ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1 din 08 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați s-a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 202 din 18 aprilie 2007

a Tribunalului Galați în Dosar nr. 710/P/2006 formulată de condamnatul M.D.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la plata către stat a sumei de 100

lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea adresată

procurorului, petentul - condamnat M.D. a precizat că dorește revizuirea

sentinței penale nr. 202/2007 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5217/121/2006

întrucât la data judecării procesului se afla arestat în Italia și la acest

moment dorește să propună noi probe în apărarea sa și pentru a dovedi participarea

și a altor persoane la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune pentru care este

condamnat.

Inițial, cauza a fost

înregistrată pe rolul instanței la data de 28 mai 2012, Tribunalul Galați

pronunțând sentința penală nr. 60/CC din 10 octombrie 2012, în sensul

respingerii ca nefondate a cererii de revizuire formulată de revizuientul M.D.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, onorariu ce s-a dispus a fi

înaintat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

sentințe penale revizuientul a declarat apel, care a fost admis prin Decizia penală

nr. 254 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, instanța de apel

dispunând totodată desființarea în parte a sentinței penale nr. 60/CC/2012 a

Tribunalului Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

respectiv Tribunalul Galați.

În considerente,

instanța de control judiciar a arătat că prima instanță a încălcat prevederile

art 402 C. proc. pen. și nu a dispus atașarea dosarului de fond în care

condamnatul a fost judecat și condamnat în primul ciclu ordinar de judecată. În

lipsa acestui dosar s-a încălcat condamnatului dreptul la un proces echitabil,

prev de art 6 din C.E.D.O., în sensul că susținerile și apărările sale nu au

putut să beneficieze de o verificare atentă, pe bază de probe, din partea unei

instanțe de judecată independente și imparțiale, verificările făcute de

instanța de fond fiind pur formale.

Pe de altă parte,

Curtea de Apel Galați a mai arătat că instanța de fond nu a respectat prev. art.

403 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora admisibilitatea în principiu a

cererii de revizuire se examinează în camera de consiliu, fără citarea părților

și fără participarea procurorului.

Or, instanța de fond

a dispus citarea condamnatului și a apărătorului din oficiu pentru termenul din

09 octombrie 2012. Încheierea întocmită cu această ocazie deși poartă mențiunea

că este în „ședință camerei de Consiliu”, atestă de fapt că ședința s-a

desfășurat în ședință publică, cu citarea uneia dintre părți.

Mai mult, s-au luat

doar concluziile condamnatului și ale apărătorului desemnat din oficiu, fără a

se lua și concluziile procurorului, fiind astfel înfrânt principiul „egalității

de arme” dintre acuzare și apărare, prevăzut de legislația C.E.D.O.

Ca atare, în temeiul art.

379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea a Apel Galați a admis apelul formulat

de condamnatul M.D.

În rejudecare cauza a

fost înregistrată la data de 10 decembrie 2012, sub același număr

(4446/121/2012) și, din oficiu, s-a dispus atașarea dosarului de fond în care

s-a pronunțat sentința penală pentru care se cere revizuirea.

Tribunalul Galați a

reținut că prin sentința penală nr. 202 din 18 aprilie 2007 pronunțată de

Tribunalul Galați în Dosarul nr. 710/P/2006, definitivă prin neapelare la data

de 08 mai 2007, inculpatul M.D. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 14

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei

închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.

(1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

b) C. pen. (faptă din perioada mai - iunie 2003).

În baza disp. art. 33

lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. a fost contopită

pedeapsa de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani

(aplicată prin prezenta sentință penală), cu pedepsele de 5 ani închisoare

(aplicată prin sentința penală nr. 394/2005 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă

la data de 03 mai 2005, prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. -

faptă din iunie 2003) și de 4 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.

400/2004 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 20 aprilie 2004, prin

neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. - faptă din

15/16 februarie 2003, 17/18 februarie 2003) și s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, care a fost sporită la 15 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64

lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a, b) și c) C. pen.

Potrivit art. 14 C.

proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ. inculpatul M.D. a fost obligat la

plata sumelor de :

- 90.141,5235 lei către

partea civilă SC L.T. SRL București;

- 51.971,6973 lei

către partea civilă SC I. SA Sf. Gheorghe;

- 24.526,7889 lei către

partea civilă SC T.S.I. SRL Iași;

- 38.880,8128 lei către

partea civilă SC H.G. SRL Iași;

- 3.520,9125 lei către

partea civilă SC O.L. SRL București;

- 6.994,6110 lei

către partea civilă SC D.B.W. SRL (fostă SC D.B.W.R. SRL) Ploiești;

- 19.871,1000 lei către

partea civilă SC G.I. SRL București;

- 95.780,1381 lei

către partea civilă SC M.E.P. SRL București.

Ca situație de fapt

s-a reținut că în perioada mai - iunie 2003, inculpatul M.D., în baza aceleiași

rezoluții infracționale comune, în calitate de administrator la SC A. SRL

Galați, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 8 societăți

comerciale din țară, cu prilejul achiziționării de marfă prin emiterea de file

C.E.C. și bilete la ordin fără a avea disponibil în cont și dezalimentând

contul, cauzând un prejudiciu în sumă totală de 330.022,20 lei.

Sentința penală sus

menționată a rămas definitivă la data de 08 mai 2007 prin neapelare.

Tribunalul Galați a

reținut că, pe calea revizuirii nu poate fi admisă o prelungire a probațiunii

pentru fapte sau împrejurări ce au fost cunoscute deja de instanța de judecată.

Pe de altă parte, s-a

mai arătat că nici precizările petentului referitoare la contribuția altor

persoane la comiterea infracțiunii (pentru care s-au adoptat soluții de

scoatere de sub urmărirea penală), nu pot fi acceptate ca temei al cererii de

revizuire, deoarece nici această susținere nu are caracterul unei împrejurări

noi necunoscute instanței la momentul judecării cauzei, fiind vorba despre

soluții adoptate în faza de urmărire penală și existente la dosarul cauzei.

Mai mult, s-a reținut

că indicarea altor persoane ca participanți la săvârșirea unei infracțiuni, nu

poate constitui temei al cererii de revizuire decât dacă o altă persoană a fost

trimisă în judecată și condamnată exclusiv pentru comiterea aceleiași

infracțiuni pentru care este condamnat petentul, ceea ce nu corespunde

situației invocate de revizuientul M.D.

Având în vedere că

cele învederate de condamnat nu se circumscriu în niciunul din motivele expres

și limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen. și în raport de Decizia nr 60 din 24

septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

într-un recurs în interesul legii (publicată în M.O. nr. 574 din 30 iulie 2008)

prin care s-a stabilit că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte

motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din C. proc. pen. este

inadmisibilă, s-a apreciat de către Tribunalul Galați că cerere de revizuire

formulată de condamnatul M.D. este inadmisibilă, motiv pentru care s-a respins

ca atare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel condamnatul M.D. solicitând admiterea cererii de

revizuire.

Cu ocazia

soluționării căii de atac condamnatul a arătat că la săvârșirea infracțiunii au

participat și alte persoane iar el este singurul tras la răspundere.

Curtea de Apel

Galați, analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate cât și din

oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept constatăm că hotărârea primei

instanțe este legală și temeinică.

Revizuirea reprezintă

o cale extraordinară de atac, putând fi formulată doar în cazurile strict și

limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Curtea de Apel Galați

a reținut că aspectele invocate de revizuient referitoare la contribuția altor

persoane la comiterea infracțiunii, nu pot fi primite ca temei al cererii de

revizuire.

Condamnatul nu a

învederat fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță cu ocazia

soluționării cauzei pe fond.

Indicarea altor

persoane ca participante la săvârșirea unei infracțiuni, nu poate constitui

temei al revizuirii decât dacă o altă persoană a fost trimisă în judecată și

condamnată exclusiv pentru comiterea aceleiași infracțiuni pentru care e

condamnat revizuientul - or nu e cazul în speța de față.

Prin raportare la

dispozițiile legale în materie cu ocazia soluționării cererii de revizuire

nu se poate proceda la o nouă judecată a cauzei în condițiile lipsei vreunuia

din cazurile prev. la art. 394 C. proc. pen.

Întrucât revizuientul

- condamnat nu a invocat în susținerea cererii vreunul din cazurile expres și

limitativ prev. de lege (art. 394 C. proc. pen.) având în vedere și Decizia nr.

60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în

recurs în interesul legii, s-a apreciat de către Curtea de Apel Galați că în

mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, pronunțând Decizia

penală nr. 189/A din 1 iulie 2013.

Împotriva acestei

hotărâri condamnatul M.D. a declarat recurs.

Examinând cauza în

temeiul art. 385

6

alin. (1), (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază

că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prioritar se constată

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură penală astfel cum

au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 având în vedere data pronunțării

deciziei, respectiv 1 iulie 2013, ulterior intrării în vigoare a legii mai sus

menționată.

În al doilea rând se

constată că atât recursul formulat de revizuient cât și motivele de recurs

redactate de apărătorul din oficiu au fost depuse la dosar într-un termen mai

mic de 5 zile înaintea primului termen de judecată cu nerespectarea art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Criticile formulate

trebuie analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut expres, invocat de

apărător, respectiv art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Înalta Curte constată

că și în această fază procesuală ca și în cele precedente, condamnatul

revizuient invocă argumente ce țin de stabilirea unei alte stări de fapt

consecutiv „prelungirea probatoriului administrat” în ciclul procesual ordinar

(fond), ceea ce după cum judicios s-a reținut în cele două hotărâri (sentință,

decizie) pronunțate în revizuire nu se poate realiza în temeiul art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen. Reiterarea în recurs a acelorași argumente, cu

aceeași finalitate, fără a se arăta care sunt în concret încălcările legii

procesual penale imputabile instanței de apel, încălcări ce ar putea fi

subsumate în raport cu gravitatea și consecințele lor cazul de casare invocat art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.- nu poate fi primită din

moment ce recursul reglementat ca a doua cale de atac ordinară este un remediu

exclusiv pentru nelegalitate iar nu pentru netemeinicia deciziei atacate.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen. să respingă ca nefondat

recursul declarat de

revizuentul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 189/A din data de 01 iulie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. va obliga revizuientul

la plata sumei de 400 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 189/A

din data de 01 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 24 ianuarie 2014.