ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3242/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 16/CC din 18 februarie 2013 a Tribunalului Galați, secția penală, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, formulată de către revizuentul M.D., cu privire la Sentința penală nr. 222/2010 a Tribunalului Galați, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul-condamnat M.D. a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, dar având în vedere și Referatul nr. 225/111/6/2012 din 02 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, prin care s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 222 din 01 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, în Dosarul nr. 7465/121/2009, inculpatul M.D. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 772 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 852/2007 a Judecătoriei Slobozia, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani, inculpatul M.D. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare sporită la 10 (zece) ani și 2 (două) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza disp. art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza disp. art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 392.221,80 RON către partea civilă SC M.G.I. SRL Galați, respingându-se celelalte pretenții civile.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului și apoi, și a recursului, declarate de inculpat.

Pentru a se hotărî astfel asupra fondului cauzei, s-a reținut de către instanțe că, în calitate de administrator la SC V. SRL Bârlad, județul Vaslui, inculpatul, pe parcursul executării unui contract comercial, i-a indus în eroare pe reprezentanții legali ai SC M.G.I. SRL Galați, de la care a cumpărat mărfuri pentru plata cărora a emis fila cec, fără acoperire, totodată retrăgând disponibilul din cont, cauzând un prejudiciu în valoare de 392.221,80 RON, faptă ce constituie infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.

Atât instanța de fond cât și instanțele de control judiciar au analizat și coroborat probele administrate în cauză, concluzionându că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, acesta acționând cu intenție la momentul comiterii faptei.

S-a arătat că, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, filele cec nu pot fi lăsate drept garanție, ci, la momentul întocmirii lor, emitentul trebuie să aibă reprezentarea că are disponibilul necesar la banca la care își are contul, sau că acest cont va fi aprovizionat în maxim 15 zile, termen limită până la care fila cec poate fi introdusă la plată.

Reaua-credință a inculpatului a rezidat și din faptul că acesta a vândut mărfurile achiziționate de la SC "M.G.I." SRL Galați, iar banii obținuți i-a folosit în interes personal, fără a face niciun demers pentru a plăti părții vătămate. La aceasta s-a adăugat faptul că inculpatul nu a putut dovedi cu acte un eventual blocaj financiar și nici intenția de a acoperi, chiar și mai târziu, prejudiciul cauzat.

De asemenea, din fișa de cazier judiciar a rezultat că a mai fost condamnat pentru astfel de fapte, ceea ce denotă perseverență infracțională.

Referitor la cererea de revizuire, tribunalul a apreciat că motivele invocate de revizuent în cererea formulată se referă la vinovăția sa, acestea fiind aspecte care țin de fondul cauzei și care nu se încadrează printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

În raport cu precizările făcute de revizuent prin cererea formulată, instanța a apreciat că motivele de revizuire invocate de acesta nu se regăsesc în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., că, de fapt, revizuentul nu a indicat fapte sau împrejurări necunoscute instanței, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate, ci a solicitat doar reaprecierea probatoriului, în pofida faptului că acesta este cunoscut deja de către instanță și a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri revizuentul M.D., a declarat apel invocând atât motivele verificate de procuror în condițiile art. 397 și 399 C. proc. pen. și analizate în sentința penală apelată, cât și alte motive care nu au făcut obiectul cererii de revizuire cu care instanța de fond a fost învestită, motive care însă au fost invocate în calea de atac a recursului, punctual, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție (conform dovezilor de la Dosarul nr. 7465/121/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 109/A din 16 aprilie 2013, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul M.D., pe care l-a obligat la plata sumei de 280 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că revizuirea este o cale de atac extraordinară, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, din cauza necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul, împrejurări care nu se regăsesc în cauza de față, condamnatul invocând chestiuni care vizează fondul cauzei și care au fost verificate și analizate atât de prima instanță, cât și de instanțele de control judiciar, care au soluționat fondul cauzei, reaprecierea probatoriului și o reindividualizare a pedepsei nefiind posibilă pe cale revizuirii, ori chestiuni ce ar putea fi valorificate ulterior, printr-o nouă cerere de revizuire adresată procurorului, acestea vizând, în opinia revizuentului încălcarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale și deci a dreptului la un proces echitabil, purtarea abuzivă a organelor de cercetare penală, precum și săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către reprezentanții părții vătămate.

Împotriva acestei decizii condamnatul revizuent M.D. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare motivând că în speță sunt incidente prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de condamnatul revizuent M.D. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același Cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede, în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă însă că revizuentul condamnat M.D. și-a motivat recursul numai oral în ziua judecații, în ședința publică din 23 octombrie 2013, încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, fața de această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate în recursul de față de condamnatul revizuent, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2013.

Procesat de GGC - NN