ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 610/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 610/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 149/A din 8 noiembrie

2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, împotriva sentinței penale nr. 180 din

03 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Galați privind pe inculpatul M.M. în prezent

deținut în Penitenciarul Galați.

A desființat în parte

sentința penală nr. 180 din 3 mai 2010 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:

A repus în individualitatea

lor pedepsele componente ale rezultantei de 13 ani închisoare și a înlăturat sporul

de 1 an închisoare.

A majorat cuantumul pedepsei

principale stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174

alin. (1) C. pen., de la 12 ani închisoare la 14 ani închisoare.

A contopit pedeapsa de

14 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. stabilită prin prezenta decizie, cu pedeapsa

de 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 35 din 19 februarie 2009

a Judecătoriei Liești și a aplicat spre executare pedeapsa cea mai grea de 14 ani

închisoare sporită la 14 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

În baza art. 109

alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către martorul G.D. a cuțitului și

securii, nesupuse confiscării.

A modificat titlul despăgubirilor

acordate, din daune morale în daune materiale.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței penale atacate.

A menținut starea de arest

a inculpatului și a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive cu începere de la data de 7.04.2009 la zi, respectiv 8.11.2010.

A luat act de retragerea

apelului declarat de inculpatul M.M. împotriva sentinței penale nr. 180 din 3.05.2010

a Tribunalului Galați.

A obligat inculpatul la

plata către stat a sumei de 230 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma

de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansată

din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 180 din 3 mai 2010 a Tribunalului

Galați inculpatul M.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera

a teza a-II-a b C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen..

Conform art. 85 C.

pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 (șase) luni

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 35 din 19 februarie 2009

pronunțată de Judecătoria Liești și s-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa

de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a b C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani

după executarea pedepsei principale, aplicându-se spre executare pedeapsa cea mai

grea de 12 (doisprezece) ani închisoare sporită la 13 (treisprezece) ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera

a teza a II-a b din Codul penal pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 litera a teza a II-a b C. pen..

Conform art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 din

Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

începând cu data de 07.04.2009 la zi.

În conformitate cu dispozițiile

art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la

plata către partea civilă C.I. a sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 118

alin. (1) litera b C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bâtei de care

s-a folosit inculpatul la comiterea faptei infracționale.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat

în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare (SNDGJ).

Conform art. 5 alin.

(5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice

ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului

genetic.

În baza art. 189-191

C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat. Suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat

din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul

Galați.

Pentru a hotărî astfel

Tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul M.M. a lucrat

ca cioban împreună cu victima C.C. la stâna martorului G.D.. Alăturat, la aproximativ

500 m s-a aflat o altă stână unde au lucrat ca ciobani martorii I.M., N.V., M.G.V.

și R.T..

Întrucât victima C.C.

era o persoană înceată cu probleme psihice, inculpatul a agresat-o, lovind-o în

repetate rânduri cu o ghioagă. La data de 06.04.2009 în jurul orelor 17.00, deoarece

oile pe care le păzea au intrat într-o tarla de porumb tratat și deoarece victima

s-a mișcat greoi, inculpatul a înjurat-o și a împins-o într-o baltă și i-a spus

martorului G.D. că o va omorî dacă patronul stânei nu aduce pe altcineva în locul

acestuia.

În aceeași zi în jurul

orelor 20.30- inculpatul M.M. a mers la stâna martorului G.C. pentru a-i ajuta pe

ciobani la muls oile. În jurul orelor 23.00, aflat sub influența băuturilor alcoolice,

inculpatul a revenit la bordeiul pe care l-a ocupat împreună cu victima C.C. Inculpatul

a găsit-o pe victimă șezând pe un scăunel în bordei și deranjat de faptul că acesta

nu dormea, a început să o lovească cu pumnii și cu picioarele peste corp.

În încercarea de a se

feri de loviturile inculpatului, victima s-a deplasat prin bordei dar a fost lovită

repetat de inculpat atât cu pumnii și cu picioarele, dar și cu un cuțit și o securică.

În cele din urmă victima a reușit să iasă afară. Aici inculpatul a luat ghioaga

de lângă ușa și i-a aplicat victimei lovituri repetate peste tot corpul inclusiv

în zone vitale până când victima nu a mai reacționat. Realizând gravitatea faptei,

inculpatul a plecat spre stâna unde a lucrat martorul T.A. L-a trezit din somn și

i-a cerut acestuia să-i dea niște vin. Au băut împreună și pe parcursul timpului

petrecut cu martorul, inculpatul i-a făcut cunoscut că a bătut-o pe victimă și că

e posibil să fi murit. Spre dimineață inculpatul a plecat acasă în satul G., localitate

în care a și fost depistat de organele de urmărire penală.

Martorul I.M. a găsit

victima decedată în fața bordeiului, constatând totodată că inculpatul a fugit,

împrejurări care le-a adus la cunoștință martorului G.C.

În drept, s-a reținut

că, fapta inculpatului M.M. care în noaptea de 6 din 7 aprilie 2009 pe un imaș în

zona V.G. din comuna G., pe fondul consumului de băuturi alcoolice a aplicat victimei

C.C. lovituri repetate cu corpuri și obiecte contondente și înțepător- tăietoare

peste tot corpul, inclusiv în zone vitale, cauzându-i șoc traumatic și hemoragic

consecutiv politraumatismului cu multiple plăci contuze înțepat- tăiate, echimoze,

fracturi, leziuni care au produs moartea victimei, a întrunit elementele constitutive

ale infracțiunii de omor prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen.

La stabilirea pedepsei

Tribunalul, a avut în vedere faptul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului

a prezentat un real pericol social (infracțiune contra vieții), frecvența cu care

au fost comise astfel de fapte, împrejurarea care a agravat răspunderea penală a

inculpatului constând în aceea că victima a fost lovită fără nici un motiv, fără

a-l provoca pe inculpat sau deranja în vreun fel.

De asemenea s-a avut în

vedere și faptul că inculpatul nu s-a aflat la primul impact cu legea penală. Prin

sentința penală nr. 222 din 27 ianuarie 1998 pronunțată de Judecătoria Galați, rămasă

definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă

de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. A fost arestat

la 02 iulie 1998 și liberat condiționat la data de 14 iunie 2000, cu un rest rămas

neexecutat de 382 zile. Prin sentința penală nr. 35 din 19 februarie 2009, pronunțată

de Judecătoria Liești, inculpatul M.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 6(șase)

luni închisoare (apreciat ca având antecedente penale dar nu este recidivist).

Cum fapta comisă în această

din urmă cauză a fost concurentă cu fapta dedusă judecății, Tribunalul a făcut aplicarea

art. 85 C. pen. în sensul că a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei

de 6(șase) luni închisoare, pedeapsă care a fost contopită cu pedeapsa stabilită

în prezenta cauză, aplicându-se spre executare pedeapsa cea mai grea la care s-a

adăugat un spor.

Totodată, prima instanță

i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., precum și 3 ani pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi.

În ce privește latura

civilă, Tribunalul, a constatat că tatăl victimei C.I. a declarat în cursul urmăririi

penale că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5000 RON daune morale și

materiale, acestea din urmă nefiind însă probate.

Cu toate acestea prima

instanță a apreciat că partea civilă a fost îndreptățită să primească de la inculpat

suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale, reprezentând suferință psihică urmare

a pierderii suferite prin uciderea fiului său.

Împotriva acestei sentințe

penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați, a criticat sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de nelegalitate

au vizat pe de o parte încălcarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. pen., în sensul

că prima instanță a aplicat spre executare o pedeapsă rezultantă mai mare decât

totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente și pe de altă parte,

încălcarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. în sensul că au trebuit supuse

confiscării speciale și celelalte obiecte folosite la agresarea victimei, respectiv

cuțitul și securica.

Motivele de netemeinicie

au vizat greșita soluționare a laturii civile, prin încălcarea dispozițiilor

art. 998 și urm. C. civ., în sensul că deși partea vătămată a solicitat acordarea

de daune materiale, care nu au fost dovedite, prima instanță i-a acordat daune morale,

cu toate că nu au fost solicitate.

De asemenea, s-a susținut

că soluția a fost netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei principale, apreciindu-se

că pedeapsa ce s-ar fi impus trebuia să se situeze spre maximul special prevăzut

de lege, avându-se în vedere împrejurările comiterii faptei cât și persoana inculpatului

care nu a fost la primul impact cu legea penală.

Inculpatul M.M. a susținut

prin motivele scrise că s-ar impune reaudierea martorilor întrucât declarațiile

acestora sunt contradictorii. Oral, în fața instanței de prim control judiciar a

arătat că înțelege să-și retragă apelul, Curtea urmând să ia act de această opțiune

conform dispozițiilor art. 369 C. proc. pen.

Totodată, inculpatul,

a precizat că a fost de acord să despăgubească partea civilă, conform pretențiilor

formulate și că securica și cuțitul nu i-au aparținut, fiind proprietatea stânii

unde a lucrat.

Criticile formulate de

Parchet au fost întemeiate.

Verificând sentința penală

atacată raportat la motivele invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de

fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea,

a constatat că prima instanță pe baza ansamblului probator administrat a reținut

o corectă stare de fapt și a dat infracțiunii încadrarea juridică legală.

Astfel, cu procesul verbal

de cercetare la fața locului și planșa foto, raportul de constatare medico-legală

(autopsia victimei) din 7 aprilie 2009 întocmit de S.M.L. Galați din care a rezultat

că moartea victimei a fost violentă, decesul fiind cauzat de șocul traumatic și

hemoragic consecutiv politraumatismului cu multiple plăgi contuze faciale și epicraniene,

hemoragie meningee multiple echimoze pe corp și membre, plăgi înțepat tăiate, fractură

mandibulă, fractură piramidă nazală, fractură cubitus stâng, fracturi costale bilateral,

contuzii pulmonare și plagă contuză plămân drept, leziuni produse prin lovire repetată

cu corp contondent alungit, lovire repetată cu corp înțepător-tăietor și lovire

cu corp dur, între aceste leziuni și moartea victimei existând un raport direct

de cauzalitate, declarațiile martorilor T.A., G.D., R.T., M.G.V., G.C., N.V. și

I.M., din care a rezultat comportamentul violent al inculpatului manifestat constant

față de victimă, coroborat cu recunoașterea inculpatului M.M. atât în cursul urmăririi

penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, s-a demonstrat că, în noaptea

de 6 din 7 aprilie 2009 inculpatul M.M., pe fondul consumului de băuturi alcoolice

și a animozității manifestată față de victima C.C., i-a aplicat acesteia lovituri

repetate cu corpuri și obiecte contondente și înțepător - tăietoare peste tot corpul,

inclusiv în zone vitale cauzându-i astfel leziuni letale, după care a părăsit stâna,

lăsând victima în câmp deschis.

Fapta astfel reținută

a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174

alin. (1) C. pen., text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia s-a

dispus condamnarea.

A fost adevărat că inculpatul

a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea reținută de acuzare dar obiectele

vulnerante (cuțitul, securica și ghioaga) folosite, apte să producă moartea, zonele

vitale în care au fost plasate loviturile și intensitatea acestora, sunt tot atâtea

elemente care alături de conduita ulterioară a inculpatului care a preferat să plece

la altă stână unde a continuat să bea, neinteresat de acordarea primului ajutor,

de chemarea salvării și a transportării victimei la spital, demonstrează lipsa de

respect a inculpatului atât față de viața unui om cu probleme psihice care nu a

fost în măsură să reacționeze în fața agresiunilor exercitate asupra sa, cât și

față de dreptul absolut al individului la viață, ocrotit ca valoare socială de legea

penală.

În acest context s-a constatat

că deși a stabilit o corectă stare de fapt, prima instanță nu i-a acordat valențele

corespunzătoare în procesul de individualizare judiciară a pedepsei principale.

Reținând că prin fapta

sa inculpatul a suprimat viața victimei, faptă care a demonstrat un grad ridicat

de pericol social, pericol care a trebuit să se reflecte în cuantumul pedepsei principale,

Curtea a constatat că pedeapsa de 12 ani închisoare stabilită de instanța de fond

nu a corespuns exigențelor dispozițiilor art. 52 C. pen., nefiind de natură să asigure

finalitatea preventivă și educativă a pedepsei.

De asemenea s-a constatat

că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 34 alin. (2) C. pen., atunci când

a aplicat spre executare o pedeapsă rezultantă al cărei cuantum a depășit totalul

pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente avute în vedere în procesul

contopirii.

Cum securica și cuțitul

folosite la agresarea victimei au aparținut martorului G.D., stăpânul stânii, Curtea,

a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen.,

ci dispozițiile art. 109 alin. (5) C. proc. pen.

În ce privește titlul

despăgubirilor civile acordate de prima instanță, Curtea, a dat eficiență poziției

procesuale adoptată de inculpat, care și-a manifestat disponibilitatea de a despăgubi

pe partea civilă conform pretențiilor formulate, adică de a-i acoperi cheltuielile

ocazionate de înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare în sumă de 5.000 RON.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs inculpatul M.M., criticând decizia ca netemeinică și solicitând

casarea acesteia și menținerea sentinței penale.

Înalta Curte, analizând

decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., dar și a celorlalte cazuri care, conform disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare din oficiu, constată că recursul

formulat este nefondat.

Inculpatul M.M. a fost

condamnat de instanța de apel la 14 ani închisoare pentru infracțiunea de omor,

prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., reținându-se în fapt că, pe fondul consumului

de alcool i-a aplicat victimei C.C. multiple lovituri cu obiecte contondente și

cu un corp tăietor – înțepător pe toată suprafața corpului, producându-i leziuni

letale și lăsând-o apoi fără ajutor lângă stână, unde nu se mai aflau și alte persoane.

Modalitatea în care a

fost produsă fapta și care reflectă o cruzime deosebită a inculpatului, aspectul

că singurul mobil care l-a determinat pe inculpat să comită o faptă atât de gravă

a fost faptul că victima, care îl ajuta în muncile de la stână, era bolnavă psihic

și era prea lentă în mișcări, justifică aprecierea că o pedeapsă mai mică în cuantum

ar fi de natură să aducă atingere obiectivelor prevenției generale și prevenției

speciale.

Aspectul că inculpatul

a recunoscut fapta nu este de natură să conducă automat la o reducere a pedepsei,

deoarece cuantumul și modalitatea sancțiunii penale trebuie să reflecte circumstanțele

personale, dar în primul rând gravitatea faptei comise.

Apreciind că pedeapsa

principală aplicată de instanța de apel este aptă să conducă la realizarea scopurilor

prevăzute în art. 52 C. pen., Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului și conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat M.M. împotriva deciziei penale nr. 149/A

din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 7 aprilie

2009 la 17 februarie 2011.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie

2011.