ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 86/A/2017

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016, s-a

respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1154 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/121/2015, formulată de condamnatul A.

S-a stabilit că onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.

A fost obligat contestatorul-condamnat la plata sumei de 70 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel,

Curtea de Apel Galați a reținut că,

prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/121/2015, condamnatul A. a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 296 din 4 iulie 2015 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/121/2015, prin care s-a dispus, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de către revizuientul A. cu privire la sentința penală nr. 538 din 10 decembrie 2002 pronunțată în Dosarul penal nr. x/P/2002 al Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Galați a avut în vedere că, prin cererea înregistrată sub nr. x/121/2015, condamnatul A. a solicitat revizuirea Dosarului penal nr. x/P/2002 al Tribunalului Galați.

În cererea de revizuire formulată, revizuientul a arătat că a fost condamnat pe nedrept, multe dintre probe au fost fabricate, procurorii de caz au fost corupți.

Prin sentința penală penală nr. 538 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Galați, definitivă la data de13 mai 2003 prin nerecurare, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 i s-au interzis condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 Codul penal din 1969, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. din 1968 a fost menținută starea de arest, iar în temeiul art. 88 C. pen. din 1969 a fost dedus arestul preventiv de la 11 septembrie 2001 la zi.

Prin Decizia penală nr. 248/A din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați a fost respins apelul declarat de inculpat.

Sentința a rămas definitivă la data de 13 mai 2003 prin nerecurare.

A fost emis mandatul nr. 708/2002 din 21 mai 2003, inculpatul executând pedeapsa în perioada 23 martie 2002-22 decembrie 2016.

Examinând cererea de revizuire, instanța a reținut că, potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, s-a reținut că, potrivit art. 459 alin. (3) lit. d) C. proc. pen., instanța examinează dacă: faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.

S-a mai constatat că prin sentința penală nr. 263 din 12 iunie 2015 a Tribunalulului Galați a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul A., iar anterior, alte două cereri de revizuire au fost respinse prin sentințele penale nr. 28 din 20 ianuarie 2009 (definitivă la data de 03 martie 2009 prin neapelare), respectiv nr. 38 din 15 aprilie 2011 ale Tribunalului Galați.

Instanța de fond a reținut că cererea de revizuire se întemeiază, în mod esențial, pe aceleași considerente învederate de condamnat în conținutul cererilor anterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (5) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, instanța de fond a apreciat ca inadmisibilă cererea de revizuiure formulată de condamnatul A.

Împotriva sentinței penale nr 296 din 14 iulie 2015, a declarat apel condamnatul A., criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie, susținând că în Dosarul nr. x/P/2004 al Tribunalului Galați, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 538 din 10 decembrie 201 a Tribunalului (a cărei revizuire o solicită) s-au săvârșit abuzuri de către organele de urmărire penală, fiind „ fabricate” probe care au condus la acuzarea și condamnarea sa.

Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 417 alin. (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Galați a apreciat că apelul condamnatului A. este nefondat.

Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 459 alin. (3) lit. d) C. proc. pen., instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire verifică ”dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire, care a fost judecată definitiv”.

Potrivit art. 459 alin. (5) C. proc. pen. „în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor de la alin. (3), dispune, prin sentință, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Potrivit art. 464 C. proc. pen., în cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată, nu va putea fi formulată o nouă cerere, pentru aceleași motive.

Or, s-a constatat că de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până în prezent, timp de aproximativ 14 ani, condamnatul A. a formulat numeroase cereri de revizuire în care invocă aceleași motive, respectiv că a fost condamnat pe nedrept, în baza unor probe „fabricate” de organele de urmărire penală.

S-a apreciat că în mod corect instanța de fond, Tribunalul Galați a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul A. ca inadmisibilă, apelul declarat de acesta fiind nefondat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul condamnat-revizuient A. a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii penale, a formulat contestație în anulare condamnatul A., contestând, în principal, modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală, în cauza în care s-a dispus condamnarea sa.

Examinând cererea, Curtea de Apel Galați a reținut că, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a contestației în anulare, instanța examinează dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege și dacă se sprijină pe unul din cazurile prevăzute la art. 426 C. proc. pen.

Cazurile prevăzute la art. 426 alin. (1) C. proc. pen. se referă la hotărârea dată pe fondul sau în apelul cauzei, care a pronunțat o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, la care se referă contestația în anulare.

S-a constatat că, în cauza de față, contestația în anulare formulată de condamnatul A. se referă la o decizie penală pronunțată în apelul formulat împotriva unei sentințe penale prin care a fost soluționată o cerere de revizuire.

Pentru aceste motive,

prin încheierea din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016, s-

a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1154/A din 23 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, dispunând obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva

încheierii din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016, în termen legal,

a declarat apel

condamnatul A.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată de condamnatul

A., Înalta Curte constată că apelul

este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că

apelantul condamnat

A. a declarat apel împotriva unei hotărâri judecătorești care nu poate fi supusă acestei căi ordinare de atac, întrucât este

definitivă, având în vedere că prin

încheierea din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016, s-a

constatat inadmisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de acesta.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil,

apelul declarat de condamnatul A. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2017.