna Hopârta, relatând șefului de post martorul O.L.V., ceea ce făcuse.

Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, schița locului faptei, raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Alba, certificatul medical constatator al decesului, certificatul de deces, declarațiile martorilor B.N., D.M., D.I., D.G., O.L.V., declarațiile părților vătămate R.S., mama victimei și R.C.A., declarațiile inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă, instanța de fond a reținut că vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat.

Împotriva sentinței au formulat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, partea civilă R.C.A. în nume propriu, cât și în calitate de reprezentantă legală a minorilor R.C.M. și R.R.B. și inculpatul.

Parchetul a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece:

- instanța nu s-a pronunțat asupra aplicării art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, deși în temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. raportat la textul arătat avea obligația de a dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii probelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

- instanța a aplicat greșit prevederile Legii nr. 211/2004, privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunii, întrucât trebuia să constate, ca urmare a acordării compensațiilor financiare victimei, că inculpatul mai are de achitat, din cuantumul daunelor materiale, suma de 432 RON, respectiv diferența dintre suma la plata căreia a fost obligat și compensațiile financiare stabilite conform Legii nr. 211/2004;

- instanța trebuia să-l oblige pe inculpat la plata sumei de 5400 RON cu ocazia stabilirii obligației de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în temeiul art. 198 C. proc. pen. raportat la art. 33 din Legea nr. 211/2004, întrucât plata acestei compensații financiare de către stat din fondurile Ministerului Justiției reprezintă o cheltuială ocazionată cu derularea procesului;

- în mod greșit instanța a dat eficiență în cauză prevederilor art. 74 lit. a), b), c) fiind justificată doar reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece inculpatul nu a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii și nu a depus nici o stăruință pentru a înlătura rezultatul faptei sale sau pentru a recupera paguba pricinuită.

Apelanta parte civilă R.C.A. a criticat soluția primei instanțe în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, susținând că este netemeinică raportat la gravitatea faptei, în condițiile în care nu a fost reținută circumstanța legală atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Inculpatul a criticat sentința sub aspectul nereținerii circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 14/A din 4 martie 2009, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Alba Iulia au fost admise apelurile procurorului și inculpatului și a fost respins, ca nefondat, apelul părții civile.

Sentința a fost desființată numai în privința laturii civile, sub aspectul modului de soluționare a despăgubirilor materiale acordate părții civile R.C.A. și a incidenței Legii nr. 211/2004.

Au fost reduse despăgubirile materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul G.L.C. în favoarea părții civile R.C.A. de la 5.832 RON la 432 RON.

Constatând că prin Încheierea nr. 2 din 15 octombrie 2008 Tribunalul Alba, în Dosarul nr. 2/CV/2008 a acordat despăgubiri părții civile R.C.A. în cuantum de 5.400 RON conform Legii nr. 211/2004, a fost obligat inculpatul în baza art. 33 din aceeași lege, să plătească în favoarea Ministerului Justiției, suma de 5.400 RON, reprezentând compensații financiare acordate părții civile.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și partea civilă.

Prin recursul Parchetului, decizia și sentința sunt criticate pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 14 C. proc. pen.

S-a arătat că, greșit prima instanță a reținut circumstanțe atenuante, că simpla recunoaștere a faptei este în speța de față un act de voință lipsit de semnificație reală, de semnificația pe care practica judiciară l-a consacrat în timp.

Astfel, numai după ce martorii, în fața cărora s-a confesat l-au sfătuit să denunțe fapta, inculpatul a acceptat să se deplaseze la poliție și să declare ce a făcut, într-o primă fază s-a reîntors la bufet și a continuat să consume băuturi.

Oricum, se arată în recurs, reducerea pedepsei de la 15 ani – minimul special, la 7 ani este exagerată în contextul în care a fost suprimată viața unui om tânăr de numai 37 ani, tatăl a doi copii.

Neaplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 care reglementează prelucrarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă.

Prin motivele de recurs scrise, partea civilă a criticat decizia ca fiind netemeinică și nelegală deoarece:

- greșit au fost reduse despăgubirile materiale pe care inculpatul a fost obligat să le plătească, corect stabilite de prima instanță și pentru că pedeapsa nu a fost corect individualizată.

La termenul de astăzi, reprezentantul Parchetului a declarat că nu înțelege să susțină recursul decât privind cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor de la dosar, rezultă că instanța a reținut o situație de fapt corectă și a individualizat pedeapsa conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, după o analiză completă și amănunțită a probelor administrate nu a fost primită apărarea inculpatului, în sensul că a acționat în legitimă apărare, fiind lovit de victimă cu o sticlă în cap sau în cel mai rău caz, în condițiile unei puternice tulburări, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Pe de altă parte, a fost analizată atitudinea inculpatului care a recunoscut și regretat fapta și a declarat că este de acord să despăgubească partea civilă așa cum va decide instanța.

Așa fiind, în mod corect, s-a dat eficiență prevederilor art. 76 C. pen., pedeapsa aplicată fiind legală și temeinică.

Motivul de recurs privind greșita reducere a despăgubirilor este nefondat.

Astfel, în apelul procurorului, instanța de control judiciar, constatând că partea civilă a beneficiat potrivit Legii nr. 211/2004 de compensații financiare în sumă de 5.400 RON, a hotărât corect că această sumă nu mai poate fi primită drept despăgubiri de la inculpat, inculpat care, potrivit dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 211/2004 va fi obligat să le plătească Ministerului Justiției care se subrogă în drepturile victimei pentru recuperarea sumelor acordate cu titlu de compensații financiare.

Hotărârea fiind legală și temeinică, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de partea civilă R.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din 4 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul G.L.C.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.