ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1484/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1484/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 58/CC din 21
septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați, în temeiul art. 403 alin. (3) C.
proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale
nr. 512/2011 a Tribunalului Galați formulată de revizuentul S.T.P.
În baza art.
192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul - condamnat la plata
sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin referatul
nr. 599/111 din 6 din 24 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Galați a fost sesizat Tribunalul Galați cu privire la cererea de revizuire
formulată de revizuentul S.T.P. împotriva sentinței penale nr. 512 din 21 iunie
2011 pronunțată de Tribunalul Galați, în Dosarul nr. 10204/121/2010.
Prin
cererea formulată, revizuentul a solicitat reaudierea tuturor martorilor din
lucrări, și anume C.C., M.V., P.L., P.I., A.A., P.A., I.C., B.C.A., I.V.,
pentru a-și dovedi nevinovăția, astfel încât instanța să pronunțe o hotărâre
prin care să se dispună achitarea, pentru toate infracțiunile reținute în
sarcina sa.
Prin
referatul întocmit în cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a
solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de
către revizuentul S.T.P.
Analizând
cererea de revizuire formulată de revizuentul S.T.P., instanța de fond a
reținut următoarele:
Prin sentința
penală nr. 512 din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr.
10204/121/2010, s-a dispus schimbarea de încadrare juridică, din infracțiunea
de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) din C. pen., cu aplicarea art.
37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin.
(3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar în baza acestei
încadrări juridice a fost condamnat inculpatul S.T.P. la o pedeapsă de 15
(cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o
perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
S-a
dispus condamnarea același inculpat la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani
închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani,
după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 211 alin. (1) și alin. (2)
1
lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37
lit. a) C. pen.
S-a
descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile aplicată inculpatului prin sentința
penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă
prin Decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galați, în
pedepsele componente:
- 1 an
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin.
(2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
- 452
zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată
inculpatului prin sentința penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei
Galați rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 468/2005 a Tribunalului
Galați.
Conform art.
33 lit. a) - 33 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 1 (un) an
închisoare aplicată inculpatului S.T.P., prin sentința penală nr. 32/2010 a
Judecătoriei Galați cu pedepsele aplicate prin această hotărâre, respectiv 15
(cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o
durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale și cu pedeapsa de 13 (treisprezece)
ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi)
ani după executarea pedepsei principale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa
cea mai grea, aceea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei
principale, sporită la 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit, a) teza a II-a
b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei
principale.
Conform art. 61
alin. (1) teza a II-a C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate
pentru restul de pedeapsă de 452 zile rămas neexecutat din totalul de pedeapsă
de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1418/2005
a Judecătoriei Galați, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 468/2005
a Tribunalului Galați.
Conform art.
39 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 (șaisprezece) ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după
executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452
zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2(doi) ani după
executarea pedepsei principale.
Conform art.
71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), d) și e) C. pen.
Conform art. 350
C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88
C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și
arestării preventive începând cu data de 27 ianuarie 2011, dată de la care
mandatul de arestare preventivă din 10 septembrie 2010 emis de Tribunalul
Galați a fost pus în executare.
Prin Decizia
penală nr. 234/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul
declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, s-a desființat în parte
sentința penală nr. 512/2011. a Tribunalului Galați și în rejudecare s-a
constatat că, prin sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați, rămasă
definitivă prin Decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați, inculpatul
S.T.P. a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),
b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 39
C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a, b), d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale
cu restul de pedeapsă rămas
neexecutat de 452 zile și
4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a), b), e) C. pen. rămas neexecutat din sentința penală nr. 32/2010 a
Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 296/R/2010 a
Tribunalului Galați, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai
grea, sporită la 16 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o
durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dispus
anularea mandatului de executare a pedepsei din 2010 emis de Judecătoria Galați
în baza sentinței penale nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia
penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați, și emiterea unui nou mandat
corespunzător prezentei hotărâri.
S-a
respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.T.P.
Prin Decizia penală
nr. 584 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei
penale nr. 234/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați și s-a casat în
parte atât sentința instanței de fond, cât și decizia pronunțată în apel, însă
doar în privința modalității de aplicare a pedepselor complementare,
dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o
durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.
pe o durată de 2 ani.
Pentru a
dispune aceste soluții, instanțele au reținut, în fapt, că, la data de 23 iulie
2010, în jurul orelor 18.00, profitând de imposibilitatea părții vătămate M.N.,
în vârstă de 8 ani, de a se apăra și de a-și exprima voința, inculpatul S.T.P.
a întreținut raporturi sexuale cu aceasta în subsolul blocului și în aceste
împrejurări a deposedat-o de un lănțișor cu medalion și o brățară din aur în
valoare de 1.200 lei.
Atât
instanța de fond, cât și instanțele de control judiciar, au analizat și
coroborat probele administrate în cauză, respingând motivat cererile succesive
formulate de inculpatul S.T.P., în sensul de a se dispune achitarea. Astfel,
instanțele au constatat că vinovăția inculpatului rezultă cu certitudine din
probele existente în cauză, inclusiv din depozițiile martorilor, a căror
reaudiere s-a solicitat prin cererea de revizuire, simplele susțineri ale
inculpatului fiind puerile, lipsite de suport probator, tendențioase și făcute
cu scopul de a denatura adevărul, neputând astfel fi luate în considerare.
Analizând
motivele invocate de revizuent în cererea formulată, instanța de fond a reținut
că acestea nu se încadrează printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art.
394 C. proc. pen. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar
admisibilitatea ei presupune existența unuia dintre cazurile prevăzute de art. 394
C. proc. pen. Analiza situației de fapt și a probelor din dosar a fost făcută
deja de către instanțele de judecată, care s-au pronunțat în ceea ce privește
vinovăția revizuentului.
În raport cu
precizările făcute de revizuent prin cererea formulată, instanța de fond a
constatat că motivele de revizuire invocate de acesta nu se regăsesc în vreunul
dintre cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen. Chiar
dacă s-ar admite, formal, că motivele invocate
s-ar
circumscrie cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a
constatat că, de fapt, revizuentul nu a indicat fapte sau împrejurări care să
nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci a solicitat doar
reaudierea martorilor, în pofida faptului că depozițiile acestora sunt
cunoscute deja de către instanță, fiind avute în vedere la pronunțarea
hotărârii.
Or, în
mod constant în practica judiciară și în literatura juridică s-a subliniat că,
pe calea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C.
proc. pen., nu se poate obține o prelungire a probatorului ori o reapreciere a
pedepsei aplicate prin hotărârea de bază, ci revizuirea trebuie să conducă la o
soluție diametral opusă celei dispuse prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Pe calea revizuirii, în lipsa apariției unor fapte sau împrejurări noi, nu se
poate proceda la o reapreciere a probelor administrate și, implicit, nici a
pedepsei aplicate prin sentința de condamnare, întrucât s-ar înfrânge astfel
autoritatea de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Având în
vedere că, prin Decizia nr. 60 din 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secțiile unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că
„cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile
prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă", instanța a respins
cererea de revizuire formulată de revizuentul S.T.P..
Împotriva
acestei sentințe, a declarat apel revizuentul S.T.P., reiterând motivele
invocate în fața instanței de fond.
Prin Decizia
penală nr. 267/A din 3 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și
pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de
revizuentul S.T.P.
Pentru a
decide astfel, verificând cererea de revizuire, instanța de apel a apreciat că,
în mod corect instanța de fond a constatat că motivele invocate de condamnat nu
se regăsesc între cazurile limitativ și expres prevăzute în art. 394 C. proc.
pen. și, conformându-se Deciziei nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, dată într-un recurs în interesul legii, a respins ca inadmisibilă
cererea.
Astfel, s-a
reținut că, din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale
extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura
erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, din cauza necunoașterii de către instanță a unor
împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și
adevărul, împrejurări care nu se regăsesc în cauza de față, condamnatul
susținând că ar fi fost condamnat în baza unor declarațiilor mincinoase ale
martorilor C.C., M.V., P.L., P.I., A.A., P.A., I.C., B.C.A., I.V., a căror
reaudiere a solicitat-o.
Revizuentul a
susținut că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa,
solicitând reaudierea martorilor din acte, cu alte cuvinte rejudecarea cauzei.
Or, susținerile acestuia au fost cunoscute, împrejurările săvârșirii faptei
fiind evaluate atât de instanța de fond, cât și de instanțele de control
judiciar.
Împotriva
deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs revizuentul S.T.P.,
solicitând admiterea
recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii de revizuire,
susținând
că sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât prin
reaudierea unor martori își va putea demonstra nevinovăția.
Înalta Curte,
examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu,
potrivit dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., constată
că recursul este nefondat.
Cazul de
revizuire prevăzut de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,
invocat de către revizuent S.T.P., este incident în situația când se descoperă
fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea
cauzei pe fond și în cadrul căilor ordinare de atac.
Revizuirea nu
presupune prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de
instanțe și nici readministrarea sau interpretarea probelor deja administrate.
în caz contrar, ar însemna ca revizuirea să se transforme într-un nou grad de jurisdicție
în care s-ar putea continua probațiunea. Astfel, este inadmisibil ca, pe calea
revizuirii, să se obțină o prelungire a probatoriului pentru fapte deja
cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
Înalta Curte
constată că, respingând cererea de revizuire a sentinței penale nr. 512 din 21
iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 10204/121/2010
formulată de revizuentul S.T.P., instanța de fond a interpretat corect
dispozițiile legale menționate, întrucât nu s-a făcut dovada descoperirii unor
fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea
cauzei.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385
15
alin. (1) pct.
1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de
revizuentul S.T.P.
Totodată, în
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la
plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.T.P. împotriva Deciziei penale nr.
267/A din 3 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Obligă
recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 29 aprilie 2013.