ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 610/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 149/A din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, împotriva sentinței penale nr. 180 din 03 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Galați privind pe inculpatul M.M. în prezent deținut în Penitenciarul Galați. A desființat în parte sentința penală nr. 180 din 3 mai 2010 a Tribunalului Galați și, în rejudecare: A repus în individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantei de 13 ani închisoare și a înlăturat sporul de 1 an închisoare. A majorat cuantumul pedepsei principale stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., de la 12 ani închisoare la 14 ani închisoare.

A contopit pedeapsa de 14 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. stabilită prin prezenta decizie, cu pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 35 din 19 februarie 2009 a Judecătoriei Liești și a aplicat spre executare pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare sporită la 14 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către martorul G.D. a cuțitului și securii, nesupuse confiscării. A modificat titlul despăgubirilor acordate, din daune morale în daune materiale.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate. A menținut starea de arest a inculpatului și a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 7.04.2009 la zi, respectiv 8.11.2010. A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul M.M. împotriva sentinței penale nr. 180 din 3.05.2010 a Tribunalului Galați. A obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 230 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 180 din 3 mai 2010 a Tribunalului Galați inculpatul M.M.

a fost condamnat la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a-II-a b C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.. Conform art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 35 din 19 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Liești și s-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a b C. pen.

pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, aplicându-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare sporită la 13 (treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a b din Codul penal pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a b C. pen.. Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 07.04.2009 la zi.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C.I. a sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale. În baza art. 118 alin. (1) litera b C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bâtei de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei infracționale. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (SNDGJ). Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

În baza art. 189-191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați. Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarea stare de fapt: Inculpatul M.M. a lucrat ca cioban împreună cu victima C.C. la stâna martorului G.D.. Alăturat, la aproximativ 500 m s-a aflat o altă stână unde au lucrat ca ciobani martorii I.M., N.V., M.G.V. și R.T.. Întrucât victima C.C. era o persoană înceată cu probleme psihice, inculpatul a agresat-o, lovind-o în repetate rânduri cu o ghioagă. La data de 06.04.2009 în jurul orelor 17.00, deoarece oile pe care le păzea au intrat într-o tarla de porumb tratat și deoarece victima s-a mișcat greoi, inculpatul a înjurat-o și a împins-o într-o baltă și i-a spus martorului G.D.

că o va omorî dacă patronul stânei nu aduce pe altcineva în locul acestuia. În aceeași zi în jurul orelor 20.30- inculpatul M.M. a mers la stâna martorului G.C. pentru a-i ajuta pe ciobani la muls oile. În jurul orelor 23.00, aflat sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a revenit la bordeiul pe care l-a ocupat împreună cu victima C.C. Inculpatul a găsit-o pe victimă șezând pe un scăunel în bordei și deranjat de faptul că acesta nu dormea, a început să o lovească cu pumnii și cu picioarele peste corp. În încercarea de a se feri de loviturile inculpatului, victima s-a deplasat prin bordei dar a fost lovită repetat de inculpat atât cu pumnii și cu picioarele, dar și cu un cuțit și o securică.

În cele din urmă victima a reușit să iasă afară. Aici inculpatul a luat ghioaga de lângă ușa și i-a aplicat victimei lovituri repetate peste tot corpul inclusiv în zone vitale până când victima nu a mai reacționat. Realizând gravitatea faptei, inculpatul a plecat spre stâna unde a lucrat martorul T.A. L-a trezit din somn și i-a cerut acestuia să-i dea niște vin. Au băut împreună și pe parcursul timpului petrecut cu martorul, inculpatul i-a făcut cunoscut că a bătut-o pe victimă și că e posibil să fi murit. Spre dimineață inculpatul a plecat acasă în satul G., localitate în care a și fost depistat de organele de urmărire penală. Martorul I.M. a găsit victima decedată în fața bordeiului, constatând totodată că inculpatul a fugit, împrejurări care le-a adus la cunoștință martorului G.C.

În drept, s-a reținut că, fapta inculpatului M.M. care în noaptea de 6 din 7 aprilie 2009 pe un imaș în zona V.G. din comuna G., pe fondul consumului de băuturi alcoolice a aplicat victimei C.C. lovituri repetate cu corpuri și obiecte contondente și înțepător- tăietoare peste tot corpul, inclusiv în zone vitale, cauzându-i șoc traumatic și hemoragic consecutiv politraumatismului cu multiple plăci contuze înțepat- tăiate, echimoze, fracturi, leziuni care au produs moartea victimei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen.

La stabilirea pedepsei Tribunalul, a avut în vedere faptul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a prezentat un real pericol social (infracțiune contra vieții), frecvența cu care au fost comise astfel de fapte, împrejurarea care a agravat răspunderea penală a inculpatului constând în aceea că victima a fost lovită fără nici un motiv, fără a-l provoca pe inculpat sau deranja în vreun fel. De asemenea s-a avut în vedere și faptul că inculpatul nu s-a aflat la primul impact cu legea penală. Prin sentința penală nr. 222 din 27 ianuarie 1998 pronunțată de Judecătoria Galați, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

A fost arestat la 02 iulie 1998 și liberat condiționat la data de 14 iunie 2000, cu un rest rămas neexecutat de 382 zile. Prin sentința penală nr. 35 din 19 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Liești, inculpatul M.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare (apreciat ca având antecedente penale dar nu este recidivist). Cum fapta comisă în această din urmă cauză a fost concurentă cu fapta dedusă judecății, Tribunalul a făcut aplicarea art. 85 C. pen. în sensul că a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 6(șase) luni închisoare, pedeapsă care a fost contopită cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, aplicându-se spre executare pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor.

Totodată, prima instanță i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., precum și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. În ce privește latura civilă, Tribunalul, a constatat că tatăl victimei C.I. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5000 RON daune morale și materiale, acestea din urmă nefiind însă probate. Cu toate acestea prima instanță a apreciat că partea civilă a fost îndreptățită să primească de la inculpat suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale, reprezentând suferință psihică urmare a pierderii suferite prin uciderea fiului său. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a criticat sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de nelegalitate au vizat pe de o parte încălcarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. pen., în sensul că prima instanță a aplicat spre executare o pedeapsă rezultantă mai mare decât totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente și pe de altă parte, încălcarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. în sensul că au trebuit supuse confiscării speciale și celelalte obiecte folosite la agresarea victimei, respectiv cuțitul și securica. Motivele de netemeinicie au vizat greșita soluționare a laturii civile, prin încălcarea dispozițiilor art. 998 și urm. C. civ., în sensul că deși partea vătămată a solicitat acordarea de daune materiale, care nu au fost dovedite, prima instanță i-a acordat daune morale, cu toate că nu au fost solicitate.

De asemenea, s-a susținut că soluția a fost netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei principale, apreciindu-se că pedeapsa ce s-ar fi impus trebuia să se situeze spre maximul special prevăzut de lege, avându-se în vedere împrejurările comiterii faptei cât și persoana inculpatului care nu a fost la primul impact cu legea penală. Inculpatul M.M. a susținut prin motivele scrise că s-ar impune reaudierea martorilor întrucât declarațiile acestora sunt contradictorii. Oral, în fața instanței de prim control judiciar a arătat că înțelege să-și retragă apelul, Curtea urmând să ia act de această opțiune conform dispozițiilor art. 369 C. proc. pen. Totodată, inculpatul, a precizat că a fost de acord să despăgubească partea civilă, conform pretențiilor formulate și că securica și cuțitul nu i-au aparținut, fiind proprietatea stânii unde a lucrat.

Criticile formulate de Parchet au fost întemeiate. Verificând sentința penală atacată raportat la motivele invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea, a constatat că prima instanță pe baza ansamblului probator administrat a reținut o corectă stare de fapt și a dat infracțiunii încadrarea juridică legală. Astfel, cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, raportul de constatare medico-legală (autopsia victimei) din 7 aprilie 2009 întocmit de S.M.L.

Galați din care a rezultat că moartea victimei a fost violentă, decesul fiind cauzat de șocul traumatic și hemoragic consecutiv politraumatismului cu multiple plăgi contuze faciale și epicraniene, hemoragie meningee multiple echimoze pe corp și membre, plăgi înțepat tăiate, fractură mandibulă, fractură piramidă nazală, fractură cubitus stâng, fracturi costale bilateral, contuzii pulmonare și plagă contuză plămân drept, leziuni produse prin lovire repetată cu corp contondent alungit, lovire repetată cu corp înțepător-tăietor și lovire cu corp dur, între aceste leziuni și moartea victimei existând un raport direct de cauzalitate, declarațiile martorilor T.A., G.D., R.T., M.G.V., G.C., N.V. și I.M., din care a rezultat comportamentul violent al inculpatului manifestat constant față de victimă, coroborat cu recunoașterea inculpatului M.M.

atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, s-a demonstrat că, în noaptea de 6 din 7 aprilie 2009 inculpatul M.M., pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a animozității manifestată față de victima C.C., i-a aplicat acesteia lovituri repetate cu corpuri și obiecte contondente și înțepător - tăietoare peste tot corpul, inclusiv în zone vitale cauzându-i astfel leziuni letale, după care a părăsit stâna, lăsând victima în câmp deschis. Fapta astfel reținută a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia s-a dispus condamnarea.

A fost adevărat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea reținută de acuzare dar obiectele vulnerante (cuțitul, securica și ghioaga) folosite, apte să producă moartea, zonele vitale în care au fost plasate loviturile și intensitatea acestora, sunt tot atâtea elemente care alături de conduita ulterioară a inculpatului care a preferat să plece la altă stână unde a continuat să bea, neinteresat de acordarea primului ajutor, de chemarea salvării și a transportării victimei la spital, demonstrează lipsa de respect a inculpatului atât față de viața unui om cu probleme psihice care nu a fost în măsură să reacționeze în fața agresiunilor exercitate asupra sa, cât și față de dreptul absolut al individului la viață, ocrotit ca valoare socială de legea penală.

În acest context s-a constatat că deși a stabilit o corectă stare de fapt, prima instanță nu i-a acordat valențele corespunzătoare în procesul de individualizare judiciară a pedepsei principale. Reținând că prin fapta sa inculpatul a suprimat viața victimei, faptă care a demonstrat un grad ridicat de pericol social, pericol care a trebuit să se reflecte în cuantumul pedepsei principale, Curtea a constatat că pedeapsa de 12 ani închisoare stabilită de instanța de fond nu a corespuns exigențelor dispozițiilor art. 52 C. pen., nefiind de natură să asigure finalitatea preventivă și educativă a pedepsei. De asemenea s-a constatat că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 34 alin. (2) C. pen., atunci când a aplicat spre executare o pedeapsă rezultantă al cărei cuantum a depășit totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente avute în vedere în procesul contopirii.

Cum securica și cuțitul folosite la agresarea victimei au aparținut martorului G.D., stăpânul stânii, Curtea, a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., ci dispozițiile art. 109 alin. (5) C. proc. pen. În ce privește titlul despăgubirilor civile acordate de prima instanță, Curtea, a dat eficiență poziției procesuale adoptată de inculpat, care și-a manifestat disponibilitatea de a despăgubi pe partea civilă conform pretențiilor formulate, adică de a-i acoperi cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare în sumă de 5.000 RON. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul M.M., criticând decizia ca netemeinică și solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței penale.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și a celorlalte cazuri care, conform disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare din oficiu, constată că recursul formulat este nefondat. Inculpatul M.M. a fost condamnat de instanța de apel la 14 ani închisoare pentru infracțiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., reținându-se în fapt că, pe fondul consumului de alcool i-a aplicat victimei C.C. multiple lovituri cu obiecte contondente și cu un corp tăietor – înțepător pe toată suprafața corpului, producându-i leziuni letale și lăsând-o apoi fără ajutor lângă stână, unde nu se mai aflau și alte persoane.

Modalitatea în care a fost produsă fapta și care reflectă o cruzime deosebită a inculpatului, aspectul că singurul mobil care l-a determinat pe inculpat să comită o faptă atât de gravă a fost faptul că victima, care îl ajuta în muncile de la stână, era bolnavă psihic și era prea lentă în mișcări, justifică aprecierea că o pedeapsă mai mică în cuantum ar fi de natură să aducă atingere obiectivelor prevenției generale și prevenției speciale. Aspectul că inculpatul a recunoscut fapta nu este de natură să conducă automat la o reducere a pedepsei, deoarece cuantumul și modalitatea sancțiunii penale trebuie să reflecte circumstanțele personale, dar în primul rând gravitatea faptei comise. Apreciind că pedeapsa principală aplicată de instanța de apel este aptă să conducă la realizarea scopurilor prevăzute în art. 52 C. pen., Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului și conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.M. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 7 aprilie 2009 la 17 februarie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2011.