ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 168/A/2016

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin Decizia penală nr. 107/C din data de 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a decis respingerea, ca nefondată, a contestației la executare formulată de contestatorul condamnat A. (fiul lui B. și C., în prezent deținut în Penitenciarul Brăila) împotriva Deciziei penale nr. 405 din 14 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2014.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a "aplicării Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale" invocată de petentul condamnat A.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (avocat D.), a fost avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, asupra contestație la executare de față, instanța a reținut următoarele:

Condamnatul A. a formulat prezenta contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 405 din 14 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2014.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, la data de 10 martie 2016, sub nr. x, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei dispusă de Tribunalul Galați prin Sentința penală nr. 129 din 07 martie 2016.

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În susținerea contestației, condamnatul a arătat că este nemulțumit de modalitatea în care s-a efectuat operațiunea de contopire a pedepselor concurente avute în vedere în Decizia penală nr. 405 din 14 august 2014, cât și de sporul de 1 an și 8 luni închisoare aplicat în cadrul respectivei operațiuni de contopire.

A mai arătat condamnatul că ceilalți inculpați, membri ai grupului infracțional organizat, judecați într-un dosar separat, au primit pedepse mai reduse, decât cea stabilită în sarcina sa.

Astfel, prin prezenta contestație la executare, condamnatul a solicitat refacerea operațiunii de contopire conform Deciziei nr. 29 din 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a fi respectate dispozițiile art. 5 C. pen. și a nu mai exista "discriminare" între el și ceilalți inculpați.

Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din data de 24 martie 2016, condamnatul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a "aplicării Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale".

În susținerea excepției, condamnatul a arătat că prin aplicarea Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, cu ocazia pronunțării Deciziei penale nr. 405 din 14 august 2014 a Curții de Apel Galați, i-au fost încălcate drepturile prev. de art. 16 din Constituție.

Analizând și coroborând materialul probator s-au constatat următoarele:

Prin Decizia penală 405 din 14 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2014, s-a admis contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 302 din 01 aprilie 2014 a Tribunalului Galați.

S-a desființat Sentința penală nr. 302 din 01 aprilie 2014 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

S-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Galați în ceea ce îl privește pe condamnatul A., precum și cererea formulată de condamnat.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani stabilite prin Sentința penală nr. 465 din 02 octombrie 2012 a Tribunalului Galați modificată prin Decizia penală nr. 122 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 2603 din 05 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

S-a înlăturat din Sentința penală nr. 465 din 02 octombrie 2012 a Tribunalului Galați, modificată prin Decizia penală nr. 122 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați definitivă prin Decizia penală nr. 2603 din 05 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dispoziția prin care în baza art. 83 și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca petentul condamnat A. să execute pedeapsa rezultantă finală de 13 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

S-a redus de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată condamnatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, aferentă dispozițiilor art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 și art. 43 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 - aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 (în încadrarea actuală - art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 43 C. pen.) cu pedeapsa de 5 ani închisoare (așa cum a fost stabilită prin prezenta hotărâre) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 (în încadrarea actuală - art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 și art. 43 C. pen.) și s-a dispus ca petentul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită la 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (art. 66 alin. (1) lit. a), b) din actualul C. pen.) pe o durată de 4 ani.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 în ref. la art. 83 C. pen. din 1969 s-a dispus ca petentul condamnat A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare (așa cum a fost stabilită prin Sentința penală nr. 465 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Galați, modificată prin Decizia penală nr. 122 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați și definitivă prin Decizia penală nr. 2603 din 05 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - compusă din pedepsele în privința cărora s-a aplicat revocarea suspendării condiționate a executării) alături de pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor stabilite prin prezenta hotărâre, acesta urmând a executa în final pedeapsa totală de 9 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 (art. 66 alin. (1) lit. a), b) din actualul C. pen.) pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 465 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Galați modificată prin Decizia penală nr. 122 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 2603 din 05 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a dispus anularea mandatului de executare din 06 septembrie 2013 emis de Tribunalul Galați în baza hotărârii mai sus arătate și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit prezentei hotărâri.

S-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului A. durata executată de la 11 noiembrie 2010 la zi, respectiv 14 august 2014.

Conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

S-a apreciat că, în speță, motivele invocate de condamnat în susținerea contestației la executare nu se circumscriu dispozițiilor legale mai sus arătate.

În concret, prin prezenta contestație la executare, condamnatul a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul refacerii operațiunii de contopire a pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, operațiune întemeiată pe alte dispoziții legale, decât cele avute în vedere prin Decizia penală nr. 405 din 14 august 2014 a Curții de Apel Galați.

Mai mult, invocarea de către condamnat a prevederilor art. 5 C. pen., în opinia instanței, nu poate impune o modificare a deciziei penale mai sus arătate.

În concret, dispozițiile art. 5 C. pen. pot fi incidente în cazul aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, pe când în cauza soluționată prin Decizia penală 405 din 14 august 2014 a Curții de Apel Galați, au fost avute în vedere dispozițiile art. 6 C. pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (condamnatul aflându-se în executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre definitivă la momentul pronunțării deciziei penale anterior invocate).

S-a constatat, de asemenea, că Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, vizează procedura de modificare a pedepsei reglementată de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prin determinarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen., situație ce nu are corespondent direct în prezenta cauză, în care, așa cum am mai arătat, pot fi invocate prevederile art. 6 C. pen.

Astfel, s-a făcut precizarea că în cadrul unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu poate fi afectat caracterul definitiv al unei hotărâri judecătorești și nu este permisă o nouă judecată a cauzei.

Pe cale de consecință, a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A.

Conform art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

S-a reținut că, în speță însă, condamnatul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu o pretinsă excepție de neconstituționalitate a unei decizii pronunțată de Curtea Constituțională, situație ce excede dispozițiilor legale mai sus arătate.

În concret, cererea formulată de condamnat, s-a apreciat că nu este admisibilă, neputându-se solicita Curții Constituționale efectuarea unui control de constituționalitate asupra unei decizii pronunțate de această instanță constituantă, în afara cadrului legal reglementat de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, s-a reținut că în speță devin incidente prevederile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, conform cărora instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale dacă excepția este inadmisibilă, respectiv contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din aceeași lege.

Pe cale de consecință, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul condamnat A., privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a "aplicării Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale".

Împotriva acestei decizii a exercitat apel inculpatul A.

B. Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea formulată, apelantul inculpat, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor aplicării Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

În concret, prin contestația la executare, condamnatul a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul refacerii operațiunii de contopire a pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, operațiune întemeiată pe alte dispoziții legale, decât cele avute în vedere prin Decizia penală nr. 405 din 14 august 2014 a Curții de Apel Galați.

Legat de admisibilitatea sesizării Curții Constituționale, Înalta Curte constată că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei,indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, instanța constată că excepția a fost invocată de apelant într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți și are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții legale care vizează prevederile art. 6 C. pen.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale reiese că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal.

Legiuitorul nu impune limite referitor la cadrul procesual, ci stabilește doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Analizând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în speța dedusă judecății, se constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă.

În aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, din perspectiva cerințelor ca excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare și ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, se realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legi, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. în consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Neconstituționalitatea unui text de lege este dată de contradicția dintre dispoziția legală și un principiu sau o prevedere constituțională, așa încât, pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte, reține că, în speță, petentul invocă faptul că dispozițiile legii penale mai favorabile, evaluate prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, ulterior publicării acestei decizii, au generat încălcări ale principiului egalității în fața legii. Astfel, în situații egale sau similare, efectul aplicării legii penale mai favorabile în mod global, urmare a Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, a generat discrepanțe majore în planul limitelor angajării răspunderii penale.

Punctual, în condițiile aplicării legii penale mai favorabile, după pronunțarea Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, inculpatul membru al unui un grup infracțional, a primit o pedeapsă de 9 ani și 8 luni închisoare, spre deosebire de liderul grupului, respectiv E., judecat la data de 14 aprilie 2014, anterior Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, ce a primit o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Înalta Curte constată că această discrepanță în stabilirea tratamentului sancționator, cu consecințe directe și severe asupra cuantumului pedepsei, este rezultatul aplicării globale a legii penale mai favorabile, consecință a deciziei Curții Constituționale. Ca urmare, se impune analizarea efectului aplicării legii penale mai favorabile în mod global în raport cu dispoziția constituțională ce vizează egalitatea în fața legii. Instanțele, aplicând Decizia Curții Constituționale, nu pot explica în jurisprudența generată de aplicarea globală a legii penale mai favorabile, diferențele substanțiale de pedeapsă între participanții cu contribuții egale, în funcție de momentul judecării definitive (anterior sau ulterior deciziei Curții Constituționale). În aceste condiții interesul participantului, ce execută o pedeapsă aproape dublă față de liderul grupării infracționale, în sesizarea cu excepția de neconstituționalitate este actual, cert și legitim.

Față de aceste considerente și văzând dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte, va admite apelul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României conținută în Decizia penală nr. 107/C din data de 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va dispune sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată de apelantul condamnat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului, în cuantum de 330 lei vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României conținută în Decizia penală nr. 107/C din data de 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Dispune sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată de apelantul condamnat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului, în cuantum de 330 lei rămân în sarcina statului, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2016.