ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1687/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1687/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 601 din data

de 29 noiembrie 2012, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul A.R. la o pedeapsă

de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și la pedeapsa complementară

a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. anterior, pe

o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În temeiul

art. 81 C. pen. anterior, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

principale pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile

art. 82 C. pen. anterior.

În temeiul

art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, a aplicat inculpatului A.R. pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen. anterior, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a dispus suspendarea

executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Conform art. 359

alin. (1) C. proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 83 alin. (1) C. pen. anterior, potrivit cărora, dacă în cursul termenului de

încercare acesta va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o

condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea

condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește

cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 14

C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior, în referire

la art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă

civilmente, SC P.I. SRL Galați, la plata către Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F.,

Comisariatul General al Gărzii Financiare, a sumei de 9.728,2 RON actualizată până

la data plății efective.

În baza art. 13

din Legea nr. 241/2005, o copie de pe dispozitivul prezentei hotărâri judecătorești,

a fost comunicată, la data rămânerii definitive a acesteia, Oficiului Național al

Registrului Comerțului. În baza art. 7 și art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990,

privind registrul comerțului, a dispus înregistrarea mențiunilor din hotărâre în

registrul comerțului.

A dispus ca suma

de 1.000 RON, reprezentând onorariul expertului contabil G.C., să fie înaintat din

fondurile Ministerului Justiției. S-a emis adresă, în acest sens, către Departamentul

Economic Financiar Administrativ din cadrul Tribunalului Galați.

În temeiul

art. 189 C. proc. pen. anterior, suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului

desemnat din oficiu, a fost înaintată din fondurile Ministerului Justiției către

Baroul de Avocați Galați.

În baza art. 191

alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen. anterior, a obligat pe inculpat în solidar

cu partea responsabilă civilmente, la plata către stat a sumei de 1.550 RON, reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat că inculpatul a omis, cu intenție,

să evidențieze în actele contabile achiziția de pepeni și transportul lor în țară,

precum și veniturile realizate din ea, faptă ce întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005, faptă pedepsită de legea penală cu închisoare de la 2 ani la

8 ani și interzicerea unor drepturi.

În ceea ce privește

prejudiciul, prima instanță a considerat că acesta rezultă din neplata TVA și a

impozitului pe profit. întrucât baza de impunere, respectiv suma obținută din această

achiziție intracomunitară, nu a fost evidențiată într-un document legal, așa cum

este acesta prevăzut de legea fiscală, respectiv într-o factură, cuantumul prejudiciului

s-a stabilit prin raportare la o bază estimată, conform art. 67 alin. (1) și alin.

(2) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. Astfel, în anul 2009, potrivit

C. fisc., cota impozitului pe profit era de 16%, iar a TVA era de 19%. Potrivit

expertizei efectuate în cauză, valoarea pepenilor la data de 3 iulie 2009 era de

33.078 RON, iar valoarea veniturilor neînregistrate prin livrarea legumelor era

de 27.796,64 RON. La această sumă, TVA colectat și nedeclarat este de 5.281,36 RON

iar impozitul pe profitul aferent acestor operațiuni este de 4.447,46 RON. Acest

debit se actualizează până la data plății efective.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A.R. care, prin apărătorul

ales, a criticat netemeinicia hotărârii primei instanțe sub aspectul individualizării

pedepsei.

În acest sens,

s-a susținut că lipsa antecedentelor penale, stăruința depusă de inculpat pentru

acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiune și atitudinea sinceră manifestată

pe parcursul procesului penal ar fi trebuit reținute drept circumstanțe atenuante

judiciare, conform art. 74 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen. anterior,

cu consecința reducerii pedepsei sub limita specială prevăzută de lege.

Prin decizia penală

nr. 291/A din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori a fost admis apelul declarat de inculpatul A.R.,

desființată în parte sentința penală nr. 601/2012 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului

Galați, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, în rejudecare s-a constatat

că inculpatul a achitat în parte, prin plata sumei de 2.000 RON, prejudiciul cauzat

prin săvârșirea infracțiunii și redus de la 9.728,2 RON la 7.728,2 RON cuantumul

despăgubirilor civile.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas

în sarcina statului.

Suma de 50 RON,

reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu a fost avansată

din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpatului A.R., iar încadrarea juridică a faptei săvârșite

de acesta a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.

Astfel, din probele

administrate în cauză (sens în care sunt avute în vedere: procesul-verbal de control

întocmit de Garda Financiară Galați, înscrisuri constatatoare, expertiza contabilă

efectuată în cursul judecății și declarațiile martorilor I.V., S.A. și C.C.) a rezultat

că, în luna iunie 2009, inculpatul A.R., administrator al SC P.I. SRL Galați a achiziționat

din spațiul intercomunitar (respectiv din Grecia) cantitatea de 22.200 kg pepeni,

fără a înregistra în contabilitatea societății operațiunea comercială respectivă,

eludând astfel obligația de plată către bugetul de stat a sumei totale de 9.728,82

RON, reprezentând TVA și impozit pe profit.

Totodată, Curtea

a constatat că prima instanță a efectuat și o judicioasă individualizare a pedepsei

aplicate inculpatului, fiind pe deplin respectate criteriile prevăzute de art. 72

C. pen. anterior, reținând totodată că, în mod concret, conduita procesuală a acestuia

nu a justificat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen. anterior și nici incidența circumstanței atenuante prevăzute

de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, întrucât inculpatul nu a achitat

suma de 2.000 RON (aproximativ o cincime din prejudiciu) cu toate că i-au fost acordate

mai multe termene în acest sens.

Apelul declarat

de inculpatul A.R. a fost considerat de Curte admisibil în ceea ce privește latura

civilă a cauzei, deoarece acesta a făcut dovada plății, în cursul judecății în apel,

a unei părți din prejudiciu, respectiv a sumei de 2.000 RON (sumă care trebuie dedusă

din cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat, în solidar cu partea

responsabilă civilmente).

Împotriva deciziei

penale nr. 291/A din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul A.R. la data

de 18 noiembrie 2013.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12

decembrie 2013.

Preliminar,

Înalta Curte apreciază că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare

la recurs.

Având în vedere

data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curți, respectiv 12 decembrie 2013,

anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. (1 februarie 2014), dispoziția

tranzitorie menționată este aplicabilă în cauză, astfel că această instanță va continua

să judece cauza conform C. proc. pen. anterior.

La primul termen

de judecată, respectiv în 4 aprilie 2014 inculpatului i-a fost încuviințată cererea

de amânare pentru lipsă de apărare și pregătirea apărării.

În cauză, se constată

că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori la data de 15 noiembrie 2013, deci ulterior intrării

în vigoare a Legii nr. 2/2013, situație în care aceasta este supusă casării în limita

motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. anterior, care

trebuie invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată,

așa cum obligă dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, se observă că inculpatul A.R. nu și-a motivat recursul în termenul

prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care recurentul

inculpat era îndrituit a depune motivele căii de atac exercitate.

Înalta Curte apreciază

că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel

că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina

și netemeinicia deciziei atacate.

Astfel, se observă

că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului,

în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate

substanțial, intenția clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Examinând decizia

penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație

și Justiție, constată următoarele:

Prin motivele

de recurs susținute oral de către apărătorul desemnat din oficiu se susține că în

mod greșit atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au avut în vedere circumstanțele

atenuante ale inculpatului care ar fi condus la reducerea cuantumului pedepsei aplicate

acestuia.

Înalta Curte,

referitor la solicitarea recurentului de aplicare a dispozițiilor art. 74 C.

pen. anterior și ca o consecință a reținerii acestora, reducerea cuantumului pedepsei,

constată că reindividualizarea pedepsei nu mai poate fi cenzurată de instanța de

recurs prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 C. proc. pen. anterior

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Cum judecata în

recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, o analiză a

cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

anterior, care prin adoptarea Legii nr. 2/2013, i-a fost limitată aria de aplicabilitate

doar la pedepse în alte limite prevăzute de legea penală, o reindividualizare a

pedepsei astfel cum a solicitat inculpatul nu mai poate face obiectul examinării

de către instanța de ultim control judiciar câtă vreme este evident că, sfera controlului

judiciar exercitat de instanța de recurs include numai aspecte de drept, astfel

încât netemeinicia deciziei atacate nu mai poate fi examinată în recurs și niciun

alt caz de casare nu poate fi luat în considerare din oficiu.

Astfel că, în

ceea ce privește solicitarea de a fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 C. pen. anterior nu poate fi primită în condițiile în care netemeinicia

deciziei sub aspectul individualizării pedepsei nu mai poate fi examinată în recurs,

astfel încât individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanța

de recurs, care are obligația de a efectua doar o transpunere proporțională a pedepsei

stabilite pe legea anterioară raportat la legea mai favorabilă.

Cu privire la

aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

că, în cauză, primul termen de recurs a fost stabilit la data de 16 mai 2014, iar

de la data pronunțării deciziei în apel, 15 noiembrie 2013 și până la soluționarea

recursului, 16 mai 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen.,

care impune o analiză a incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale

mai favorabile.

Examinând, din

oficiu, recursul declarat de inculpat și în raport de prevederile art. 5 C.

pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă

a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că incriminarea infracțiunii

prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu a survenit vreo

modificare în ceea ce privește limitele de pedeapsă.

În consecință,

nu s-a identificat vreo modificare în ceea ce privește limitele de pedeapsă în actuala

reglementare pentru a putea stabili o lege penală mai favorabilă inculpatului și

cum limitele de pedeapsă aplicabile inculpatului sunt legale, acestea nu se impun

a fi modificate.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 291/A din 15 noiembrie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și îl va obliga

la plata de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 291/A din data

de 15 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 16 mai 2014.